Mana Zilnica

20 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și s-a ridicat, ea și nurorile ei, și s-a întors din câmpiile Moabului, pentru că auzise în câmpia Moabului că Domnul cercetase pe poporul Său, dându-le pâine.

Rut 1.6

Ce exerciții ale inimii putem vedea la biata Naomi! Când a părăsit Betleemul, ea credea că este săracă, dar că o aștepta un viitor strălucit. Curând și-a dat seama că Satan și lumea cer un preț mare pentru ceea ce oferă. „La plecare eram în belșug și acum Domnul mă aduce înapoi cu mâinile goale“ (versetul 21). Când era în Betleem, îi avea cu ea pe soțul ei și pe fiii ei, și deținea o moștenire în mijlocul poporului. Numele ei era „cea plăcută“: era conștientă de favoarea lui Dumnezeu. Acum, numele ei era Mara, „amărăciune“. Toate resursele ei naturale se duseseră și experiența dureroasă prin care a trecut îi întuneca orizontul. Nu poate vorbi decât de necaz, de vârstă, de lipsa oricărui ajutor. Nu avea niciun cuvânt de încurajare pentru cei iubiți, pentru nurorile ei, care erau și ele văduve.

În general, ne dăm seama ce am avut abia după ce, din cauza greșelilor noastre, am pierdut lucrurile deținute altădată. „Căci buzele femeii străine strecoară miere și cerul gurii ei este mai alunecos decât untdelemnul; dar la urmă este amară ca pelinul, ascuțită ca o sabie cu două tăișuri. Picioarele ei coboară la moarte, pașii ei dau în Locuința Morților. Așa că ea nu poate găsi calea vieții, rătăcește în căile ei și nu știe unde merge […] Depărtează-te de drumul care duce la ea și nu te apropia de ușa casei ei, ca nu cumva să-ți dai altora cinstea ta și unui om crud anii tăi“ (Proverbe 5.3-9). Nu este aceasta exact descrierea a ceea ce se întâmplă când ne depărtăm de Domnul și părăsim locul unde ne-a așezat El? Ce mulți sunt cei care ar fi trebuit să spună aceleași cuvinte! Suntem oare conștienți de minunatele privilegii de care avem parte?

Prin har, avem un loc unde ne putem aduna în jurul Domnului Isus, un loc unde chiar de acum, de pe pământ, putem fi cu El, din pricină că El personal este prezent acolo. Iarăși și iarăși, acolo El deschide cămările Sale ca să ne dea din bogățiile Sale ceea ce ne poate hrăni. Prin har, noi locuim în Betleemul lui Iuda, „casa pâinii“, acolo unde El este adorat.

Da, există restabilire!

Când, sub disciplina lui Dumnezeu, am înțeles că am pierdut totul, iar inimile noastre ne poartă cu amărăciune spre vremurile când eram așa de bogați, atunci Dumnezeu deschide ușa. Nu, El nu dă Pâinea Lui în Moab! Când dă pâine, El o face numai din Betleemul Iudeii, „casa pâinii“.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat.

1 Ioan 1.7

Sângele lui Isus

Dacă oamenii doresc să aibă o relație cu Dumnezeu, trebuie să fie achitați de vinovăția lor într-un mod care să corespundă cerințelor Sale drepte. Dar cum să fie curățiți, pentru a putea sta în prezența lui Dumnezeu? Răspunsul, pe cât de simplu, pe atât de profund, este: „Prin credința în sângele Lui“ (Romani 3.25). La cruce, El Și-a dat viața pentru a ispăși păcatele. Prin moartea Sa, Isus Hristos a împlinit cerințele sfinte ale lui Dumnezeu. Acum, Dumnezeu îi poate ierta pe păcătoșii care se pocăiesc și le iartă toată vina, atunci când ei o mărturisesc. Sângele lui Isus Hristos este singurul mijloc prin care omul poate fi spălat de murdăria păcatelor. Cum se produce această curățire? Romani 3.25 ne dă răspunsul: „Prin sânge, prin credință“. Orice persoană care Îl acceptă pe Hristos ca Mântuitor personal și crede că sângele Său l-a achitat în mod complet este curățită de orice păcat.

Oricine a experimentat această curățire cunoaște valoarea sângelui Răscumpărătorului său. Inima sa recunoscătoare poate atunci să se alăture cântării de laudă: „A Aceluia care ne iubește și ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său, … a Lui fie gloria și puterea, în vecii vecilor!“ (Apocalipsa 1.5,6).

