Mana Zilnica

19 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Suiți chivotul Domnului Dumnezeului lui Israel la locul pe care i l-am pregătit. Pentru că, deoarece nu ați făcut aceasta de la început, de aceea a făcut Domnul Dumnezeul nostru o spărtură printre noi, pentru că nu L-am căutat după rânduială.

1 Cronici 15.12,13

Carul nou (4)

Avem aici un principiu foarte important pentru sufletele noastre. Dumnezeu are o rânduială pentru orice lucru legat de Adunarea Sa, iar dacă noi neglijăm această rânduială, putem fi siguri că rezultatul va fi catastrofal. Noul Testament conține ceea ce David numește aici rânduială, adică instrucțiuni complete și foarte clare cu privire la Adunarea lui Dumnezeu. Domnul Isus a arătat care este Centrul ei, atunci când a spus: „Unde doi sau trei sunt adunați pentru Numele Meu, acolo Eu sunt în mijlocul lor“ (Matei 18.20). Duhul Sfânt este Cel care adună, iar Numele Domnului este unicul centru al unității, prezența Sa fiind promisă tuturor celor adunați astfel, chiar dacă sunt în număr de doi sau trei. Cei mai mulți s-au depărtat de la această rânduială și se adună în jurul unor anumitor doctrine, adoptând diverse feluri de organizare și de închinare. Unii ca aceștia ar trebuie să-și pună întrebarea dacă toate acestea formează cu adevărat rânduiala din Cuvântul lui Dumnezeu.

Nicăieri în Noul Testament nu găsim modelul după care funcționează cele mai multe adunări din ziua de astăzi. Ideea unei adunări care să aibă un singur slujitor – oricât de dăruit ar fi acesta – este cu totul străină de Cuvântul lui Dumnezeu. Când Adunarea a fost formată, Hristos, Capul Trupului, i-a dat daruri potrivite nevoilor ei. Însă nu există niciun loc în Scriptură în care să vedem că „o adunare“ avea „un slujitor“ al ei.

Putem fi siguri că acest car nou al împăratului David, sugerat de către filisteni, este prezent și astăzi în creștinătate. Cine poate tăgădui acest lucru? Dacă ceea ce vedem în jurul nostru s-ar găsi în Cuvântul lui Dumnezeu, ar fi ușor de identificat ca atare, însă, în cea mai mare parte, rânduiala existentă astăzi în creștinătate nu are nimic de-a face cu cea prezentată în Noul Testament.

W. T. P. Wolston

SĂMÂNȚA BUNĂ

Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat.

Tit 2.11

Har nemăsurat

Te gândești că harul lui Dumnezeu este atât de abstract, încât nimeni nu poate avea acces la el? Nu, ci acest har atât de mare „s-a arătat“ pe pământ când Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a devenit Om! În El a fost vizibil harul lui Dumnezeu. Simplul fapt că L-a trimis pe Fiul Său pe pământ este o dovadă clară a harului Său la îndemâna ta. În călătoria Sa prin lume, Isus Hristos Și-a arătat neobosit dragostea față de oameni, ajutându-i în neputințele lor. În fiecare sat în care a intrat, El a lăsat o urmă a harului lui Dumnezeu. Apoi Și-a jertfit viața pe crucea de la Golgota. Acesta a fost actul suprem al harului lui Dumnezeu, pus în valoare pentru toate timpurile!

Harul lui Dumnezeu a venit să ne aducă mântuire! Înțelege inima ta acest lucru? Orice religie concepută de om implică anumite cerințe, dar harul lui Dumnezeu ne-a adus ceva în dar: o mântuire deplină. Ea ne eliberează de judecata pe care o merităm pentru păcatele noastre; ne ajută și ne îndrumă pe calea vieții; ne oferă părtășie cu Dumnezeu și viață eternă în gloria cerului. Toată lumea poate veni și poate primi acest dar al lui Dumnezeu, prin credința în Isus Hristos. Orice persoană dezinteresată, care respinge harul și iertarea lui Dumnezeu, va trebui într-o zi să răspundă pentru păcatele sale în fața Lui. Atunci nu mai poate aștepta har. Decizia în ceea ce privește acceptarea mântuirii trebuie să fie luată cât încă suntem în viață. Așadar, nimeni nu trebuie să ezite!

