21 Iulie 2025
DOMNUL ESTE APROAPE
Dar vă spun vouă, prietenii Mei: Nu vă temeți de cei care ucid trupul și, după aceasta, altceva nu mai pot face […] Nu vă îngrijorați pentru viață, ce să mâncați, nici pentru trup, ce să îmbrăcați […] Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a găsit plăcere să vă dea Împărăția.
Luca 12.4,22,32
Noul Testament pe scurt (21) – 1 Petru
La fel ca cea a lui Iacov, prima Epistolă a lui Petru se adresează credincioșilor dintre iudei care erau împrăștiați în Asia Mică, însă care nu sunt priviți ca fiind conectați cu iudaismul, ci mai degrabă ca separați de iudaism. Aceștia sufereau, fiind străini și călători din mai multe puncte de vedere. Într-un sens cu mult mai înalt decât fusese adevărat cu privire la poporul Israel, ei erau un popor nerecunoscut ca făcând parte dintre națiuni. Alegerea lor de către Dumnezeu era una eternă, iar sfințirea (sau punerea lor deoparte) era rodul lucrării Duhului, nu al ritualurilor Vechiului Testament; în plus, o moștenire le era păstrată în cer. Aceste binecuvântări se datorau faptului că Hristos fusese înviat și așezat la dreapta lui Dumnezeu.
Suferința lor nu era altceva decât disciplinarea administrată de mâna Tatălui, în cârmuire. El cârmuiește cu înțelepciune în mijlocul copiilor Săi, pentru binele lor, în vederea eternității. De cealaltă parte, suferința lor scotea la iveală sfârșitul cumplit al celor care nu ascultau de evanghelie.
Adevărul prezentat în 1 Petru este în mod clar cel cu privire la Împărăție, nu cel cu privire la Trupul lui Hristos, Adunarea, fiindcă lui Petru i-au fost încredințate cheile Împărăției cerurilor. De fapt, în viața personală a lui Petru vedem lucrările Tatălui în guvernare. Este un lucru prețios să vedem cum Petru este folosit de Dumnezeu într-un fel atât de plin de har și de putere, după trista lui cădere, când se lepădase de Domnul. Această epistolă este simplă, puternică, de natură să ne însuflețească și să producă o teamă sănătoasă de Dumnezeu. Ea îndeamnă orice conștiință exersată să umble în supunere față de Domnul.
L. M. Grant
SĂMÂNȚA BUNĂ
Când veți face toate cele poruncite vouă, spuneți: „Suntem niște robi nevrednici; am făcut ce eram datori să facem“.
Va fi un vas spre onoare, sfințit, folositor Stăpânului, pregătit pentru orice lucrare bună.
Luca 17.10; 2 Timotei 2.21
Chiar nefolositor?
Versetele de astăzi par a fi contradictorii, dar nu este așa. Cui anume i se cere să se considere a fi nevrednic sau nefolositor? Mie și ție! În fața măririi și puterii lui Dumnezeu, eu trebuie să recunosc faptul că toate eforturile mele de a participa la lucrarea Lui sunt ca o picătură în ocean. Dumnezeu Se poate lipsi de mine cu ușurință; El Își va realiza cu siguranță planul – cu sau fără mine. Și, cum El știe că una dintre problemele mele este mândria (tendința de a crede că sunt mai important decât în realitate), mă pune la locul care mi se cuvine.
Totuși, aceasta nu înseamnă că Dumnezeu nu apreciază deloc ceea ce fac pentru El, de vreme ce El m-a mântuit și m-a făcut unul dintre copiii Săi și m-a lăsat pe pământ pentru a fi o mărturie activă despre iubirea Lui. După cum ilustrează parabola talanților (Matei 25.14-30), El mi-a dat abilități pe care să le folosesc pentru El. Domnul dă o răsplată minunată acelora care lucrează cu fidelitate: „Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios peste puține lucruri, te voi pune peste multe; intră în bucuria stăpânului tău“ (Matei 25.21). Cu câtă bucurie vom împărtăși plăcerea Domnului Isus de a-i avea strânși în cer pe toți aceia care au crezut în El! „Fiți tari, neclintiți, prisosind întotdeauna în lucrarea Domnului, știind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul“ (1 Corinteni 15.58)!
