Mana Zilnica

15 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Prin aceasta am cunoscut dragostea, pentru că El Și-a dat viața pentru noi; și noi suntem datori să ne dăm viața pentru frați. Dar cine are bunurile lumii și îl vede pe fratele său având nevoie și își închide inima față de el, cum rămâne în el dragostea lui Dumnezeu? Copilașilor, să nu iubim cu cuvântul, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul.

1 Ioan 3.16-18

Într-una din vizitele în America latină, am întâlnit un soț și o soție, care, împreună cu fiul lor, Îi slujeau Domnului în spitale. Ei distribuiau literatură în toate saloanele, chiar și în cele în care erau tratați pacienți cu Covid-19. Beneficiau astfel de un câmp de lucru imens, cu multe oportunități de a sluji nevoilor spirituale și fizice ale celor care, în mod literal, își trăiau ultimele clipe. Când unii dintre aceștia mureau, cei trei credincioși ajutau la transportul cadavrelor lor. Au putut astfel să vestească evanghelia multor oameni aflați pe moarte, ca și personalului medical, care le admira slujirea. Domnul însă a îngăduit ca fiul lor, un tânăr de doar douăzeci și ceva de ani, care dădea o mărturie strălucită, să fie luat acasă la El. Părinții săi au continuat să-L slujească pe Domnul, ostenindu-se pentru binele celor credincioși și al celor necredincioși.

Cât de puțin înțelegem și practicăm faptul de a ne da viața pentru frați! Citim adesea Filipeni 2.5-11, pasaj care Îl prezintă pe Domnul ca Exemplu perfect pentru noi, însă uneori trecem cu ușurință peste versetele de dinainte: „Nimic să nu fie din duh de partidă sau glorie deșartă, ci, în smerenie, unul considerându-l pe altul mai presus de sine însuși, nu privind fiecare la ale lui, ci fiecare și la cele ale altora“ (versetele 3 și 4).

Practicăm noi aceste lucruri în căminul nostru și în adunarea noastră, supunându-ne, dând cinste celorlalți și socotindu-i mai presus de noi înșine? Cunoaștem multe versete pe de rost, dar le cunoaștem noi și în inima noastră? Să iubim deci cu fapta și cu adevărul!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Dacă poți să faci ceva, ai milă de noi și ajută-ne!“ Și Isus i-a spus: „«Dacă poți!» Toate sunt posibile pentru acela care crede“.

Marcu 9.22,23

Dacă poți …

Această conversație din Marcu 9 este una dintre cele mai emoționante din Noul Testament. Un om l-a adus la Domnul Isus pe singurul său fiu, care era posedat de un demon. Încă din copilărie, demonul violent îl arunca adesea pe băiat în apă sau în foc. Tatăl a recunoscut cât de neajutorat era; așadar, este de înțeles cererea sa: „Dacă poți face ceva, ai milă de noi și ajută-ne“.

La prima vedere am spune că omul s-a adresat Persoanei potrivite, căci numai Isus îl putea ajuta. Da, dar Domnul a detectat o urmă de îndoială în rugămintea omului. El spusese: „Dacă poți face ceva“. La rândul Său, Domnul i-a răspuns cu un „Dacă“ al Său: „Dacă poți crede“. El a subliniat că nu era vorba de capacitatea Sa, ci de credința omului. Astfel, El i-a explicat tatălui: „Toate lucrurile sunt posibile pentru cel care crede“. Tatăl a acceptat corectarea, spunând: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!“. Deși umilitor pentru om, este frumos răspunsul său sincer. Iar Domnul a alungat demonul.

Putem foarte bine să acționăm în mod similar atunci când suntem în necaz. Cerem ajutor, întrebând dacă se poate face ceva. Iar Dumnezeu, cu blândețe, ne face să înțelegem că, în felul acesta, El nu ne va răspunde. Trebuie să ne bazăm pe promisiunile clare ale lui Dumnezeu prin credință, oricât de slabă ar fi aceasta. Încrezându-ne în Cel care este singurul Atotputernic și capabil să facă orice, găsim odihnă și pace și experimentăm ajutorul Său.

