27 Iulie 2025
DOMNUL ESTE APROAPE
Semănătorul a ieșit să-și semene sămânța.
Luca 8.5
Aceste cuvinte prezintă un adevăr de cea mai mare importanță, care stă în legătură cu ispășirea făcută de Domnul Isus Hristos. Când contemplăm acea ispășire, vedem infinit mai mult decât împlinirea nevoilor conștiinței, deși ea a fost satisfăcută în mod desăvârșit. Este așadar privilegiul nostru să admirăm faptul că lucrarea Domnului Isus a satisfăcut în mod deplin toate cerințele divine, dreptatea divină și măreția divină. Sfințenia locuinței lui Dumnezeu și temeiul legăturii dintre El și poporul Său nu pot fi niciodată reglate de standardul conștiinței omenești, indiferent de cât de înalt ar fi acesta. Există multe lucruri pe care conștiința omenească le-ar trece cu vederea; multe lucruri care pot scăpa sferei de cunoștință a omului; multe lucruri care pot părea corecte inimii omului, dar pe care Dumnezeu nu le poate tolera. Aceste lucruri, prin urmare, ar împiedica apropierea închinătorului față de Dumnezeu, pentru a se închina și pentru a avea părtășie cu El. De aceea, dacă ispășirea lui Hristos ar asigura doar rezolvarea păcatelor care țin de sfera cunoașterii omenești, am fi foarte departe de adevăratul teren al păcii. Trebuie să înțelegem că păcatul a fost ispășit potrivit cunoștinței lui Dumnezeu – că cerințele tronului Său au primit un răspuns deplin – că păcatul, așa cum este el văzut în lumina sfințeniei Sale inflexibile, a fost judecat în mod divin. Acesta este temeiul pe care sufletul se bucură de o pace stabilă. A fost împlinită o ispășire deplină pentru păcatele credinciosului, fie că ele au fost comise din ignoranță sau cu bună știință. Jertfa lui Hristos constituie baza relației și părtășiei lui cu Dumnezeu, potrivit estimării și cerințelor Lui.
Înțelegerea clară a acestui adevăr este de o valoare infinită. Până când ispășirea nu este înțeleasă în felul acesta, sufletul nu se va bucura de o pace solidă, nici nu poate avea o înțelegere corectă a întinderii și a plinătății lucrării lui Hristos sau a adevăratei naturi a relației pe care ea se bazează. Dumnezeu știa ce era nevoie pentru ca omul să se afle în prezența Lui fără cea mai mică îndoială, de aceea El a pregătit toate resursele pentru această binecuvântare, prin cruce. Părtășia între om și Dumnezeu ar fi fost imposibilă, dacă păcatul nu ar fi fost eliminat potrivit cu gândurile lui Dumnezeu despre el.
C. H. Mackintosh
SĂMÂNȚA BUNĂ
Ea a făcut o lucrare bună față de Mine … Ea a făcut ce a putut: Mi-a uns trupul mai înainte pentru înmormântare.
Marcu 14.6,8
Bucurie și durere
Domnul Isus trebuie să fi avut aceste două sentimente în același timp atunci când rostea aceste cuvinte. El Se afla în Betania. Doar câteva zile mai târziu avea să meargă la cruce, unde urma să moară. Gândul acesta Îl mișca profund.
Apoi, în timpul mesei, o femeie s-a apropiat de El. Era Maria din Betania, care obișnuia să asculte cuvintele lui Isus și să le adune în inima ei. Ea adusese un vas cu mir extrem de prețios, pe care l-a turnat pe capul iubitului ei Domn, astfel încât parfumul acelui autentic „mir de nard“ a umplut casa. Ce ne învață această scurtă acțiune? Nimic altceva decât închinarea: parfumul mirului corespundea omagiului profund din inima ei pentru Domnul.
Reacția ucenicilor la această dovadă de iubire trebuie să-L fi mâhnit profund pe Domnul. Ei au spus că mirul s-ar fi vândut pentru trei sute de dinari care puteau fi dați săracilor. Era adevărat. Ar fi putut să nu consume mirul pentru Domnul, astfel încât să le poată face bine oamenilor. Cu toate acestea, răspunsul Domnului dezvăluie bucuria Sa că acea femeie L-a preferat pe El. Domnul Isus evidențiază ceea ce făcuse ea prin trei expresii: „O faptă bună pentru Mine“, „ceea ce a putut“ și „Mi-a uns trupul mai înainte pentru înmormântare“. Acest lucru arată cât de mult prețuiește Domnul exprimarea sentimentelor noastre față de El, pe care Duhul lui Dumnezeu le produce în inimile noastre.
