Mana Zilnica

12 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar dorim fierbinte ca fiecare dintre voi să arate aceeași stăruință în încrederea deplină a speranței, până la sfârșit, ca să nu fiți leneși, ci imitatori ai celor care, prin credință și îndelungă-răbdare, moștenesc promisiunile.

Evrei 6.11,12

Atenționări în Epistola către Evrei (3) – Să nu fiți leneși

Dintre toate atenționările din Epistola către Evrei, cea din capitolul 6 a fost cea mai greșit interpretată, conducându-i pe mulți credincioși să se îndoiască de mântuirea lor. Vom vedea însă că acest efect este cu totul străin de scopul acestei atenționări. Îndemnul începe în capitolul cinci, unde preoția lui Hristos este pusă în legătură cu Melhisedec – o referire la Vechiul Testament, cu privire la care scriitorul epistolei se temea că cititorii săi nu o vor înțelege, fiindcă deveniseră „greoi la auzire“ și „fără experiență“ (capitolul 5.10-14). El îi îndeamnă să meargă spre maturitate (capitolul 6.1).

Urmează însă o atenționare aspră cu privire la „cei care au fost odată luminați“, adică aceia care au cunoscut ceva din darul ceresc, din Duhul Sfânt, din Cuvântul lui Dumnezeu și din lumea viitoare, dar care au căzut, fără posibilitatea de a se mai pocăi. Aceștia sunt ca ogorul care, primind ploaie din cer, produce doar spini și mărăcini (versetele 4-8).

Învățăm oare de aici că cei credincioși își pot pierde mântuirea? Nicidecum, fiindcă cei aflați în starea de mai sus n-au fost niciodată mântuiți cu adevărat! Ei au stat un timp cu cei credincioși și au gustat atmosfera cerului, însă n-a existat realitate în ei. Au fost făcuți părtași ai Duhului Sfânt, însă n-au fost niciodată locuiți de El. Iuda Iscarioteanul a gustat puterile veacului viitor, făcând el însuși minuni în numele lui Hristos, însă L-a trădat pe Domnul și s-a dus „la locul său“ (Fapte 1.25).

Remarcați că această atenționare se adresează către „aceia“ (Evrei 6.4), în timp ce credincioșilor le vorbește astfel: „Cu privire la voi suntem încredințați de lucruri mai bune“ (versetul 9). Acest pasaj nu trebuie să-i facă pe cei credincioși să se îndoiască, ci să fie tot mai sârguincioși. Dacă mărturia noastră a fost odinioară strălucitoare, să nu ne lenevim, nici să nu devenim greoi la auzire, ci să urmăm credința și răbdarea celor care au mers continuu înainte pentru Domnul!

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ferice de cine se îndură de cei întristați!

Cine are ochi binevoitor va fi binecuvântat, pentru că dă săracului din pâinea lui.

Proverbe 14.21; 22.9

A dărui

Adevărata bogăție constă în capacitatea de a dărui. Cu cât împărțim mai mult din bunurile noastre, cu atât acumulăm mai mult. Iar cu cât căutăm mai înverșunat să păstrăm în mod egoist doar pentru noi, cu atât mai mult risipim. Cum se poate aceasta? Cu cât agricultorul seamănă mai multe semințe, cu atât recolta este mai bogată.

Cu cât dăm mai mult, cu atât vom câștiga mai mult. Iar dacă în sfârșit am înțeles aceasta, și dăruim mai mult și cu înțelepciune, ajutându-i pe cei din jur în dificultățile lor (materiale și spirituale), iată însă un verset repede citit și repede uitat: „Dumnezeu îl iubește pe acela care dă cu bucurie“ (2 Corinteni 9.7)! „A da“ mai merge, dar „cu bucurie“ este ceva care ne depășește…

– Doamne Isuse, tot ceea ce ai dat prin moartea Ta pe cruce a dus la înviere și la viață și ne-a adus un imens beneficiu. Dă-mi credința de a călca pe urmele Tale, de a ști să dau cu bucurie din bunurile mele și din timpul meu celorlalți. Astfel voi putea vedea harul Tău sporind în cei din jurul meu.