Citirea Bibliei: Daniel 12.1-13 · Fapte 4.32-37
de Jean Koechlin
2 Imparati 9:30-37; 10:1-11
După moartea lui Ioram şi cea a nepotului său Ahazia, rămâne în scenă personajul cel mai nefast din întreaga familie regală: regina mamă, Izabela. Ea tocmai aflase de moartea fiului ei (deoarece îl numeşte pe Iehu ucigaşul stăpânului său); dar, în loc să-l plângă, într-o ultimă izbucnire de vanitate, bătrâna regină se împodobeşte şi-şi fardează ochii (Ieremia 4.30). Apoi se aşază la fereastră ca să-l insulte şi să-l batjocorească pe cel care se prezintă. La apelul lui Iehu, propriii servitori o aruncă pe fereastră pe această blestemată femeie, din care, în câteva clipe, câinii nu mai lasă decât nişte rămăşiţe însângerate, de nerecunoscut. Un sfârşit oribil pentru personajul care va deveni în Scriptură personificarea puterii corupte în Biserică! (Apocalipsa 2.20).
Bătrânii Samariei şi căpeteniile din Izreel, precum altădată în cazul lui Nabot, sunt gata să comită crime ca să placă noului monarh. Dar mâna Domnului se afla în spatele acestei laşităţi şi putem fi siguri că nici unul dintre cei şaptezeci de fii ai lui Ahab nu merita cruţarea, pentru că, în acord cu Ezechiel 18.17, fiul care a împlinit poruncile Domnului nu va muri pentru nelegiuirea tatălui său, (ci) va trăi negreşit.
ISUS ESTE CALEA | Fundația S.E.E.R. România
„Isus a zis: „Eu sunt Calea… Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6)
Un pastor scria: „Între rasa umană și Dumnezeu stă o barieră numită păcat. Dacă vrem să fim împăcați cu un Dumnezeu perfect, trebuie să ne ocupăm de această barieră. Nu putem s-o ocolim sau să trecem peste ea. Păcatul cere o plată. Domnul Isus a venit special pentru a plăti acest preț. El a trăit o viață desăvârșită și a acceptat să moară ca jertfă care să ne răscumpere din vinovăția noastră, pentru a plăti pentru tot ceea ce-am făcut noi în trecut, prezent și viitor.
Dacă îți arde casa, ar fi bine să chemi pompierii și nu polițiștii. Dacă îți rupi un picior, apelezi la un medic și nu la un instalator. Dacă cineva ți-a spart casa, ar fi bine să apelezi întâi la un polițist și nu la un lăcătuș. Dacă ești pe cale să te îneci, ar fi bine să apară lângă tine un salvamar și nu mai-știu-eu-ce profesor. Dacă tu, ca ființă umană și păcătoasă, vrei să ajungi la un Dumnezeu drept, atunci ar fi bine să iei legătura cu Mântuitorul, pentru că El este singurul care te poate ajuta!”
Isus nu a spus doar: „Veniți la Mine și vă voi arăta calea!” El a spus: „Eu sunt Calea!” El este calea către iertare. El este calea către pace și bucurie. El este calea către împlinirea în viață. Și El este aproape de tine astăzi. Dacă-L ai ca Mântuitor și Domn, prezent în viața ta, mulțumește-I! Dacă dorești să fie Mântuitorul tău invită-L în viața ta și roagă-te: „Doamne Isuse, cred că ai murit pe cruce și pentru mine, și ai plătit și pentru păcatele mele! Cred că prin credința în Tine sunt declarat neprihănit și împăcat cu Dumnezeu. Te primesc ca Domn și Mântuitor al meu și doresc să-mi faci și mie parte de darul vieții veșnice. Mulțumesc, Amin!”
Mana Zilnica 