Mana Zilnica

17 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și stăpânul lui Iosif l-a luat și l-a aruncat în închisoare, în locul unde erau ținuți cei închiși ai împăratului; și era acolo în închisoare.

Geneza 39.20

Aici Iosif a trebuit să treacă printr-un nou test. În casa lui Potifar, el dăduse o mărturie strălucitoare pentru Dumnezeu, biruise ispita și îndurase persecuția. În temnița lui Faraon, el trebuie nu doar să dea mărturie pentru Dumnezeu, ci să-L aștepte pe Dumnezeu.

Aceasta, așa cum bine știm, este una dintre cele mai grele lecții pe care un credincios trebuie să o învețe. Una este să dai mărturie despre Dumnezeu într-o lume preocupată de treburile ei și alta este să-L aștepți pe Dumnezeu aflându-te în singurătate într-o temniță. Acest lucru este imposibil pentru omul natural. Saul, omul natural, și-a pierdut împărăția din cauză că nu a putut să-L aștepte pe Dumnezeu (1 Samuel 10.8; 13.8-14).

În timp ce acest lucru este imposibil pentru omul natural, el reprezintă o încercare grea chiar și pentru omul credinței. Avraam, în zilele lui, a trebuit să învețe să-L aștepte pe Dumnezeu. Sub presiunea așteptării, el a cedat sugestiilor naturii și necredinței și a încercat să obțină sămânța promisă prin mijloace carnale, însă aceasta nu l-a dus la altceva decât la înțelegerea faptului că nu poate primi nimic din altă sursă în afară de Dumnezeu, și a trebuit să aștepte treisprezece ani pentru a ajunge la timpul hotărât de Dumnezeu.

Tot așa, mult mai târziu, nimeni nu a dat o mărturie mai curajoasă decât Ioan Botezătorul în timpul în care a fost la Betabara. În prezența acelei mari mulțimi, Ioan a exclamat: „El este Cel despre care am spus eu: «După mine vine un Om care este înaintea mea, pentru că era mai înainte de mine»“. Însă când s-a aflat între zidurile temniței, când mulțimea se împrăștiase, când timpul mărturisirii trecuse și venise timpul așteptării, atunci, sub presiunea acestei noi încercări, Ioan întreabă: „Tu ești Cel care vine, sau să așteptăm pe altul?“ (Ioan 1.30; Matei 11.3).

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.

Ioan 1.18

Cum poate fi cunoscut Dumnezeu?

Mulți oameni sunt interesați de Dumnezeu. Cine este Dumnezeu? Cum este Dumnezeu? Acestea sunt întrebări extrem de importante, care ne urmăresc toată viața. Răspunsul la ele dezvăluie sensul vieții.

În creație! Prima și cea mai ușoară cale de a descoperi ceva despre Dumnezeu este creația, natura care ne înconjoară. Pentru că a fost creată, natura poartă semnătura Creatorului. Creația lui Dumnezeu mărturisește nu numai despre puterea Sa, ci și despre măreția Sa în a armoniza frumusețea, variațiunile și complexitatea într-un mod inimaginabil.

În Biblie! Totuși, atunci când privim creația, apar anumite întrebări: de ce plantele, animalele și ființele umane îmbătrânesc și trec? Este Dumnezeul Creator un Dumnezeu al morții? Nu se poate să fie așa! Un element străin a pătruns în creație, aducând stricăciune și moarte și întunecând vederea noastră asupra lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu ne-a întors spatele. Dorința Sa a fost nu doar să ne arate ceva din puterea Sa; El a vrut să Se descopere pe Sine. Acest lucru a fost posibil într-un singur mod: Fiul lui Dumnezeu a coborât pe pământ. De atunci, oamenii pot să-L contemple pe El citind Biblia.

În Isus! Păcatul și diavolul au adus stricăciune și moarte în lume, separând omenirea de Dumnezeu. Dar Isus Hristos dă viață tuturor celor care cred în El și îi conduce înapoi la Dumnezeu Tatăl. Prin Isus ajungem să cunoaștem cine este Dumnezeu și cum este El.

Citirea Bibliei: Daniel 10.1-14 · Fapte 3.19-26

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 7:9-20

„Ziua aceasta este o zi de veste bun㓠(v. 9). Ah, dacă o cunoaştem − această veste bună a Evanghe­liei − să n-o păs­trăm din egoism numai pentru noi! Să ne grăbim să răspândim fericitul mesaj celor care sunt încă nefericiţi şi care nu cunosc salvarea di­vină.

„Iată, a­cum este ziua mântuirii“ (2 Corin­teni 6.2). Oare nu vom fi vinovaţi dacă tăcem? (vezi Ezechiel 33.6). Este ceea ce conşti­inţa le spune acestor patru leproşi; şi, fără să aştepte dimineaţa, ei se grăbesc să dea de ştire străjerilor cetăţii.

Dar ascultaţi ce ar­gumen­te îi întâmpină! Îm­păratul şi servitorii lui ţin un consiliu, trecând în revistă toate explicaţiile posibile înainte de a o ac­cepta pe cea mai simplă şi mai minunată: Această eliberare este aceea pe care o anunţase profetul; ea vine de la Domnul. „O, nepricepuţilor şi înceţi cu inima ca să credeţi toate câte au spus profeţii“, Se putea mira Dom­nul Isus (Luca 24.25).

Scăparea era chiar la poartă. Dar, pentru ofiţerul care nu crezuse, acolo se afla şi judecata. Sin­gur el nu se va bucura de prada abundentă. Cuvân­tul Domnului s-a împlinit literă cu literă. Şi întot­deauna este aşa!

CÂND EȘTI DEZAMĂGIT | Fundația S.E.E.R. România

„Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele şi păzeşte uşa buzelor mele!” (Psalmul 141:3)

Când William Gladstone era ministru de finanțe în Marea Britanie, el a cerut Trezoreriei să-i trimită anumite statistici pe care să-și poată baza propunerile bugetare. Din nefericire, statisticianul a făcut o greșeală, iar Gladstone era atât de sigur de reputația acelui om meticulos încât nu și-a făcut timp să verifice cifrele sale. Ca urmare, Gladstone s-a prezentat în fața Camerei Comunelor și a ținut un discurs bazat pe informațiile incorecte care i-au fost furnizate. Discursul său a fost publicat imediat după ce au fost dezvăluite cifrele, iar el a fost ridiculizat teribil de public. Când cancelarul a trimis după statisticianul care îi furnizase informațiile inexacte, acesta a sosit plin de teamă și rușine, convins că va fi concediat. În schimb, Gladstone i-a spus: „Știu cât de mult te-a tulburat această greșeală, așa că am trimis după tine pentru a te liniști. De atâta timp te ocupi așa de bine de complexitatea conturilor naționale, iar aceasta este prima greșeală pe care ai făcut-o. Vreau să te felicit și să-mi exprim aprecierea mea profundă!”

Îți poți imagina ce sentiment de ușurare, recunoștință și speranță a simțit bărbatul în acea zi, ieșind din biroul lui Gladstone?

Doar o persoană cu un caracter asemenea lui Hristos poate oferi milă, poate asculta, vorbi și gândi înainte de a trece la acțiune!

Așadar, în loc să te răzbuni cu mânie când ți se întâmplă lucruri neplăcute, roagă-te: „Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele şi păzeşte uşa buzelor mele!” Pentru că atunci când te rogi în felul acesta – și chiar crezi ce spui – tu dovedești că te miști și trăiești prin har! Asta-ți doresc azi!