Citirea Bibliei: Iov 21.1-34 · Fapte 12.12-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 21:19-26; 22:1-7

Amon succedă lui Manase. După doi ani de domnie fără frică de Dumnezeu, el piere printr-o moarte violentă. Şi micul Iosia, fiul său, urcă pe tron la vârsta de opt ani. Ne amintim că numele lui fusese menţionat deja, cu câteva secole în urmă, de profetul venit din Iuda la Betel ca să vorbeas­că împotriva altarului, în prezenţa lui Ieroboam (1 Împăraţi 13.2). Acest fiu trebuia să se nască în casa lui David pentru a împlini dreptatea şi judecata. În felul acesta, vedem cum, în prezenţa răului pe care-l su­porta, gândurile lui Dumnezeu se îndreptaseră spre acest copil cu mulţi ani mai înainte. Încă din eternitate, ele se odihneau asupra Copilaşului din Betleem care avea să devină Mântuitorul lumii.

Domnia lui Iosia, asemenea celei a străbuni­cu­lui său, Ezechia, corespunde unui fenomen care se numeşte reînsufleţire. În starea de adormire a creştinătăţii, Duhul Sfânt produce încă, ici şi colo, reîn­sufleţiri asemănătoare. Cea pentru care Iosia devine instrumentul remarcabil se carac­terizează prin:

• un interes înnoit pentru casa lui Dumnezeu;
• o întoarcere la Cartea sfântă;
• în sfârşit, printr-o preo­cupare cu despărţirea de rău.

Exemplul micului împărat Iosia le aminteşte de asemenea tuturor copiilor noştri că nu este niciodată prea devreme pentru a face „ceea ce este drept în ochii Domnului“ (v.2).

ISUS: SURSA ILUMINĂRII (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină…” (Matei 4:16)

În primul rând (și cel mai important de reținut este că), Domnul Isus a adus lumina mântuirii pentru întreaga omenire. Dar unul dintre beneficiile durabile ale Împărăției Sale este impactul Său asupra procesului de învățare și educație.

Cuvântul „universitate” a început să fie folosit de către cei care credeau că Dumnezeu a creat universul; prin urmare, căile Sale trebuiau studiate și cunoscute. Martin Luther a evidențiat ideea din Noul Testament că toți credincioșii sunt preoți. În acest proces, el a revoluționat educația, deoarece el a promovat ideea că fiecare persoană trebuie să fie capabilă să citească și să scrie, astfel încât să poată studia Sfintele Scripturi pe cont propriu. Acest lucru a inaugurat obiectivul de alfabetizare la nivel mondial pentru toți membrii societății.

În America, prima lege care prevedea educația în masă a fost promulgată în Massachusetts în 1647. Se numea (dacă vă puteți imagina așa ceva): „The Old Deluder Satan Act” (Legea privind vechiul Amăgitor, Satan). Între formulările sale era și următoarea: „Unul dintre principalele scopuri ale vechiului Satan Amăgitorul este acela de a ține oamenii departe de cunoașterea Scripturilor… și noi vrem ca învățătura să nu fie îngropată în mormintele strămoșilor noștri.” Aceasta este o idee minunată la care toată lumea ar trebui să subscrie: că ignoranța este unealta diavolului, și că Dumnezeu este Dumnezeul adevărului.

Au existat multe popoare unde misionarii creștini au descoperit limbi care nu aveau alfabet. Astfel, dând dovadă de un extraordinar spirit de sacrificiu, ei și-au dedicat viețile acestei munci dificile… au alcătuit primele dicționare… au redactat primele gramatici… au format primele alfabete… Iar primul nume propriu, semnificativ, scris în numeroase limbi a fost numele Isus.

Așadar, nu uita că sursa iluminării tale este Domnul Isus Hristos!