Mana Zilnica

22 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Binecuvântat fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după marea Sa îndurare, ne-a născut din nou pentru o speranță vie, prin învierea lui Isus Hristos dintre morți.

1 Petru 1.3

Noul Testament pe scurt (21) – 1 Petru

La fel ca cea a lui Iacov, prima Epistolă a lui Petru se adresează credincioșilor dintre iudei care erau împrăștiați în Asia Mică, însă care nu sunt priviți ca fiind conectați cu iudaismul, ci mai degrabă ca separați de iudaism. Aceștia sufereau, fiind străini și călători din mai multe puncte de vedere. Într-un sens cu mult mai înalt decât fusese adevărat cu privire la poporul Israel, ei erau un popor nerecunoscut ca făcând parte dintre națiuni. Alegerea lor de către Dumnezeu era una eternă, iar sfințirea (sau punerea lor deoparte) era rodul lucrării Duhului, nu al ritualurilor Vechiului Testament; în plus, o moștenire le era păstrată în cer. Aceste binecuvântări se datorau faptului că Hristos fusese înviat și așezat la dreapta lui Dumnezeu.

Suferința lor nu era altceva decât disciplinarea administrată de mâna Tatălui, în cârmuire. El cârmuiește cu înțelepciune în mijlocul copiilor Săi, pentru binele lor, în vederea eternității. De cealaltă parte, suferința lor scotea la iveală sfârșitul cumplit al celor care nu ascultau de evanghelie.

Adevărul prezentat în 1 Petru este în mod clar cel cu privire la Împărăție, nu cel cu privire la Trupul lui Hristos, Adunarea, fiindcă lui Petru i-au fost încredințate cheile Împărăției cerurilor. De fapt, în viața personală a lui Petru vedem lucrările Tatălui în guvernare. Este un lucru prețios să vedem cum Petru este folosit de Dumnezeu într-un fel atât de plin de har și de putere, după trista lui cădere, când se lepădase de Domnul. Această epistolă este simplă, puternică, de natură să ne însuflețească și să producă o teamă sănătoasă de Dumnezeu. Ea îndeamnă orice conștiință exersată să umble în supunere față de Domnul.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pocăiți-vă deci și întoarceți-vă, ca să vi se șteargă păcatele.

Fapte 3.19

Convertirea

Povestea din spatele fiecărei convertiri este unică și surprinzătoare. Să o privim întâi pe cea a lui Pavel. Înainte de a deveni un apostol căruia să-i fie încredințate revelații importante, el îi persecuta pe creștinii care formau biserica din primele zile. Însă, atunci când Domnul i S-a descoperit, s-a produs o întoarcere de 180 de grade. De atunci, întreaga sa viață a fost dedicată bisericii pe care înainte voia să o distrugă.

Convertirea înseamnă să privim la Dumnezeu și să înțelegem că I-am întors spatele și că nu putem invoca nicio circumstanță atenuantă pentru aceasta. Apoi înaintăm în viață, dar într-o altă direcție, deoarece ne-am întors spre Dumnezeu pentru a-L sluji. Acest lucru este inexplicabil, dar așa se întâmplă cu oricine vine în lumina Dumnezeului sfânt, recunoscându-și condiția în fața Lui și judecata pe care o merită. În evanghelii avem o relatare despre un om care, simțind cât de departe era de Dumnezeu, a strigat: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!“ (Luca 18.13). Prin convertire ajungem să cunoaștem iertarea păcatelor și să primim o viață nouă, dăruită de Hristos celor care cred. Isus a spus: „Trebuie să vă nașteți din nou“ (Ioan 3.7). Este necesar să credem că „Dumnezeu L-a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El“ (1 Ioan 4.9) și că „Hristos a murit pentru păcatele noastre … și a înviat“ (1 Corinteni 15.3,4). Dumnezeu nu obligă pe nimeni, dar, pentru că ne iubește, dorința Sa este ca toți să își schimbe direcția, să se pocăiască și să intre în Împărăția Sa.