Citirea Bibliei: Iov 5.1-27 · Fapte 7.1-16
de Jean Koechlin
2 Imparati 13:10-25
Elisei, al cărui nume semnifică Mântuire de la Dumnezeu, rămâne până la sfârşitul îndelungatului său serviciu ca profet al harului. Aici el îi anunţă lui Ioas, noului împărat al lui Israel care-l vizitează, eliberarea poporului. Unde găsim astăzi harul şi mântuirea, dacă nu la Hristos, Cel care a murit pentru noi?
Ioas, din nefericire, nu este în stare să profite în întregime de harul care i-a fost oferit. Îi lipseşte credinţa. Nu suntem şi noi adesea ca el? Dumnezeu are la îndemână binecuvântări bogate. El este gata să ni le dea. Dar noi I le cerem cu timiditate, ca şi cum ar fi sărac sau ca şi cum n-ar dori să le toarne din belşug peste noi. Faptul acesta semnifică o cunoaştere slabă a Tatălui nostru. Limitele nu vin niciodată de la El, ci de la lipsa noastră de credinţă. Nu aveţi, pentru că nu cereţi (Iacov 4.2).
Elisei moare, dar chiar moartea lui devine o sursă de viaţă pentru alţii. Astfel, chiar în mormânt, acest profet deosebit rămâne un simbol al lui Hristos (vezi Matei 27.52).
Sfârşitul capitolului ne arată că Domnul, forţat să-Şi disciplineze poporul, este în acelaşi timp mişcat, simţind o compasiune divină pentru ei (Mica 7.18, 19).
CÂNTĂRI DE IZBĂVIRE (1) | Fundația S.E.E.R. România
„Tu mă înconjuri cu cântări de izbăvire.” (Psalmul 32:7)
Împăratul David este autorul acestor cuvinte: „Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjuri cu cântări de izbăvire.” Când vin necazurile, te poți întoarce la Dumnezeu și te poți ascunde în El. Cum? Înconjurându-te cu cântări de izbăvire.
Autoarea Ruth Ward Heflin ne oferă o hartă a drumului spre prezența lui Dumnezeu și spune: „Laudă-L până când vine duhul de închinare, închină-te până când vine slava, apoi rămâi în slavă. Și acolo este locul unde „toate lucrurile sunt cu putință”. (vezi Marcu 9:23)”
Dumnezeu i-a spus profetului Ieremia: „Eu veghez asupra Cuvântului Meu, ca să-l împlinesc.” (Ieremia 1:12) Și asta se întâmplă și atunci când Cuvântul Său este pus pe note, cântat… Harpa pe care a folosit-o David pentru a se închina lui Dumnezeu, pe dealuri, în timp ce-și păzea turmele, a fost aceeași harpă pe care Dumnezeu a folosit-o pentru a-l elibera pe regele Saul de duhurile care-l țineau în ghearele nebuniei. Dar nu a fost singura dată când Dumnezeu a folosit un cântăreț pentru a face o minune. Când poporul lui Iuda risca să piară din cauza secetei, profetul Elisei a spus: „Acum aduceţi-mi un cântăreţ cu harpa. Şi, pe când cânta cântăreţul din harpă, mâna Domnului a fost peste Elisei. Şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: ‘Faceţi gropi în valea aceasta, groapă lângă groapă!” (2 Împărați 3:15-16). Dumnezeu a umplut cu apă fiecare dintre acele gropi și le-a dat o victorie spectaculoasă asupra dușmanilor lor.
Cântăreața Julie True spune: „La nivel spiritual, muzica ne ocolește mintea și merge direct la inimă, suflet și spirit. Ea atinge locuri pe care nimic altceva nu le poate atinge… Închinarea deschide cerurile și mișcă inima lui Dumnezeu!”
Așadar, ce-ar fi ca azi să pui Cuvântul lui Dumnezeu pe note?! Sau cel puțin să-I cânți laude lui Dumnezeu!
Mana Zilnica 