Mana Zilnica

25 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Preoții sunau din trâmbițe înaintea chivotului lui Dumnezeu. Și Obed-Edom și Iehia erau ușieri pentru chivot. Și David și bătrânii lui Israel și căpeteniile peste mii au mers ca să suie chivotul legământului Domnului din casa lui Obed-Edom, cu bucurie.

1 Cronici 15.24,25

Carul nou (5)

Să privim acum la rezultatul fericit al faptului că David a acționat potrivit rânduielii. Dacă dorim să găsim această rânduială, să citim Exod 25.13-15. Chivotul trebuia purtat doar în felul arătat acolo. Dumnezeu lăsase foarte clar scris acest lucru. David însă nu citise Biblia așa cum trebuie. Când el a folosit carul cel nou, am văzut că efectele au fost: poticnire, moarte, judecată și dezamăgire, iar bucuria, veselia și închinarea au lipsit cu totul. Însă, după ce rânduiala corectă a fost urmată, totul se schimbă: „Ridicându-și glasul cu bucurie“ (1 Cronici 15.16).

Doar preoții puteau sufla din trâmbițe. Tot preoții erau aceia care dădeau semnalul pentru strângerea adunării laolaltă (Numeri 10). Și cine erau ușierii? Erau aceia care păzeau chivotul cu cea mai mare grijă. Cu siguranță că, în ce privește rânduiala în adunare astăzi, atunci când suntem adunați pentru închinare, pentru slujirea prin Cuvânt și pentru exercitarea disciplinei, este de cea mai mare importanță să manifestăm acest duh de „ușieri“. Trebuie să fim foarte atenți la orice lucru privitor la Hristos și la interesele Lui.

Vedem rezultatul sigur al ascultării: „Dumnezeu i-a ajutat pe leviți să poarte chivotul legământului Domnului“ (1 Cronici 15.26). Să observăm cum Dumnezeu îi remarcă pe leviți atunci când lucrurile sunt conduse potrivit gândului Său – El le dă ajutorul Său, atât pentru a purta chivotul, cât și pentru a aduce jertfe, care simbolizează închinarea către Dumnezeu. Dacă vom lua hotărârea să ascultăm de Cuvântul Domnului, indiferent de prețul pe care trebuie să-l plătim, vom descoperi că Dumnezeu ne va ajuta, iar sufletele noastre vor fi cuprinse de bucurie și de închinare, fiind astfel capabili să-I slujim cu rod.

W. T. P. Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cetățenia noastră este în ceruri.

Filipeni 3.20

Decretul lui Mussolini

Cu puțin timp înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, dictatorul italian Benito Mussolini (1883-1945) a emis un decret prin care le interzicea cetățenilor italieni să emigreze în America. La acea vreme, în Italia se aflau în trecere doi bărbați, care prin naștere erau italieni, dar care trăiau în America de mulți ani. Unul dintre ei era un bancher de renume, care vorbea excepțional engleza și care avea relații solide cu cei de rang înalt. Celălalt devenise fermier american; el nu vorbea bine engleză, iar manierele americane îi erau încă străine.

Amândoi au cerut permisiunea de a se întoarce în America cât mai curând posibil, dar numai unul dintre ei a reușit. Acesta avea cetățenie americană. Așa că decretul nu s-a aplicat și pentru el. Bancherul, pe de altă parte, rămăsese cetățean italian. Protestele sale, averea sa, cunoștințele sale lingvistice și relațiile sale nu au fost de niciun folos.

La fel se întâmplă în ceea ce privește ajungerea în rai. Poți duce o viață onorabilă, creștină după toate aparențele, poți avea relații bune cu credincioșii și chiar poți avea cunoștințe despre Biblie. Degeaba, pentru că acest lucru nu este un drept automat de a ajunge în rai. Cineva devine cetățean al cerului numai prin credința în Mântuitorul Isus Hristos. El își poate uni glasul cu toți răscumpărații, cântând:

    Acum suntem popor ceresc, deși suntem în lume.