Citirea Bibliei: Iov 1.1-12 · Fapte 5.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 10:12-27

Continuându-şi misiunea de răzbunare, Iehu întâlneşte un grup de tineri voioşi, care merg pe drumul lor fără nici o grijă. Ei sunt cei patruzeci şi doi de fraţi (sau veri) ai lui Ahazia. Fără să cunoască lucrurile tocmai întâmplate, ei vin să facă o vizită iluştrilor tineri ai celeilalte familii îm­pă­ră­teşti … mai precis acelora ale căror capete, şaptezeci, se aflau toate în acel moment strânse în două grămezi la poarta Izreelului. Ei bine, îi vor întâlni în moarte! Să ne gândim la nenumăraţii tineri şi tinere a căror singură preocupare este să se bucu­re de viaţă, uitând că moartea îi poate lua ori­când prin surprindere, fără să fie pregătiţi pentru ea (Eclesiastul 11.9). Da, ce mulţi dintre ei au întâlnit moartea dintr-o dată, de exemplu într-un accident rutier, în timp ce se-ndreptau spre plăcerea lor!

O altă întâlnire foarte interesantă este aceea cu Ionadab, fiul lui Recab. Acesta este un om credincios. Capitolul 35 din Ieremia ne relatează istoria familiei lui. Iehu se laudă cu propriul zel înaintea lui, apoi îl invită să fie prezent la masacrul preoţilor lui Baal. Viclenia folo­sită nu se poate însă compara deloc cu scena de la Carmel, care a avut ca rezultat întoarcerea inimi­lor poporului Israel la Domnul (1 Împăraţi 18).

ADU-ȚI PROBLEMA ÎNAINTEA DOMNULUI ISUS!

„Să faceţi orice vă va zice.” (Ioan 2:5)

Un pastor și autor creștin spunea: „În viața evreilor nu exista un eveniment social mai important decât nunta. De obicei, aceasta începea cu o ceremonie la apusul soarelui în sinagogă. Apoi, întreg alaiul de nuntă părăsea sinagoga și începea o lungă procesiune la lumina lumânărilor prin mijlocul cetății… Cuplul era condus pe lângă cât mai multe case, astfel încât toată lumea să poată ieși să-i felicite… Și ajungeau apoi acasă, unde se ținea o petrecere care dura mai multe zile! Se dădeau cadouri, se țineau discursuri, se serveau mâncăruri după mâncăruri.

Ospitalitatea la o nuntă era considerată o datorie atât de sacră, încât gazda sau nunul putea fi dat în judecată pentru „încălcarea ospitalității”; prin urmare, a rămâne fără mâncare sau vin era considerat o insultă teribilă!”

Este remarcabil că prima minune făcută de Domnul Isus nu a fost vindecarea cancerului sau învierea morților, ci rezolvarea unei crize domestice și salvarea unor tineri căsătoriți de la rușine.

Este o greșeală să credem că lui Dumnezeu Îi pasă doar de lucrurile grave: boala, falimentul, moartea… Nu, lui Dumnezeu Îi pasă și de lucrurile așa-zis minore, precum durerile de dinți, șefii morocănoși, câinii pierduți, anvelopele dezumflate și zborurile întârziate. Biblia spune: „Aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi.” (1 Petru 5:7)

Ceea ce contează pentru tine contează și pentru Dumnezeu. Să nu pierdem din vedere faptul că, atunci când mirii din povestirea biblică din Ioan 2 au trimis invitații la nuntă, ei i-au trimis una și lui Isus. Iar El a venit și le-a împlinit nevoia. Să reținem și cum s-a întâmplat: Maria, mama lui Isus, le-a spus slujitorilor: „Să faceţi orice vă va zice!” Ceea ce le-a spus Isus să facă nu părea rațional, dar ei s-au supus – și au fost răsplătiți cu un miracol!

Dacă și tu ai să-L inviți, în orice decizie sau problemă ai avea, dacă te rogi, ai încredere în El și Îl asculți – El va face minuni și pentru tine! Poate chiar azi!