Mana Zilnica

18 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu lepădați deci încrederea voastră care are mare răsplătire! Pentru că aveți nevoie de răbdare, ca, după ce ați făcut voia lui Dumnezeu, să primiți promisiunea.

Evrei 10.35,36

Atenționări în Epistola către Evrei (4) – Nu lepădați încrederea voastră

Am privit deja la atenționările din capitolele 2, 4 și 6 din Epistola către Evrei. În capitolul 10 este prezentată posibilitatea ca cineva să păcătuiască intenționat, după ce a primit „cunoștința adevărului“; iar dacă se întâmplă așa, „nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate“, ci doar o judecată sigură (versetele 26 și 27). Aceste cuvinte au produs îndoieli în sufletele celor credincioși. Dacă un creștin păcătuiește cu voia, înseamnă că jertfa lui Hristos nu mai are eficacitate pentru el?

Biblia este foarte clară în privința faptului că mântuirea se bazează doar pe lucrarea încheiată a lui Hristos. Prin urmare, aici nu este vorba despre un credincios adevărat care comite un păcat, ci de păcătosul îndărătnic care „L-a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu“ (versetul 29). O astfel de persoană a fost odinioară „sfințită“ prin sângele legământului, fiindcă a pretins că se află pe terenul creștin, însă aceasta a fost doar o poziție exterioară, lipsită de realitatea interioară. În plus, pentru a dovedi acest lucru, el disprețuiește sângele lui Hristos și insultă Duhul harului. O astfel de persoană nu I-a aparținut lui Hristos vreodată.

Într-un contrast total, cititorilor epistolei li se aduce aminte de suferințele pe care le înduraseră de dragul lui Hristos. Ei suferiseră încercări și li se răpiseră averile, însă primiseră cu bucurie acest lucru, fiindcă știau, prin credință, că în cer îi aștepta o avuție mai bună, care rămânea (versetul 34). Prin urmare, ei sunt îndemnați să nu lepede încrederea lor, care avea o mare răsplătire (versetul 35).

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și cine însetează, să vină; și cine vrea, să ia apa vieții fără plată.

Apocalipsa 22.17

Tânăra din Sri Lanka

Tânăra care mi-a servit masa în camera de spital a fost foarte surprinsă când i-am vorbit. Era o hindusă, venită din Sri Lanka. Ajunsese aici când era încă un copil și vorbea foarte bine limba noastră. Această femeie prietenoasă avea chiar și o Biblie, dar niciodată nu o citise. Așadar, ea nu știa că Dumnezeu dăruiește mântuirea – în mod gratuit – fără ca noi să facem ceva pentru a o câștiga.

Pe parcursul conversației, i-am explicat că Dumnezeu nu cere de la noi să îndeplinim ritualuri religioase. El nu așteaptă nimic de la noi. Trebuie, în mod simplu, să ne recunoaștem păcatele, să I le mărturisim sincer și să credem în Fiul Său, Isus Hristos. Atunci Dumnezeu ne iartă vina și primim mântuirea veșnică. Abia atunci Dumnezeu așteaptă fapte bune de la noi, nu pentru a fi mântuiți, ci pentru că am fost mântuiți.

„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate“ (1 Ioan 1.9). „Pentru că prin har sunteți mântuiți, prin credință; și acesta nu de la voi; este darul lui Dumnezeu: nu din fapte, ca să nu se laude nimeni“ (Efeseni 2.8,9).

Tânăra a continuat să vorbească despre copiii ei. Am putut simți cât de mult îi iubea. Copiii sunt un dar prețios al lui Dumnezeu. Este important să le arătăm calea spre cer: de aceea am încurajat-o să le citească Biblia în mod regulat.

Citirea Bibliei: Iov 29.1-25 · Fapte 14.1-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 25:1-17

Exasperat de spiritul de revoltă al împăraţi­lor lui Iuda, Nebucadneţar se ridică pentru a treia oară împotriva Ierusalimului, îl înconjoară şi pătrunde în el după un asediu care durează mai mult de un an. De această dată nu mai există milă pentru oraşul orgolios. Începând cu templul, totul este complet distrus prin foc. Zidurile îi sunt de­molate şi locuitorii sunt duşi în captivitate. Zedechia suferă consecinţele crude ale propriei îndă­răt­nicii. Numai câţiva lucrători ai câmpului sunt lăsaţi în ţară.

Apoi gărzile caldeene îşi dezlănţuie mânia asu­pra templului, care pentru ei era simbolul rezistenţei. Nesatisfăcuţi doar cu incendierea lui, reuşesc să-l sfărâme şi să ia cu ei măreţele-i coloa­ne de bronz, marea de bronz, piedestalele şi restul vaselor. Oare de ce v. 16 şi 17 repetă detaliile de ornament ale coloanelor toc­mai în momentul când ele vor dispărea? Fără îndoială, dintr-un motiv foarte dureros: Nu era acolo cea din urmă privire aruncată asu­pra unui obiect preaiubit, după care inimile lor aveau să tânjească până la sfârşit? Cât de frumoase fuseseră aceste coloane, simboluri ale stabilităţii şi ale puterii, pe care Domnul le va îndepărta de atunci înainte de poporul Său neascultător şi răzvrătit! (1 Împ. 7.21).

AI NEVOIE DE UN CONCEPT MAI LARG DESPRE DUMNEZEU?

„Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.” (Isaia 55:9)

Imaginea pe care ți-ai făcut-o în sinea ta despre Dumnezeu hotărăște felul în care vezi toate celelalte lucruri! Majoritatea problemelor noastre nu sunt circumstanțiale, ci țin de percepție. Ar trebui să recunoaștem că sursa problemelor noastre este o înțelegere insuficientă a cine este Dumnezeu. Dumnezeu declară fără echivoc: „Cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre”.

Un autor de best-seller spunea: „Astronomii au detectat galaxii la 12,3 miliarde de ani-lumină de Pământ. Pentru a pune această distanță în perspectivă, gândește-te la faptul că lumina, care călătorește cu 300.000 km/s, are nevoie de numai opt minute pentru a parcurge cele 147 de milioane de kilometri dintre Soare și Terra – deci lumina soarelui are doar opt minute vechime când ajunge la noi! Dar lumina din cea mai îndepărtată galaxie are nevoie de 12,3 miliarde de ani-lumină pentru a ajunge aici. Această distanță este practic de neimaginat! Iar Dumnezeu spune că aceasta este aproximativ distanța dintre gândurile Sale și gândurile noastre. Cel mai bun gând al tău despre Dumnezeu, în cea mai bună zi a ta, este cu 12,3 miliarde de ani-lumină mai mic decât cât de măreț și de bun este Dumnezeu în realitate!…

Poate că este timpul să încetăm să mai punem limite cvadri-dimensionale lui Dumnezeu. Poate că este timpul să nu-L mai punem pe Dumnezeu într-o cutie de mărimea cortexului nostru cerebral. Este timpul să nu-L mai creăm pe Dumnezeu după chipul nostru, ci să-L lăsăm pe El să ne creeze după chipul Lui! Cu cât creștem mai mult spiritual, cu atât mai mare ar trebui să devină Dumnezeu. Și cu cât Dumnezeu devine mai mare, cu atât problemele noastre vor deveni mai mici.

Compozitorul de imnuri Oscar C. Eliason a scris: „Ai râuri pe care le crezi de netrecut? Ai munți de care nu poți trece? Dumnezeu este specializat în lucrurile considerate imposibile. El poate face ceea ce nimeni altcineva nu poate face!” Astăzi, amintește-ți că-L ai pe acest Dumnezeu măreț și unic de partea ta!