    O, Miel, Tu pentru noi pe cruce ai fost odată injunghiat,

    Salvare pentru a aduce prin sângele ce Ți lai dat.

Citirea Bibliei: Daniel 11.29-45 · Fapte 4.23-31

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 9:16-29

Iehu este un om ager şi plin de energie. Pe cât de spontan îşi concepe planul, pe atât de rapid îl pune în aplicare. Urmat de o ceată de oameni cre­dincioşi lui, îşi conduce cu înverşunare carul la destinaţie, la Izreel. Văzându-l, ne gândim la acest Călăreţ urmat de armatele cereşti care vine să împlinească judecata „mâniei aprinse a lui Dumnezeu cel Atotpu­ter­nic“. Numele Lui este: „Cu­vântul lui Dumnezeu“ sau, de asemeni, „Împăratul împă­raţilor şi Domnul domnilor“, cu alte cuvinte, Hristos În­suşi. Apoi dispensaţia ha­rului va lua sfârşit (Ap. 9.11-16).

„Este pace?“ întreabă neliniştit Ioram prin me­sageri; apoi mai întreabă o dată când ajunge în faţa celui trimis să execute judecata asupra lui. Dar ce spu­ne Scriptura? „Pentru cei răi nu este pace“ (Isaia 57.21). Dimpotrivă, „când spun: ŤPace şi siguranţă!ť, atunci deodată vine pieirea peste ei“ (1 Tesaloniceni 5.3). A sosit momentul ca împăratul lipsit de evlavie să dea socoteală. Harul îi fusese vestit adesea prin Elisei; dar îm­păratul a rămas surd la cuvintele lui. „Trădare!“ strigă el. „Pedeapsă!“ ar fi trebuit să spună mai degrabă, pentru că mâna lui Dumnezeu este aceea care-l străpunge prin inimă, făcând ca tru­pul să-i fie aruncat chiar în ogorul lui Nabot unde, potrivit profeţiei neschimbătoare, s-a împlinit sfârşitul casei însângerate a lui Ahab.

JUSTEȚE VERSUS HAR | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit.” (1 Ioan 2:1)

Am auzit o istorioară despre un bărbat care și-a făcut o fotografie, și care văzând-o, i-a spus fotografului: „Această poză nu mă reflectă cu justețe!” Fotograful s-a uitat la el, a zâmbit și i-a spus: „Cu o asemenea față, nu de justețe e nevoie, ci mai degrabă de îndurare!”

Revenind la lucrurile serioase, cam la fel este situația în care ne aflăm cu toții. Iar motivul pentru care Dumnezeu ne acordă milă și har este că la cruce Domnul Isus a îndeplinit pentru noi toate cerințele dreptății lui Dumnezeu. Unii oameni cred că harul lui Dumnezeu (darul nemeritat) ispășește toate păcatele lor până în momentul în care Îl fac pe Hristos, Mântuitorul lor. Dar, după aceea, ei trebuie să-l câștige și să se dovedească demni de har prin faptele lor, ca parte la un efort comun. Astfel, în loc să se încreadă doar în lucrarea lui Hristos pe cruce, ei se încred și în propria lor abilitate!

Dar haideți să vedem cum stau lucrurile: Există trei moduri de a păcătui: comitere, omitere și dispunere. Dacă faci doar câte unul din fiecare categorie în fiecare zi, asta înseamnă peste o mie de păcate pe an. Și dacă raiul și viața veșnică ar depinde de mărturisirea și pocăința ta pentru fiecare dintre ele, ce se întâmplă dacă uiți câteva? Dacă te încrezi doar în harul nemeritat al lui Dumnezeu, nu te îngrijora: Dumnezeu îți poartă de grijă!

Apostolul Ioan scrie în 1 Ioan 2:1 „Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (pe cineva care va interveni pentru noi), pe Isus Hristos, Cel neprihănit.” (integru, drept, care se conformează voinței Tatălui în fiecare plan, gând și faptă)

O singură Persoană Se poate ridica la standardele lui Dumnezeu: Hristos! Iar atunci când îți pui încrederea în El, ești iubit necondiționat și acceptat de Dumnezeu! Și iată cum astăzi avem parte din nou de cea mai bună veste posibilă!