Mana Zilnica

1 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu, fiicele mele, pentru că eu sunt în mai mare amărăciune decât voi, pentru că mâna Domnului a ieșit împotriva mea.

Rut 1.13

Harul lui Dumnezeu era la lucru în inima lui Naomi. Ea se gândea la acele zile binecuvântate când era „cea plăcută“, când era conștientă de favoarea lui Dumnezeu. Își amintea de lucrurile scumpe pe care le dăduse și încă le mai dădea Dumnezeu poporului Său. Ea vorbea cu nurorile ei despre aceste binecuvântări și era adânc îndurerată că nu le mai putea împărtăși. Fără nicio îndoială că ea le-a spus nurorilor ei despre Betleemul din Iudeea, despre poporul lui Dumnezeu care locuia acolo, despre Dumnezeul lui Israel.

Ceea ce spunea Naomi despre Dumnezeu nu era întru totul adevărat. Vedem din versetele următoare cât de rău Îl judeca ea pe Dumnezeu. Ea Îl socotea pe Dumnezeu cauza împrejurărilor dureroase din viața ei. Totuși, cuvintele ei, ca și dorința ei de a se întoarce, au produs o impresie puternică asupra nurorilor ei. Ele au văzut că ea credea în ceea ce spunea.

Iată una dintre trăsăturile reale ale puterii unei mărturii personale! Desigur, Cuvântul lui Dumnezeu are putere vitală. El împlinește plăcerea lui Dumnezeu. În ceea ce privește însă mărturia noastră, ea este vitală numai când cei din jur simt că ea este vie în inimile noastre. Sunteți oare convinși că fiii și fiicele voastre vă cred când le spuneți că numai Domnul Isus îl face pe om fericit cu adevărat, dacă nu văd această fericire în viața voastră? Credeți că au vreun preț cuvintele voastre, când le spuneți altor credincioși despre înalta poziție pe care am primit-o prin harul lui Dumnezeu și despre nevoia de a fi ascultători de Cuvântul lui Dumnezeu, când ei văd că aceste lucruri n-au nicio influență în viața voastră practică?

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus, … apucând-o de mână, a strigat, spunând: Copilă, ridică-te!

Luca 8.54

„Copilă, ridică-te!“

Pierderea propriului copil este o încercare cumplită. Și tocmai acest lucru s-a petrecut în această întâmplare relatată în Biblie. Un conducător al sinagogii L-a rugat pe Isus să vină în casa lui, deoarece fiica îi era pe moarte. Pe drum, Isus a fost reținut de o femeie grav bolnavă, care avea nevoie de ajutorul Lui. Și, în timp ce Isus vorbea cu femeia, tatăl fetei a primit vești noi: „Fiica ta a murit. Nu-L mai supăra pe Învățătorul“. Dar Isus i-a întărit curajul și i-a zis: „Nu te teme; crede numai“.

Ce trebuia să creadă tatăl? Redat cu alte cuvinte, mesajul Domnului era acesta: „Fiica ta a murit, dar, dacă tu Îl crezi pe Isus, vei descoperi că El poate să facă ceea ce tu nici nu-ți poți imagina“. Fără să țină seama de Isus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, tatăl avea toate motivele să se teamă: situația era fără speranță. Dar, prin încrederea în Isus și în promisiunile Sale, inima lui îngrijorată putea găsi pace. Acest lucru este valabil și astăzi. Vinovăția noastră față de Dumnezeu și numeroasele probleme care ne asaltează ne pot îngrozi. În viziunea noastră, lucrurile sunt fără speranță; ele depășesc mijloacele noastre de rezolvare. Dar Isus ne cheamă să venim la El. Isus ne va ierta păcatele și ne va ajuta să ducem o viață fericită alături de El. Asemenea acestui tată, să mergem la Isus! Și să ne încredem în El!

