Mana Zilnica

7 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Iată, Ție Îți place adevărul în omul dinăuntru.

Psalmul 51.6

Evanghelistul Luca ne prezintă în mod special umanitatea Domnului Isus. În Evanghelia sa, Îl vedem pe Domnul rugându-Se de paisprezece ori – o mărturie a dependenței Sale perfecte (Luca 3.21; 5.16; 6.12; 9.16,18,28; 10.21; 11.1; 22.17,32,41-44; 23.34,46; 24.30). În nicio altă Evanghelie nu sunt prezentate atât de multe pasaje în care Domnul S-a rugat.

În viața Domnului n-a existat nicio discrepanță între învățătura și practica Sa. El a trăit tot ceea ce a predicat, și El a fost exact ceea ce le vorbea oamenilor (Ioan 8.25). El a iubit nu numai cu cuvântul, ci și cu fapta și cu adevărul (1 Ioan 3.18). Viața Sa a fost de asemenea cel mai bun exemplu cu privire la ce înseamnă ca cineva să se roage și să nu obosească (Luca 18.1).

Înainte să predice Cuvântul lui Dumnezeu în sinagoga din Nazaret, El l-a aplicat la Sine Însuși în pustie, când a fost ispitit de Satan. Nu este deci de mirare că citim despre El că dădea învățătură cu autoritate și cu putere, în contrast cu cărturarii ipocriți (Matei 7.28,29).

Dumnezeu dorește realitate și sinceritate în viețile noastre. El caută oameni care să trăiască ceea ce mărturisesc și predică. O zicală spune așa: «Faptele tale țipă atât de tare, încât nu mai aud ceea ce spui». Dacă viața noastră nu confirmă ceea ce le vorbim altora, atunci cuvintele și mărturia noastră nu au nicio putere și nicio autoritate morală. De exemplu, dacă mărturisim că suntem călători pe acest pământ și că adevărata noastră casă este în cer, în timp ce căutăm o poziție cât mai confortabilă pe acest pământ, mărturia noastră nu este una credibilă.

P. Svetlik

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iar Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat la gloria Lui eternă în Hristos Isus, … vă va desăvârși, vă va întări, vă va da putere și vă va face neclintiți.

1 Petru 5.10

O favoare nemeritată

Prin har se înțelege, în general, o favoare pe care cineva nu o merită. În ce privește faptele bune pe care oamenii le fac unii față de alții, rareori au acest caracter, căci ele se bazează mai degrabă pe reciprocitate. Când însă Dumnezeu arată cuiva o favoare, nu se pune problema de reciprocitate: este întotdeauna har. Dacă ar fi condiționată de reciprocitate, omul vinovat nu ar putea avea niciodată o relație cu Dumnezeu. Harul nemeritat, pe care Dumnezeu dorește să ni-l dea, își are izvorul în Fiul Său, Isus. În această privință, fiecare om, oricât de exemplară i-ar putea fi viața, este la fel înaintea lui Dumnezeu, „căci toți au păcătuit“ (Romani 3.23). Acest lucru a fost suficient pentru ca bunătatea lui Dumnezeu să fie de neatins pentru noi. Cu toate acestea, Dumnezeu a fost dispus să arate har. Acest lucru era însă posibil numai dacă problema păcatului era rezolvată. Prin urmare, Isus Hristos a venit pe pământ ca Om. Fiindcă a ispășit păcatul prin sacrificiul Său de pe cruce, Dumnezeu poate acum să ierte pe orice păcătos care vine la El. Hristos a împlinit tot ce era necesar. Oricine își recunoaște vina și se întoarce la Dumnezeu poate să primească acest dar, iertarea păcatelor, prin credință. Cei răscumpărați au atunci o dorință profundă, să-și trăiască viața cu Hristos, spre gloria lui Dumnezeu. Dar nici acest lucru nu îl pot face prin propria putere. Pentru aceasta, ei depind tot de har. Ce minunat este acest Dumnezeu al oricărui har, care le dă copiilor Săi ajutorul și puterea de care au nevoie!

