Mana Zilnica

8 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Mă bucur acum în suferințe pentru voi și împlinesc în trupul meu cele ce rămân de suferit din necazurile lui Hristos, pentru trupul Său, care este Adunarea.

Coloseni 1.24

Cu o inimă plină de bucuria vestirii harului nelimitat al lui Dumnezeu, apostolul putea spune: „Acum“, adică exact în acele momente în care el se afla în lanțuri, „mă bucur în suferințe pentru voi“. Apostolul suferea din cauza lor, pentru faptul că le vestise evanghelia, dar dragostea lui Hristos care-i cucerise inima îl făcea să găsească bucurie chiar în suferințele pe care le îndura pentru cei care erau obiectul dragostei lui Hristos și a lui însuși.

Aceasta este natura și acestea sunt efectele dragostei adevărate. Iar aceasta ne face să înțelegem cuvintele care urmează: „Împlinesc [duc la bun sfârșit] în trupul meu cele ce rămân de suferit din necazurile lui Hristos, pentru Trupul Său, care este Adunarea“. Dragostea pentru Adunare este motivul pentru care Hristos a suferit pentru a o răscumpăra, după cum este scris: „Hristos a iubit Adunarea și S-a dat pe Sine Însuși pentru ea“ (Efeseni 5.25). Pavel, la rândul lui, din dragoste pentru Hristos și pentru Adunarea Lui, îndura suferințe pentru a o strânge dintre iudei și dintre națiuni; în acest fel, el împlinea în trupul său ceea ce mai rămânea de suferit din durerile lui Hristos pentru Trupul Său, care este Adunarea; în acest fel, apostolul lua parte la suferințele lui Hristos pentru Trupul Său care este Adunarea; în acest fel și noi, în slaba noastră măsură, putem lua parte la aceste suferințe și vom lua parte la ele, dacă iubim cu adevărat Adunarea, care este scumpă inimii lui Hristos, „Adunarea Sa“, „perla de mare valoare“ pentru care a vândut tot ce avea ca să o câștige (Matei 13.45,46).

În mijlocul unei lumi vrăjmașe lui Hristos, înconjurați de o mulțime care preferă o religie a formelor și care se asociază cu lumea, dacă inima noastră se va lega de un Hristos ceresc și de Adunare, de Trupul lui Hristos, tot ceresc, atunci vom avea de suferit.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și vei mânca și te vei sătura și-L vei binecuvânta pe Domnul Dumnezeul tău pentru țara bună pe care ți-a dat-o. Ia seama la tine însuți, să nu-L uiți pe Domnul Dumnezeul tău.

Deuteronom 8.10,11

O pauză binevenită

Este pauză de cafea într-o companie mare. Angajații despachetează platourile cu mâncare și iau masa. Unii citesc mesajele, alții discută despre ultimele noutăți. Camera este plină de murmurul vocilor. Ici și colo se aud râsete. Este o pauză binevenită. Doar o persoană își pleacă ușor capul înainte de a mânca, pentru a-I mulțumi lui Dumnezeu pentru mâncare. Priviri uimite o încolțesc din toate părțile. Un credincios care aduce mulțumiri pare că nu-și are locul acolo. Cine se mai gândește astăzi de unde provine de fapt „pâinea noastră cea de toate zilele“? Nu am câștigat-o noi înșine? Din când în când se înregistrează, în situații de criză, o creștere drastică a prețului la alimente. Prin urmare, politicienii ne avertizează asupra unei neliniști mondiale. Oare nu este acesta un prilej:

    să ne gândim la dependența noastră de Dumnezeu și la bunătatea Lui?

    să Îi mulțumim pentru toate lucrurile bune pe care ni le dăruiește?

    să gestionăm toată mâncarea cu responsabilitate, astfel încât nimic să nu se irosească (Ioan 6.12)?

    să-i ajutăm pe cei săraci și pe cei flămânzi (2 Corinteni 9.6-9; Galateni 6.10)?

„Nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție, hrănește-mă cu pâinea de care am nevoie zilnic, ca nu cumva, fiind sătul, să Te tăgăduiesc și să zic: «Cine este Domnul?», sau ca nu cumva, fiind sărac, să fur și să iau în deșert Numele Dumnezeului meu“ (Proverbe 30.8,9)!

Citirea Bibliei: Iov 17.1-16 · Fapte 10.34-48

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 19:25-37

Orgoliul împăratului Asiriei crescuse peste măsură, pentru că până atunci nimeni n-a putut să-i reziste. Să remarcăm cât de des face apel la cuvântul „eu“: de şase ori în v. 23 şi 24. Dar acest orgo­liu este cu atât mai îngrozitor cu cât îşi măsoară puterea cu cea a lui Dumnezeu Însuşi. Pretenţia prostească a omului „de a fi egal cu Dumnezeu“ (Filipeni 2.6) se vede clar în lumea de astăzi. Prin ştiinţă, tehnologie şi pro­gres, pen­tru care‑şi atribuie tot meritul, lumea se îndreap­tă vertiginos spre timpul când omul se va închina sieşi în persoana unui „supra­om“, care va fi Antihristul.

Asirianul este, de asemenea, un personaj al profeţiei: o putere asiatică mare care, în vii­tor, va invada Palestina şi va asedia Ierusalimul. Dar a­ceastă putere va fi distrusă la apariţia Dom­nu­lui Isus, prefigurat aici prin Îngerul Dom­nului. Ta­băra asiriană este distrusă într-o singu­ră noap­te. Apoi, la rândul lui, Sanherib este asa­sinat de pro­priii fii în templul dumnezeului său, Nisroc. Omul care declarase că Domnul nu poate să-l scape pe Ezechia este lovit de moarte în prezenţa idolului său, care este incapabil să-l protejeze.

Astfel Dumnezeu Se manifestă în toată gloria şi putem fi siguri că întotdeauna o va face, salvându-Şi slujitorul credincios.

„NU TE FĂLI CU ZIUA DE MÂINE”! | Fundația S.E.E.R. România

„Nu te făli cu ziua de mâine, căci nu ştii ce poate aduce o zi!” (Proverbele 27:1)

Evenimentele neașteptate ne pot doborî. Și în timp ce unii dintre noi sunt doborâți, alții se ridică din nou și merg mai departe. Ei refuză să accepte înfrângerea ca fiind permanentă. Ei sunt ca omul care a spus: „Nu sunt niciodată la pământ; ori sunt sus, ori mă ridic”. Ei văd tot ceea ce se întâmplă în viață ca pe o experiență de învățare. Pierderea unei persoane dragi îți frânge inima, dar poate fi și un semnal de alarmă pentru a-ți trăi fiecare zi din viață la maximum. Pierderea unui loc de muncă poate fi traumatizantă, dar poate, de asemenea, să scoată la suprafață talente și abilități pe care n-ai știut niciodată că le ai.

Lupta pentru a scăpa de un obicei prost poate duce la refacerea priorităților din viața ta și la instituirea unor obiceiuri sănătoase. Te poți pregăti pentru ce este mai rău – economisind bani pentru situații de urgență, urmând cursuri despre produse și tehnologii noi, menținându-ți relațiile și contactele la zi, astfel încât atunci când va trebui să apelezi la cineva pentru ajutor, acea persoană să răspundă de bunăvoie la telefon.

Acest lucru este ca și cum ai avea în portbagaj o roată de rezervă și unelte ca să te ocupi de pană… Speri să nu fie nevoie să le folosești niciodată, dar le ții la îndemână în cazul în care te lovești de un obstacol pe drum.

Mai presus de toate, menține-ți relația cu Dumnezeu în stare bună! De ce? Deoarece: „Domnul întăreşte paşii omului când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.” (Psalmul 37:23-24) Cuvântul lui Dumnezeu pentru azi? „Nu te bizui pe mâine!”