5 Septembrie 2025
DOMNUL ESTE APROAPE
Dacă Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, vin din nou și vă voi primi la Mine Însumi, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.
Ioan 14.3
După ce binecuvântatul nostru Domn și Mântuitor a împlinit pentru noi ceea ce nimeni altul nu putea face, anume să rezolve pentru totdeauna chestiunea păcatului și a păcatelor noastre, a plecat să ne pregătească un loc în casa Tatălui. Cum? „Cu propriul Său sânge, a intrat o dată pentru totdeauna în locurile sfinte, după ce a obținut o răscumpărare eternă“ (Evrei 9.12). Și nu numai că S-a dus să ne pregătească un loc, ci de asemenea ne-a promis că va veni El Însuși ca să ne ia și să ne ducă acolo. Cuvintele Lui sunt simple și clare: „Ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi“. Aceasta este ceea ce Domnul i-a descoperit mai târziu lui Pavel. „Domnul Însuși, cu un strigăt, cu glasul arhanghelului și cu trâmbița lui Dumnezeu, va coborî din cer; și întâi vor învia cei morți în Hristos; apoi noi cei vii, care rămânem, vom fi răpiți în nori împreună cu ei, pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh: și astfel vom fi întotdeauna împreună cu Domnul“ (1 Tesaloniceni 4.16,17).
Dar când va avea loc acest eveniment fericit? Nu există nicio profeție în Biblie care să trebuiască să se împlinească mai înainte ca Domnul să vină să ne ia la Sine. Există semne ale zilelor din urmă, însă nu sunt propriu-zis semne pentru noi, fiindcă noi nu avem indicații precise, ci doar generale, cu privire la împlinirea planurilor lui Dumnezeu. Dacă privim la starea Bisericii, în legătură cu responsabilitatea ei de a fi o mărturie (Apocalipsa 3.14-22), și la lumea aceasta și la cât de rapid se mișcă totul în direcția lucrurilor profețite, putem ajunge la o singură concluzie: „Încă puțin, foarte puțin, și Cel ce vine va veni și nu va întârzia“ (Evrei 10.37).
Să nu ne lăsăm descurajați de ceea ce se întâmplă în lume, nici de starea Bisericii, nici de dificultățile pe care le întâmpinăm, fiindcă „Domnul este aproape“ (Filipeni 4.5). Să privim în sus și să înaintăm cu credincioșie! Domnul vine curând!
A. Leclerc
SĂMÂNȚA BUNĂ
Chiar când râde, inima este plină de durere; și sfârșitul bucuriei este întristarea.
Proverbe 14.13
Dalida
Dalida a fost o cântăreață și o actriță faimoasă. Cariera ei a avut un succes imens; cu toate acestea, ea și-a luat viața la 54 de ani. În biletul ei de adio, ea a scris: „Viața e de nesuportat pentru mine – te rog să mă ierți“.
Acesta este numai un exemplu care arată că succesul, faima și bogăția nu pot face viața demnă de trăit prin ele însele. Plăcerile și bucuriile care sunt pur exterioare se sfârșesc și, odată cu ele, și prieteniile superficiale. Aceasta a fost experiența dureroasă a Dalidei.
Iată de ce cuvintele din cartea Proverbe citate mai sus ne atrag atenția în mod deosebit. Omenirea nu poate fi fericită cu adevărat fără Dumnezeu. Bucuria noastră depinde de relația pe care o avem cu Dumnezeu. Dacă nu Îl cunosc pe El cu adevărat și nu conștientizez că El mă iubește, inima mea va rămâne goală și tristă, chiar dacă, după aparențe, sunt bine. Aș fi în căutarea fericirii, dar, după cum a zis împăratul Solomon, totu-i „deșertăciune și goană după vânt“.
Dacă însă am ajuns să Îl cunosc pe Hristos, în primul rând ca Mântuitor și apoi ca Prieten constant, va avea loc o schimbare radicală. Viața mea are o temelie și un scop. Știu că Dumnezeu mă iubește și experimentez o bucurie pe care nimeni nu mi-o poate lua.
În comuniune cu El, viața devine nu doar suportabilă, ci îmbogățită.