    Să mori fără speranță…! Ai calculat tu costul? Să mori fără Hristos, făr’ de Mântuitorul?

Citirea Bibliei: Iov 30.1-31 · Fapte 14.19-28

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 25:18-30

Astfel se sfârşesc cele două cărţi ale Împăraţi­lor (care în originalul ebraic constituie o singură carte). Se deschi­seseră cu gloria împăratului lui Israel şi se încheie cu cea a împăratului Babi­lonu­lui; începuseră cu con­stru­i­rea Templului şi se termină cu tabloul distrugerii sale. La început, întâiul suc­ce­sor al lui David urcase pe tron la Ierusalim (1 Îm­păraţi 1). La sfârşit, ultimul lui descen­dent este închis într-o temniţă la Babilon. Între acel început şi acest sfârşit, capitol după capitol, am fost martorii unui dureros declin. Aceasta este situaţia cu orice lucru încredinţat omului! În adevăr, inima omului este înşelătoare şi incurabi­lă. Iar Eze­chiel, a cărui voce s‑a făcut auzită în timpul aces­tei perioade a captivităţii, confirmă aceasta în ex­clamaţia lui venind din adâncul inimii: „Cât de sla­bă îţi este inima − zice Dom­nul Dum­ne­zeu − de faci toate acestea! …“ (Ezechiel 16.30)

Este consolant să vedem cum din aceste ultime ver­sete străbate o mică licărire: un atât de slab început al restaurării. Dumnezeu ne arată că lucrarea Lui nu s-a încheiat. Ultimul cuvânt va fi al Lui când, după falimen­tul tuturor acestor împăraţi, va apărea Hristos, Fiul lui David, adevă­ratul Împărat al lui Israel.

CE FEL DE „APROAPE” EȘTI TU? | Fundația S.E.E.R. România

„Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?” (Luca 10:36)

Domnul Isus a spus „pilda samariteanului milostiv” ca să ne lămurească cine este aproapele nostru. El spune că un om (un evreu, cu siguranță) a fost jefuit, bătut și lăsat să moară pe drumul spre Ierihon. Doi evrei, ambii slujitorii Domnului, au trecut pe lângă el fără să-l ajute. Apoi, un samaritean l-a salvat. Nicio rasă de oameni nu a fost mai hulită și urâtă de către evrei decât samaritenii. Ei erau apostrofați în mod deschis în sinagogă și li se interzicea să se închine la Templu.

Ei bine, ce face acest samaritean este de-a dreptul incredibil! El își folosește toate resursele personale – hainele, uleiul, vinul, timpul său, animalul, banii și energia – pentru a-l îngriji în cel mai bun mod posibil pe acest evreu… Apoi își riscă viața ducându-l pe bărbatul rănit la un loc de cazare într-o zonă evreiască. Pe lângă toate acestea, el îi plătește hangiului mâncarea și camera bărbatului pentru mai multe zile și promite să se întoarcă și să plătească tot ce se mai cheltuia cu omul acela. Și vreau să vă spun că asta pune capac la toate, era crucial – pentru că oricine nu-și putea plăti nota de plată putea fi vândut ca sclav, de către hangii, pentru ca aceștia să-și primească toți banii care li se cuveneau pentru serviciile prestate.

Domnul Isus Și-a încheiat pilda cu aceste cuvinte: „Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?”

Nicio lege nu te va face vreodată să fii milostiv cu aproapele tău, dar dragostea lui Hristos o va face. Vezi tu, aproapele nu se identifică prin culoare sau credință; aproapele se identifică prin cea mai apropiată nevoie. Așadar, iată o rugăciune pe care ar trebui să-nveți ca, de azi, s-o spui zilnic: „Doamne, fă-mă sensibil și dă-mi curajul să recunosc și să ajut pe aproapele meu aflat în nevoie!”

Aceasta este o rugăciune la care Dumnezeu va răspunde, și El îți va arăta care este aproapele ce trebuie ajutat!