Mana Zilnica

10 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Doamne, adu-Ți aminte de mine când vei veni în împărăția Ta!

Luca 23.42

Apt pentru cer (1)

„Adu-ți aminte de mine“, a spus tâlharul convertit. Nu exista niciun nor pe inima acestui om, fiindcă el era instruit în mod divin. El recunoaște că Hristos era Domnul, în ciuda oricărui lucru. Pilat își spălase mâinile înaintea poporului și Îl dăduse în mâinile iudeilor. Domnul fusese tăgăduit de unul dintre ucenicii Săi și vândut de către un altul. Totul părea împotriva faptului că El era Domnul, însă tâlharul, în ciuda tuturor lucrurilor, Îl recunoaște ca fiind Domnul. Ce credință strălucitoare! Acest om nu a avut timp să crească spiritual, să slujească sau să umble ca un credincios, însă a existat în el o convertire deplină, o credință sigură, o conștientizare a ceea ce Mesia era și o încredere totală în venirea Sa în împărăția care-I aparținea. Credința este întotdeauna sigură; ea ne poate conduce să ne îndoim de alte lucruri, însă este întotdeauna absolut sigură de lucrurile lui Dumnezeu. Cel credincios își pune pecetea pe faptul că Dumnezeu este adevărat; el nu spune: «Poate că Dumnezeu este adevărat». Când primesc cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu, îl primesc cu o siguranță absolută. Fără o siguranță absolută, nu-l pot primi deloc ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu.

„Adu-Ți aminte de mine când vei veni în împărăția Ta.“ Preocuparea lui era ca Hristos să-Și aducă aminte de el. Vedem îndrăzneală la el, smerenie, un simțământ al perfecțiunii Domnului Isus și cunoașterea faptului că El avea să vină în împărăția Sa. Ferice de noi dacă suntem în starea acestui tâlhar! Dacă ești în suferință, în încercare, este acesta singurul lucru care te preocupă: ca Hristos să-Și aducă aminte de tine?

Răspunsul lui Hristos însă este diferit de ce aștepta tâlharul: „Astăzi vei fi cu Mine în rai“. Înainte de a veni împărăția, tâlharul avea să meargă direct în rai. Când el așteaptă un răspuns de la Hristos, îl primește imediat. Odihna dăruită sufletelor noastre este răspunsul clar al lui Dumnezeu. Avem deci aici declarația sigură că acest tâlhar, care-și ispășea pedeapsa pentru fărădelegile lui, a fost în acea zi cu totul apt pentru cer. Iată cât de perfectă este lucrarea lui Hristos!

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Gândești că nu pot să rog acum pe Tatăl Meu, și să-Mi pună la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? Atunci cum se vor împlini Scripturile, care zic că așa trebuie să fie?

Matei 26.53,54

„Gândești că nu pot …?“

În timp ce era arestat, Isus Hristos îi punea această întrebare ucenicului Său Petru, care își scosese sabia ca să-L apere pe Învățătorul lui. La prima vedere este, într-adevăr, greu de imaginat că Hristos, Mesia cel promis și Regele iudeilor, S-a lăsat capturat de dușmanii Lui fără să opună nicio rezistență. El știa ce Îl aștepta; vorbise destul de des și în mod clar despre moartea și învierea Sa.

De ce oare Dumnezeu, Cel pe care Isus Se bazase întotdeauna, nu a intervenit acum în favoarea Lui? Era cumva necesară o cerere expresă din partea Fiului Său? Sau a vrut oare Isus, când a spus „mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri“, doar să-i liniștească pe ucenicii Săi? Nu, chiar dacă Isus a suferit moartea prin răstignire, El a rămas Domnul, având toată puterea la dispoziția Sa.

Isus a pus accentul în special pe Sfânta Scriptură care vorbea despre moartea lui Mesia și despre adevăratul motiv al acesteia. Toate au fost profețite: Isus trebuia să sufere moartea pentru cei vinovați, iar Dumnezeul cel sfânt a acceptat moartea Sa ca ispășire pentru păcat.