Citirea Bibliei: Isaia 1.1-17 · Fapte 20.13-27
de Jean Koechlin
1 Cronici 16:7-22
Cântăreţii şi muzicienii fuseseră desemnaţi (indicaţi anume). În zilele noastre însă, cântarea nu mai este doar partea unora. Nu ne este tuturor plăcut să cântăm recunoştinţa noastră şi, în special în timpul mesei Domnului, să ne unim vocile în imnuri de adorare? (Efeseni 5.19; Coloseni 3.16). Acum David rânduieşte un psalm nou, pentru întâia dată, pentru ca, prin Asaf, să aducă mulţumiri Domnului. Numele Său, lucrările Sale, gloria Sa, relaţiile cu sfinţii Săi, … câte motive aveau israeliţii să-L binecuvânteze! Dar şi mai multe subiecte pentru a-L adora avem noi, cei de astăzi, care-L cunoaştem pe Domnul Isus şi lucrarea Lui de la cruce. Da, să cântăm făcând apel şi la inteligenţa noastră: să medităm la cuvintele pe care le pronunţăm. Imnurile noastre, compuse după Scriptură, desfăşoară multiplele aspecte ale gloriilor Tatălui şi ale Fiului. Este important şi de ajutor să le distingem pe unele de altele.
Cum sunt copiii lui Dumnezeu în raport cu lumea care-i înconjoară? Un număr mic de oameni, foarte puţini şi străini în ţara aceea (v. 19). Sunt ei nefericiţi? Din contră! Glorificaţi-vă în sfântul Său Nume, răspunde v. 10. Numele lui Isus, relaţia noastră, prin El, cu Tatăl Său, iată gloria noastră, bogăţia noastră, bucuria noastră şi, de asemeni, siguranţa noastră (1 Corinteni 1.30, 31)!
INFLUENȚA UNEI BUNICI EVLAVIOASE | Fundația S.E.E.R. România
„Fiecare neam de om să laude lucrările Tale şi să vestească isprăvile Tale cele mari!” (Psalmul 145:4)
Fanny Crosby a orbit la vârsta de șase săptămâni din cauza unui doctor nepriceput; dar bunica ei, Eunice, a hotărât ca Fanny să nu crească simțindu-se handicapată sau neimportantă. Bunica Eunice și-a dedicat toată viața pentru pregătirea nepoatei ei Fanny în tot felul de lucruri – a învățat-o toată Scriptura, a ajutat-o să exploreze natura și să-și dezvolte capacități incredibile de memorare. Fanny a memorat mari porțiuni din Biblie. Din această comoară a Sfintei Scripturi, ea a produs peste 9000 de imnuri, iar câteva dintre cele mai iubite le cântăm și noi astăzi: „Ce fericire, am pe Hristos”, „Doar Domnului slavă”, „În tot locul mă conduce,” „La loc sigur îmi ascunde sufletul”, „Nu mergi de la mine Isus”…
Ea a declarat: „Când voi ajunge în cer, prima față pe care o voi vedea cu bucurie, va fi aceea a Salvatorului meu!”
Biblia spune că Timotei a avut o bunică pe nume Lois, ale cărei rugăciuni și exemplu l-au ajutat să devină nimeni altul decât succesorul apostolului Pavel. Pavel scrie: „Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois…” (2 Timotei 1:5)
Nu subestima niciodată influența pe care o ai în calitate de bunic! Pe măsură ce te investești în nepoții tăi, ai șanse să modelezi niște slujitori ai Domnului. Dacă ești bunic, însușește-ți acest îndemn din Sfânta Scriptură: „Fiecare neam de om să laude lucrările Tale şi să vestească isprăvile Tale cele mari!”
Poate copiii tăi te-au dezamăgit și nu au reușit să-ți crească nepoții în căile Domnului. Nu fi descurajat și nu renunța! Tu poți fi o Lois sau o Eunice pentru copiii copiilor tăi. Biblia spune: „Caut printre ei un om care… să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară…” (Ezechiel 22:30) Rugăciunile tale sunt invitația și punctul în care Dumnezeu poate intra atât în viața copiilor tăi, cât și a nepoților tăi.
Așadar, „stai în spărtură” și crede că Dumnezeu poate aduce mântuirea în familia ta!
Mana Zilnica 