    Cetățenia noastrăi sus, în slava Lui cea mare.

Citirea Bibliei: Iov 35.1-16 · Fapte 16.26-40

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 6:1-3; 48-65

Capitolul 6, consacrat fiilor lui Levi şi pre­oţilor, fii ai lui Aaron, este perechea capitolului 3, în care erau prezentaţi împăraţii. Este vorba despre fami­liile privile­giate din Israel. Dar, când ajun­gem la po­porul de astăzi al lui Dumnezeu, aceste funcţii reprezintă partea fiecărui credin­cios. A­pos­­tolul Petru ne reaminteşte c㠄voi … sunteţi o se­minţie aleasă, o preoţie împărătească … ca să vestiţi vir­tuţile Celui care v-a chemat“ (1 Petru 2.9; vezi şi Apocalipsa 1.6). Să ne expri­măm ru­gă­ciunile înaintea Domnului şi să vestim virtuţile Lui şi al­to­ra, iată care este dublul servi­ciu al cre­din­ciosului! Leviţii ne amintesc de aceasta. Unii erau de­sem­naţi să cânte (v. 31-33). Alţii slujeau în casa lui Dumnezeu sub îndrumarea lui Aaron şi a fiilor lui (v. 48, 49).

Apoi, în cap. 7 şi 8, vin genealogiile lui Isahar, Beniamin, Neftali şi a celeilalte jumătăţi din seminţia lui Manase, iar în final genealogiile lui Efraim şi Aşer. Să remarcăm neglijenţa lui Neftali, o seminţie atât de puţin preocupată de privilegiile ei, încât întreaga ei istorie nu necesită decât un scurt verset pentru a fi amintită în car­tea lui Dumnezeu (7.13). Subliniem cu această ocazie şi interesul pe care trebuie să-l acordăm istoriei Bisericii şi aducerii-aminte a ce­lor care i-au fost conducători credin­cioşi, deoa­re­ce majoritatea suntem moşte­ni­torii lor spiri­tuali şi trebuie să fim responsabili.

IA O DECIZIE CU AUTORITATE!

„Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului…” (Galateni 5:17)

Dacă ești serios în ce privește împlinirea voii și planului lui Dumnezeu în viața ta, trebuie să fii hotărât și să arăți determinare. O definiție a hotărârii este „a rezolva o dispută printr-o decizie sau un verdict”. S-o aplicăm la una dintre cele mai mari probleme ale noastre – lupta zilnică dintre trupul nostru și duhul nostru: „Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul, împotriva firii pământeşti…” (Galateni 5:17).

Nu uita, un sens al noțiunii de „hotărâre” ne duce cu gândul la „a rezolva o dispută”. Și acest lucru este important, pentru că – dacă te vei angaja să faci ce vrea Dumnezeu să faci – va trebui să tranșezi disputa nesfârșită dintre trupul tău și duhul tău. Și cum faci asta? Printr-o decizie cu autoritate sau printr-un verdict prompt. Trupul te va provoca întotdeauna să „urmezi curentul” sau „să te mulțumești cu starea de fapt,” cu excepția cazului în care duhul tău născut-din-nou spune altceva!

Iosua este un exemplu foarte bun în acest sens: temându-se că poporul lui Dumnezeu era prins în stilul de viață al popoarelor din jur, el le-a spus: „Alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de râu, sau dumnezeilor amoriţilor, în a căror ţară locuiţi. Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului.” (Iosua 24:15).

Pentru că Iosua a luat o decizie cu autoritate și a dat un verdict prompt, Biblia spune că (în consecință): „Poporul i-a zis lui Iosua: „Noi vom sluji Domnului Dumnezeului nostru şi vom asculta glasul Lui.” (Iosua 24:24).

Întrebare: În ce domeniu al vieții tale trebuie să iei astăzi o decizie sau să dai un verdict cu autoritate? Dacă este vorba despre firea ta pământească, spune-i cu îndrăzneală că tu ai decis „să slujești Domnului”!