Citirea Bibliei: Iov 16.1-22 · Fapte 10.17-33

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 19:14-24

Să sufere în tăcere, să nu răspundă nimic – aceas­ta am văzut că este atitudinea potrivită celui cre­dincio­s atât în faţa provocărilor din partea lumii, cât şi a atracţiilor ei celor mai se­ducă­toa­re. Dimpotrivă, când se află înaintea Dum­nezeului său, el poate lua cuvântul. Acesta este felul în care a acţionat Ezechia. Înce­pând prin a prezen­ta înaintea Domnului scrisoa­rea pe care tocmai o primise, el I se adresează cam aşa: ŤAceas­ta Te priveşte pe Tine; las în sea­ma Ta să Te ocupiť. În adevăr, asirienii Îi aduseseră insultă lui Dumnezeu Însuşi, a Cărui glorie era astfel luată în râs (v. 19; vezi Ps. 83.12, 18).

Ezechia îşi întregeşte surprinzătoarea sa pregătire militară prin cea mai eficace tactică: se retrage în linişte, păstrându-se în afara vederii, lăsând vrăjmaşul să dea faţă cu Domnul Însuşi, care este cel mai puternic! ŤPen­tru ca să Te lăsăm să lucrezi singur şi, încre­zători în victorie, să ne odihnim în Tineť − pot fi şi cuvintele unui imn de-al nostru. În dificultăţile noastre, mici sau mari, este bine să începem prin a deveni conştienţi că sun­tem prea slabi ca să depăşim ob­stacolul. Să-I spunem apoi Dom­nului nevoia noastră prin rugăci­une şi să aşteptăm în pace scăparea care vine de sus. Astfel, nu încercarea se va aşeza ca un ecran despărţitor între Domnul şi noi, ci, mai degrabă, Domnul Însuşi Se va des­făşura ca un scut protector între încercare şi răscumpă­ra­tul Său (citiţi Psalmul 38.14, 15).

EKG SPIRITUAL | Fundația S.E.E.R. România

„În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului.” (Romani 12:11)

La fel cum electrocardiograma poate măsura sănătatea inimii noastre fizice și ne arată pericolele care o pot amenința, tot la fel de important este să avem un instrument care să măsoare nivelul zelului, al angajamentului și al întregii noastre inimi când vine vorba despre slujirea Domnului. Următoarele șase întrebări pot fi de ajutor în sensul acesta:

1) Vorbesc deschis și frecvent despre angajamentul meu față de Hristos, astfel încât să întrețin o responsabilitate publică privind acțiunile și mărturia mea?

2) Îmi asum responsabilitatea de a crește? Citesc cărți, îmi exersez abilitățile și mă întâlnesc cu cei care sunt mai maturi spiritual decât mine și care mă pot ajuta să cresc?

3) Mă plâng de probleme într-un fel care denotă o implicare cu jumătate de inimă?

4) Fac față descurajărilor vorbind cu Dumnezeu și cerându-I puterea de a persevera?

5) Recunosc și sărbătoresc chiar și pașii mai mici în direcția cea bună?

6) Apostolul Pavel scria: „În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului.” Sârguința descrie pasiunea, perseverența și puterea. Iar acestea sunt lucruri pe care sunt capabil să le urmăresc și să le păzesc. Sunt eu sincer cu privire la nivelul meu de sârguință în aceste zile? Iar când sârguința mea scade, iau măsuri pentru a o reînnoi?

Gândește-te la fiecare dintre aceste întrebări cu atenție și într-un duh de rugăciune. Fii sincer cu Dumnezeu și cu tine însuți. Și dacă nu-ți plac răspunsurile, decide astăzi să iei măsuri. Petrece mai mult timp singur cu Dumnezeu în rugăciune și citind Cuvântul Său. A fi plin de râvnă pentru Dumnezeu este ca întreținerea unui foc: necesită alimentare și verificare constantă. Și nimeni altcineva nu poate face asta în locul tău!