Citirea Bibliei: Daniel 9.1-14 · Fapte 3.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 6:18-33

De trei ori în acest capitol, ca răspuns la ru­gă­ciunea profetului, ochii se deschid (v. 17 şi 20) sau, din contră, orbesc (v. 18). Să-I cerem Domnului să-i deschidă pe ai noştri. Să nu pierdem din vedere, cum a făcut slujitorul lui Eli­sei, puterea divină care se află la dispoziţia noas­tră. „Îmi ridic ochii spre munţi, de unde îmi va veni ajutorul“, spune psalmistul (Psalmul 121.1). Ilie fusese un profet exclusiv al judecăţii. Elisei, prin contrast, are privilegiul să folosească o a doua armă, şi mai eficace: harul. El arată îndurare faţă de vrăjmaşii lui şi copleşeşte răul prin bine. Gândurile ni se întorc din nou spre Isus. El a folosit, într-o ma­nieră perfectă, atât puterea, cât şi harul. După ce, cu un cuvânt, îi făcuse pe cei care veniseră să-L prindă să cadă cu faţa la pământ, l-a vindecat pe slujitorul a cărui ureche fusese tăiată de ucenicul impulsiv (Ioan 18.6; Luca 22.51).

Ospăţul cel mare ne face să ne gândim, pe de altă parte, la marea „cin㓠a harului (Luca 14.17). Dumnezeu i-a invitat acolo pe cei care-I erau vrăjmaşi.

Dar fapta generoasă a lui Elisei nu va fi recom­pensată! Sirienii asediază Samaria, determi­nând o foa­mete cu consecinţe deosebit de grave. Însă Dom­nul Se va folosi de ea în mod just, pentru a-Şi demon­stra în ace­laşi timp şi puterea Sa şi harul Său.

CÂND DUMNEZEU DESCHIDE UȘA (1)

„Iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă…” (Apocalipsa 3:8)

În încercarea de a cunoaște voia lui Dumnezeu, există două lucruri pe care nu trebuie să le faci niciodată. În primul rând, când ușa este închisă, nu fi nerăbdător și n-o forța să se deschidă. În al doilea rând, nu-ți crea propria ușă. Pentru a reuși în ceea ce Dumnezeu te-a chemat să faci, urmează „politica ușilor deschise” – pe care iată cum o descrie Biblia: „Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: ‘Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide şi nimeni nu va închide, Cel ce închide şi nimeni nu va deschide: «Ştiu faptele tale: iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere şi ai păzit Cuvântul Meu şi n-ai tăgăduit Numele Meu.” ( Apocalipsa 3:7-8).

Deci, pentru cine deschide Dumnezeu uși?

1) Pentru cei care „au puțină putere”; așadar, greșelile tale nu te descalifică, atât timp cât ești dispus să-ți ceri iertare și să înveți din ele. Iar neajunsurile tale nu-L limitează pe Dumnezeu, dacă le permiți să te facă mai dependent de El!

2) Pentru cei care „au păzit cuvântul Său”. Oamenii cărora Dumnezeu le deschide uși sunt guvernați de acest principiu călăuzitor: „Doar ce spune Cuvântul lui Dumnezeu (despre asta sau aia) voi accepta, voi gândi, voi crede și voi face!” Deci nu construi ce nu este prevăzut în planul lui Dumnezeu! Dacă nu apare în „cartea de bucate” a lui Dumnezeu, nu include nici tu în rețetă!

3) Pentru cei care „nu I-au tăgăduit Numele”. Acești oameni vorbesc cu îndrăzneală despre lucrurile pe care le prețuiesc cel mai mult în viață: relația lor cu Isus, mărturisirea credinței, propovăduirea Evangheliei, a crucii și a învierii, indiferent de riscul/gradul de respingere sau ridiculizare.

Așadar, dacă vrei ca Dumnezeu să-ți deschidă uși, trăiește după aceste principii în fiecare zi!