Mana Zilnica

4 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Fiind născuți din nou nu dintr-o sămânță care se strică, ci dintr-una care nu se strică, prin Cuvântul viu, care rămâne pentru totdeauna, al lui Dumnezeu.

1 Petru 1.23

Doar o conștiință brăzdată de plugul Cuvântului divin este pregătită și capabilă să accepte sămânța nașterii din nou. «Soluțiile înlocuitoare» ale oamenilor se adresează mai degrabă simțămintelor omului, sentimentelor și intelectului său, nu conștiinței, iar acest lucru conduce într-o direcție absolut greșită.

Pavel a evitat cu grijă tot ce i-ar fi putut abate pe ascultătorii săi de la subiectul propovăduirii lui, de la „Isus Hristos“ și de la „El răstignit“. De asemenea, „superioritatea cuvântului“ și „înțelepciunea“ omenească se adresează, la fel ca alte lucruri, cărnii omului. De aceea Pavel s-a străduit să păstreze un mod de vorbire simplu: „Cuvântul meu și predicarea mea nu stăteau în cuvintele convingătoare ale înțelepciunii, ci în dovada Duhului și a puterii, încât credința voastră să nu fie în înțelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu“ (vedeți 1 Corinteni 2.1-5). Da, doar puterea lui Dumnezeu este aceea care poate aduce în inimă credință și viață.

Duhul Sfânt s-a folosit întotdeauna de Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Să ne încredem în Cuvântul lui Dumnezeu și în puterea Duhului Sfânt! Nici astăzi nu este nimeni născut din nou într-un alt mod decât numai „din apă și din Duh“ (Ioan 3.5). Cei mai mulți dintre noi știu că „apa“ este o imagine a Cuvântului lui Dumnezeu cu puterea sa curățitoare, sub influența Duhului lui Dumnezeu. Desigur, putem fi „inventivi“ în modul în care trezim interesul omului și în felul în care ajungem la inima sa. Dragostea ne face inventivi. Un frumos exemplu ni-l dă Pavel în Areopagul din Atena (Fapte 17.22 și în continuare). Dar ceea ce le vorbim oamenilor trebuie să fie „cuvinte ale lui Dumnezeu“ (1 Petru 4.11).

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Lumina adevărată era aceea care, venind în lume, luminează pe orice om.

Ioan 1.9

Ce facem cu această Lumină?

Toată lumea înțelege, din experiență, ce este lumina și ce este întunericul. Acești doi termeni au însă o semnificație mult mai largă în sensul lor figurativ. Acest lucru se observă din plin în ceea ce privește utilizarea lor în Evanghelia după Ioan.

Versetul de astăzi vorbește despre Cel care a adus lumina în lumea noastră confuză. Într-adevăr, El Însuși era Lumina. Este de înțeles că oamenii din acea vreme se întrebau cine este această Persoană – dar El Se afla chiar în mijlocul lor.

În primele versete ale Evangheliei sale, Ioan a menționat deja câteva detalii despre Hristos, Fiul lui Dumnezeu: El Însuși era Dumnezeu și fusese cu Tatăl din veșnicie. Toate au fost făcute prin El. Prin întruparea și viața desăvârșită a lui Isus pe pământ, fiecare persoană este pusă în lumină, căci prin El învățăm cine este Dumnezeu, ce este omul și cum trebuie să trăiască. Întrebarea pentru noi este: ce facem cu această Lumină? Recunoaștem noi ceea ce ne arată ea ca fiind adevărat, sau pur și simplu închidem ochii și rămânem în întuneric?

Mulți oameni și-au deschis viața pentru a-L lăsa pe Isus să intre cu lumina Sa. Rezultatul a fost că au realizat că trecutul, prezentul și viitorul lor trebuie judecate altfel decât credeau ei; și au început să trăiască o viață complet nouă: „Dar tuturor celor care L-au primit, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu“ (Ioan 1.12).

Citirea Bibliei: Iov 13.1-28 · Fapte 9.17-30

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 18:13-25

Ezechia a luat în mod curajos poziţie pentru Dom­nul. Dar credinţa lui n-a fost pusă încă la încerca­re. Lucrul acesta era necesar. Şi, tot aşa, fiecare creştin trebuie să arate, mai curând sau mai târziu, dacă faptele lui sunt izvorâte din credinţă sau dacă a depăşit măsura ei. În faţa asaltului formidabil al împăra­tului Asiriei, această cre­dinţă a lui Ezechia începe să se clatine. Se gândeşte să iasă cu bine din încurcătură trimiţând o sumă enormă ca tribut lui Sanherib. Acelaşi lucru făcuse odinioară şi Ioas. Dar Dumne­zeu îl va învăţa (şi pe noi totodată) că elibe­rarea şi pacea adevărată nu se obţin făcând concesii (Prov. 29.25). Vrăjmaşul înşală şi duce în rătăcire întot­deauna. Sanherib, departe de a-şi contra­manda acţiunea, expediază forţe impresionante împotriva lui Ezechia şi a locuitorilor Ierusalimului. El trimite în acelaşi timp trei personaje periculoase, fiecare cu rolul lui special: pe generalul suprem pentru a-i învinge, pe mai-marele peste slujitorii lui pentru a-i aservi şi pe mai-marele pahar­nicilor pentru a-i seduce prin vorbe măgulitoare. Să învăţăm deci să nu avem încredere în astfel de persoane pe care Satan ni le trimite uneori cu o misiune de genul acesta şi să fim siguri că felul lor de vorbire îi va trăda!

Rab-Şache le adresează o cuvântare în care ridicu­lizează deschis încrederea lor în Domnul.

LASĂ JUDECATA ÎN SEAMA LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Când au răsărit firele de grâu… a ieşit la iveală şi neghina.” (Matei 13:26)

De la Domnul Isus avem această pildă: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu şi a plecat. Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. Robii stăpânului casei au venit şi i-au zis: ‘Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?’ El le-a răspuns: ‘Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.’ Şi robii i-au zis: ‘Vrei dar să mergem s-o smulgem?’ ‘Nu’, le-a zis el, ‘ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: „Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.” (Matei 13:24-30).

Separarea buruienilor (necredincioșii) de grâu (credincioșii) nu este treaba noastră. Noi trebuie să ne concentrăm pe cultivarea grâului, și să-L lăsăm pe Dumnezeu să facă separarea.

De ce? Pentru că rădăcinile ambelor plante (vieți) vor deveni atât de strâns împletite încât, chiar dacă ai putea face diferența între cele două, ai dezrădăcina grâul odată cu buruienile. De asemenea, ai dezrădăcina grâul care a fost semănat și care se maturizează mai greu decât buruienile. În plus, ai putea confunda grâul care nu a dat încă bob – cu buruienile.

Menirea ta este să produci roade bune, iar misiunea lui Dumnezeu este să separe grâul de neghină.

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: lasă judecata/separarea în seama lui Dumnezeu. Tu seamănă sămânța!