Isus Hristos a murit. Cerința lui Dumnezeu, stabilită din Vechiul Testament, a fost împlinită. Contemplarea acestui adevăr depășește înțelegerea noastră. „Domnul nostru Isus Hristos … a murit pentru noi, … ca noi să trăim împreună cu El“ (1 Tesaloniceni 5.9,10).

Citirea Bibliei: Iov 19.1-20 · Fapte 11.19-30

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 20:12-21

Ieşit victorios din două încercări, sărmanul Ezechia capitulează la a treia, fiindcă, în mod sigur, aceasta din urmă nu părea deloc să constituie o în­cercare! Ce putea fi mai măgulitor decât nişte mesageri importanţi veniţi din partea împăratu­lui Babilonului?! Ei sosesc cu o scrisoare şi cu un cadou pentru Ezechia. Ce păcat că el nu a adus înaintea Domnului şi această scrisoare! Cu pri­vi­re la cadou, se vede dintr-o dată legat de el şi îndatorat faţă de aceşti străini. Ce primejdioase sunt amabilităţile lumii pentru un creştin! Ele găsesc prea adesea un răspuns al mulţumirii de sine în îngâmfarea inimi­lor noastre.

Oare această situa­ţie nu constituia pentru Ezechia o ocazie de a le vorbi acestor oameni despre bunătatea şi despre puterea Domnului care-l scăpase deja de două ori? O ocazie, de asemenea, de a le face cunoscut casa Dumnezeului său? În loc de aşa ceva, Ezechia le arată propria casă, casa armelor,care nu-i fusese de nici un fo­los împotriva lui Sanhe­rib, şi toate bogăţiile lui din  care acum Domnul îl anunţă că nu va mai rămâne nimic. „Ce au văzut în casa ta?“ (v.15). Iată o în­trebare serioasă!

Ce văd vizitatorii în casele noas­tre? Despre ce le vorbim? Cumva despre bogăţii, toate trecătoare, cu a căror posesie ne mândrim? Sau despre Cel căruia Îi aparţin toate?

Ezechia admite că a meritat judecata. Şi aşa se încheie viaţa acestui împărat credincios.

TRANSFORMAT – DIN GUNOI ÎN COMOARĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El…” (Evrei 7:25)

Un lider creștin a scris următoarele: „Producătorul italian de viori Antonio Stradivari era un om sărac. Și totuși, viorile sale sunt acum cele mai apreciate viori fabricate vreodată, datorită sunetului bogat și rezonant pe care îl produc. Sunetul unic al unui Stradivarius nu poate fi imitat.

Ceea ce poate surprinde este faptul că aceste instrumente prețioase nu au fost făcute din bucăți prețioase de lemn; ele au fost sculptate din cherestea aruncată. Pentru că Stradivari nu-și permitea materiale de calitate, își procura majoritatea lemnului din porturile murdare în care locuia. Ducea bucățile de lemn îmbibate cu apă la atelierul său, le curăța și le usca. Apoi, din aceste bucăți de lemn aruncate la gunoi, crea instrumente de o frumusețe rară. De atunci s-a descoperit că, în timp ce lemnul plutea în acele porturi murdare, microbii s-au infiltrat în lemn și au mâncat centrul celulelor. Astfel, a rămas doar o infrastructură fibroasă de lemn care a creat camere de rezonanță pentru muzică. Din lemnul pe care nimeni nu-l dorea, Stradivari a produs viori pe care acum toată lumea le dorește!”

S-ar putea să te întrebi: „Ce legătură au toate acestea cu mine?” La fel cum acest lutier a transformat gunoiul într-o comoară, tot la fel Dumnezeu te poate transforma din ceea ce ești în ceea ce ar trebui să fii. Vei spune: „Dar nu știi cât de jos am căzut, sau lucrurile pe care le-am făcut.

Mă îndoiesc că Isus ar putea salva și transforma pe cineva ca mine!” Știi ceva? Pune-L la încercare. Dă-I o șansă. Nu vei fi dezamăgit. Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu care ne asigură că El „poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El” – adică prin Isus! Acesta este Cuvântul prețios pentru tine – azi!