Mana Zilnica

27 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Ferice de oricine se teme de Domnul și umblă în căile Lui. Pentru că vei mânca din munca mâinilor tale, vei fi fericit și-ți va merge bine.

Psalmul 128.1,2

În versetul de mai sus sunt puse în legătură teama de Domnul, ascultarea, resursele materiale și fericirea. Versetele din Biblie care vorbesc despre teama de Domnul au uneori o conotație negativă în mințile noastre, din cauza cuvântului „teamă“. Un astfel de efect însă nu este justificat, lucru demonstrat chiar de versetul nostru, unde se spune clar că cel care trăiește în teamă de Domnul este fericit. Un astfel de om se ferește de orice lucru care nu-I place lui Dumnezeu și care atacă sfințenia Lui.

Teama de Domnul este întâi de toate o atitudine interioară. Ea însă nu va rămâne ascunsă, ci va modela viața celui care o are. Cei care se tem cu adevărat de Dumnezeu vor fi în căile Lui. Ei își vor potrivi deciziile și faptele cu voia lui Dumnezeu și, în felul acesta, vor experimenta binecuvântarea care decurge din ascultare. Căile lui Dumnezeu sunt căi bune, deși nu sunt întotdeauna ușoare.

Psalmistul vorbește apoi despre muncă. Un om evlavios este de asemenea harnic și sârguincios. El nu-i exploatează pe alți oameni, nici nu abuzează de sistemul social de ajutorare, ci lucrează pentru nevoile lui și pentru cele ale familiei sale.

Chiar dacă pământul a fost blestemat, ca rezultat al căderii, și chiar dacă munca zilnică este plină de trudă, din cauza spinilor și mărăcinilor, această activitate are un efect benefic asupra sufletului: „Vei fi fericit și-ți va merge bine“. Este bine să fim angajați într-o activitate benefică zi de zi: pe câmp, în atelier, în bucătărie, în cabinetul medical sau în birou. Acest fel de preocupare este o expresie a evlaviei, este temelia sursei noastre de trai și este un ajutor pentru a ne menține echilibrul lăuntric.

F. Ulrich

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nicidecum nu vor trece.

Luca 21.33

„Scriptura nu poate fi desființată“

Domnul Însuși a afirmat că „Scriptura nu poate fi desființată“ (Ioan 10.35) și Și-a susținut această afirmație folosind în cuvântările Sale citate din Vechiul Testament. Să amintim patru astfel de pasaje din Matei, în care folosește citate din Vechiul Testament. În Matei 19.4, Isus Se referă la felul cum a fost creat omul și citează din Geneza: „Nu ați citit că Cel care i-a făcut, de la început i-a făcut bărbat și femeie?“. În Matei 24.39, Isus Se referă la Noe și la potop și citează tot din Geneza: „[oamenii] n-au priceput, până a venit potopul“. În Matei 24.15, Isus Se referă la autenticitatea profețiilor, scrise nu retrospectiv, cum ar fi făcut istoricii, ci perspectiv, de către oameni sfinți ai lui Dumnezeu, și citează din Daniel. În Matei 12.40, Isus vorbește despre istoria lui Iona în pântecele peștelui celui mare (cetaceu, mamifer acvatic cu forma unui pește, putând ajunge până la 30 m lungime) ca despre o relatare autentică, dar oamenii o consideră o fabulă: „Cum a stat Iona trei zile și trei nopți“, anunțând cele trei zile de la moartea Sa până la învierea Sa, și citează din Iona.

Ca divertisment, un scriitor își pregătise un raft cu douăzeci de cărți pe care ar fi dorit să le poarte cu sine dacă ar fi fost nevoit să-și petreacă restul vieții pe o insulă pustie. Totuși, în împrejurări neprevăzute, exil, spitalizare, mulți credincioși au luat cu ei, fără nicio ezitare, o singură carte: Biblia. Citită și răscitită, meditată, cu porțiuni învățate pe de rost, ea s-a descoperit ca o carte vie în „insula pustie“ a sufletului. Scriptura ne-a fost dată de Dumnezeu Însuși și nu poate fi desființată!

Citirea Bibliei: Iov 36.22-37.4 · Fapte 17.10-21

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 10:1-14

De acum înainte, Cronicile reiau istoria lui David şi a succesorilor lui, începând cu moartea lui Saul. Dar relatarea va prezenta multe dife­renţe faţă de ceea ce găsim în cărţile Samuel şi Împăraţi. Unele fapte sunt adăugate; asupra altora se păstrează tăcere. Fiecare dintre aceste variaţii corespunde scopului pe care Dumnezeu Şi l-a propus scriind din nou această istorie, sub un alt unghi de vedere: cel al harului Său suveran. Din acelaşi motiv, El ne-a dat de patru ori în cele patru evanghelii istoria Fiului Său, ca să-L putem privi în diferitele Lui glorii.

Astfel, n-ar trebui să ne obosească citirea din nou a relatărilor cu care ne-am familiarizat, ci, mai degrabă, să căutăm să remarcăm ceea ce Duhul adaugă şi ceea ce El omite intenţionat.

Să nu ne descurajăm, ci, mai degrabă, să ne bu­curăm să auzim repetat că Dumnezeu a terminat cu omul în carne (în natura sa cea veche). Saul este prin aceasta o imagine a rasei sale. Cade sub mâna filistenilor şi i se ia totul pe muntele Ghilboa. Ruinarea îi este terminată, i se constată moartea: şi acestea înainte să apară pe scenă David, omul care răspunde gân­durilor divine, imagine a Domnului Isus.

ZIDEȘTE UN ALTAR! | Fundația S.E.E.R. România

„Avram a zidit acolo un altar Domnului…” (Geneza 12:7)

După potop, primul lucru pe care l-a făcut Noe a fost să zidească un altar Domnului. Gândește-te la asta! Noe a construit un altar înainte să aibă o casă. Majoritatea dintre noi avem case, dar acel „altar” de modă veche al familiei, practic a dispărut!

Oriunde mergea, Avraam construia un altar. De ce?

1) Altarul este un loc de rugăciune. Biblia spune că Avraam s-a întors „în locul unde era altarul pe care-l făcuse mai înainte. Şi acolo, Avram a chemat Numele Domnului.” (Geneza 13:4) Tu ai un asemenea loc în casa ta?

2) Altarul este un loc de jertfă. Sfânta Scriptură relatează: „Când au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar şi a aşezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor.” (Geneza 22:9) A vrut Dumnezeu ca Avraam să-l jertfească pe Isaac? Nu, Dumnezeu voia doar să știe dacă exista ceva ce i-ar putea cere și pe care Avraam să nu fie dispus să i-L dea, sau dacă iubea pe cineva de pe pământ mai mult decât pe El… Dumnezeu nu-ți va cere ceva ce nu ai… dar de multe ori îți va cere ceva ce ai vrea să păstrezi! Dăruirea jertfitoare învinge atât lăcomia, cât și teama de lipsuri și concentrarea ta pe o viață egocentrică!

3) Altarul este un loc de închinare. Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Să faci apoi un altar pentru arderea tămâii.” (Exodul 30:1) Pe măsură ce tămâia se mistuia, fumul care se ridica reprezenta o închinare înaintea lui Dumnezeu. Închinarea este un act de intimitate; este dăruirea inimii tale, a iubirii tale, a laudei tale și a mulțumirii tale față de Dumnezeu. Biblia o descrie ca fiind „o jertfă de bun miros” (Efeseni 5:2).

Așadar, astăzi zidește un „altar” – dacă nu ai deja unul! Iar dacă-l ai, nu-l neglija, ci închină-te!