Isus a înviat-o pe fetiță, luând-o de mână și strigând-o. Oricine a fost apucat de mâna puternică a Domnului Isus se poate baza pe promisiunea Lui: „Și Eu le dau viață eternă; și nicidecum nu vor pieri niciodată și nimeni nu le va smulge din mâna Mea“ (Ioan 10.28).

Citirea Bibliei: Iov 10.1-22 · Fapte 8.14-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 16:1-20

În timpul domniei lui Ahaz în Iuda (şi a lui Pecah în Israel), în istorie îşi face apariţia Asiria. Dumnezeu urmea­ză s-o folosească drept „nuiaua mâniei“ Lui (Isaia 10.5), pentru a-l împrăştia pe Israel şi pentru a-l pedepsi pe Iuda. În faţa aces­tei intervenţii de temut, Ahaz acţio­nează, fără dubiu, ca un adevărat politician, dar neţinând cât de puţin seama de voia Domnului. Totuşi, cea mai minunată dintre revelaţii lui îi fusese ofe­ri­tă, după cum învăţăm de la Isaia, cel care a profeţit în timpul domniei lui (Isaia 7.14): „Iată, fecioara va rămâne însărcina­tă şi va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanu­el“. Există mulţi oameni şi în zilele noastre care au auzit vestea cea bună a naşterii Mântuito­rului, dar au refuzat acest Dumnezeu venit pentru a fi „cu noi“.

Ahaz îşi ia libertatea de a schimba orice în casa Domnului. El dispune confecţionarea unui altar mai mare: oamenii găsesc mereu că ce a stabilit Dumnezeu este prea strâmt. Apoi împăratul lipsit de evlavie înde­părtează altarul pentru sacrificii: valoarea ispăşirii, efica­citatea crucii sunt negate. Apoi îndepărtează temelia lighe­nelor şi a mării: adică suprimă ju­decata de sine. În final modifică porti­cul şiintrarea „din cauza împăratului Asiriei“ (v. 18): imagine a acelei religii care place lumii şi care-şi deschide larg porţile către ea.

DOMNUL ISUS POATE FOLOSI ORICE LUCRU!

„Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti…” (Ioan 6:9) 

Dacă simți că nu ești suficient de talentat pentru a fi folosit de Dumnezeu, citește relatarea despre hrănirea celor cinci mii… De fapt, au fost cinci mii de bărbați! Dacă adăugăm femeile și copiii, aproape sigur numărul a fost mai mare decât dublu! Iar prânzul băiatului a fost mai sărac decât ne imaginăm. O pâinișoară era cam de mărimea unei chifle mai mari… iar cuvântul pentru „pește” desemnează ceva de mărimea sardinei. Dar ceea ce a transformat acel pachețel pentru un prânz umil într-o mare sărbătoare este ceea ce a făcut băiatul când Isus i le-a cerut: le-a dat de bunăvoie.

El nu a spus: „Doamne, lasă-mi și mie o chiflă și-un pește!”, nici nu s-a plâns că rămâne fără mâncare, ci I le-a dat lui Isus fără crâcnire!

Acum gândește-te la efectele binecuvântate ale actului său de bunătate jertfitoare:

1) Prânzul inițial ar fi avut loc lejer pe o tăviță, dar resturile au umplut douăsprezece coșuri! Acest lucru ilustrează legea recoltei propovăduită în Scriptură. Când ești darnic față de Dumnezeu, întotdeauna primești înapoi mai mult decât dai (vezi Luca 6:38). Iar atunci când ții pentru tine, practic te privezi pe tine de binecuvântarea Sa. De unde știm? Tot din Scriptură! În Proverbele 11:24, Solomon spune: „Unul care dă cu mână largă ajunge mai bogat; şi altul care economiseşte prea mult nu face decât să sărăcească.”

2) Contribuind decisiv la împlinirea nevoilor altora, și nevoile băiețelului au fost abundent împlinite. Apostolul Ioan spune: „Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit”! (Ioan 6:11)

Învățăm de aici acest adevăr: atunci când Îi dai lui Dumnezeu ce ai, vei fi uimit de ce, cum și cât face El cu lucrul acela! Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!