Mana Zilnica

2 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Preaiubitule, doresc ca în toate să-ți meargă bine și să fii sănătos, după cum sufletului tău îi merge bine.

3 Ioan 2

Noul Testament pe scurt (25) – 3 Ioan

Epistola a treia a lui Ioan vorbește și ea mult despre adevăr și dragoste, însă pune accentul îndeosebi pe dragoste, ca fiind însoțitoarea necesară adevărului. Apăruse în acel timp o altă formă a răului: un om pretindea că acționează pentru adevăr și îi dădea pe unii afară din adunare, fiind împotrivitor chiar și față de apostolul Ioan. Dacă dragostea pentru sfinții lui Dumnezeu este ignorată în felul acesta, atunci nicio cerință a „adevărului“ nu poate rămâne în picioare. Adevărul și dragostea trebuie să stea împreună, completându-se reciproc, căci ele formează chiar natura lui Dumnezeu.

Gaiu, cel căruia Ioan îi scrie, avea prosperitate sufletească, iar Ioan își exprimă dorința ca și sănătatea sa trupească să prospere în același fel. Poate că Gaiu nu avea o constituție fizică robustă, însă umbla în adevăr, iar grija lui plină de credincioșie și dragostea lui față de cei care erau în lucrarea Domnului erau mult apreciate.

„Străinii“ menționați în versetul 5 sunt cu totul diferiți de „înșelătorii“ din 2 Ioan. Acești străini erau frați pe care Gaiu nu-i cunoștea, dar care se devotaseră în întregime lucrării lui Hristos, fără să ia nimic de la cei dintre națiuni – de la cei nemântuiți. La fel cum înșelătorii trebuiau refuzați, în aceeași măsură slujitorii adevărați ai lui Hristos trebuiau primiți.

Dacă luăm seama cum se cuvine la această epistolă, vom cultiva o afecțiune caldă și evlavioasă, în deplin echilibru cu adevărul. Apostolul din nou scria cu intenția de a merge acolo în curând.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci prin har sunteți mântuiți, prin credință; și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu: nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui, creați în Hristos Isus pentru fapte bune, pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte, ca să umblăm în ele.

Efeseni 2.8-10

„Fac tot ce pot“ (2)

Mântuirea, care este a oricui își mărturisește vina înaintea lui Dumnezeu, este un dar ce nu poate fi obținut prin fapte bune, ci doar prin credința în Domnul Isus. Orice vine de la noi este lipsit de valoare: Dumnezeu trebuie să fie Dăruitorul. Odată cu mântuirea, Dumnezeu ne dă un nou început. „Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă“ (2 Corinteni 5.17). Astfel, fiecare credincios, din punct de vedere spiritual, este văzut ca o creație nouă, ca lucrare a lui Dumnezeu înfăptuită în Isus.

Creat, pentru ce scop? Pentru fapte bune! Doar atunci vorbește Cuvântul lui Dumnezeu de fapte bune. Dar, chiar și atunci, ele nu sunt nicidecum o realizare a noastră. Dumnezeu este Cel care le-a pregătit „dinainte“, iar credinciosul le poate duce la îndeplinire prin puterea vieții celei noi care i-a fost dată. Viața cea nouă este cea care îl motivează pe credincios. Aceasta nu înseamnă efort și necaz într-o speranță incertă de a câștiga favoare înaintea lui Dumnezeu, ci ucenicie fericită, urmând exemplul Domnului Isus, pe care Dumnezeu L-a glorificat pe pământ și care dorește ca cei răscumpărați ai Lui să Îi ia locul aici pe pământ.

„Faptele bune“, așa cum le vede Dumnezeu, sunt așadar cele făcute de un copil al lui Dumnezeu pentru că a fost salvat.

Citirea Bibliei: Iov 40.6-24 · Fapte 19.13-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 14:1-17

Gloria şi prosperitatea lui David au ajuns la urechile vecinilor săi. Unii, ca Hiram şi poporul lui, caută fa­voarea şi prietenia împăratului lui Israel; alţii, cum sunt filistenii, nu-şi lasă armele. Să remarcăm că, în con­cordanţă cu caracterul „Cronicilor”, nu apare aici nici o menţiu­ne despre asocierea vinovată a lui David cu Achiş (1 Sam. 27-29), cu excepţia aluziei discrete din 1 Cronici 12.19.

Învingătorul lui Goliat declanşează apoi un atac în două reprize împotriva filistenilor, nu fără să-L fi întrebat de fiecare dată mai întâi pe Dumnezeu. Insistăm din nou asupra acestei atitudini de umilinţă. David nu are încre­dere în propria ca­pacitate de conducător; nu se spri­jină pe propria experienţă militară pentru a decide asupra ce­lei mai bune tactici de adoptat. Când Vrăjmaşul „se su­ie să ne caute” (v.8), este oare prima noastră reacţie aceea de a-L întreba pe Dumne­zeu despre modul cum am putea să‑l învingem pe Satan? Să nu ne încre­dem în pro­pria înţelepciune şi, înainte ca să dăm piept cu Adver­sarul şi înainte de a lua orice de­ci­zie, să-I cerem Dom­nului Isus sfatul şi ajuto­rul Său. Cele mai multe dintre înfrân­ge­­rile noastre îna­in­tea marelui Vrăjmaş nu au altă expli­ca­ţie decât aceea că am uitat să căutăm voia lui Dumne­zeu.

DESCOPERĂ UNELTIRILE LUI SATAN (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.” (Efeseni 6:11)

Biblia ne îndeamnă: „Întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” (Efeseni 6:10-12)

Remarcați expresia „stăpânitorii întunericului acestui veac”; când Daniel s-a rugat, el s-a întâlnit cu acei stăpânitori ai întunericului. Dar iată ce răspuns a primit din partea lui Dumnezeu: „Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi, când ţi-ai pus inima ca să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile, şi iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor.” (Daniel 10:12-13).

Să reținem cuvintele „mi-a stat împotrivă”. Atunci când îți iei angajamentul de a umbla cu Dumnezeu și de a face voia Lui, Satan va încerca să-ți stea împotrivă la fiecare pas. Dacă nu te poate împiedica să petreci timp în rugăciune, va încerca să-ți blocheze răspunsul din partea lui Dumnezeu. Timp de douăzeci și una de zile, Daniel va fi întrebat: „Doamne, mi-ai răspuns la rugăciuni înainte; cum se face că nu-mi răspunzi acum?!” Dar răspunsul pentru el era pe drum… Și la fel este și cu răspunsul tău!

Creștinii ar trebui să asculte de îndemnul Scripturii și să practice „rugăciunea în orice vreme”. Asta înseamnă să ne bazăm ferm pe Cuvântul lui Dumnezeu, să ne rugăm în Numele Atotputernic al Domnului Isus, să nu fim nerăbdători și să refuzăm să renunțăm, știind că Dumnezeu aude rugăciunile noastre, și răspunde!