Mana Zilnica

5 Iulie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Cum să fac eu răutatea aceasta mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?

Geneza 39.9

Este de așteptat ca diavolul să nu lase netulburată o viață care este plăcută înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. Devotamentul față de Domnul l-a expus pe Iosif urii diavolului. După ce a eșuat complet în a-l birui pe Iosif prin prigoana din partea lumii și prin încercările grele de care acesta a avut parte, diavolul își schimbă metodele și încearcă să-l biruiască prin plăcerea păcatului. El are în persoana soției lui Potifar un instrument pregătit prin care să-l ispitească pe Iosif, împreună cu împrejurările care favorizează planurile ei rele. Însă rezultatul ispitirii nu a făcut altceva decât să scoată la iveală gloria morală a lui Iosif. El scapă de această cursă prin menținerea credincioșiei față de stăpânul său și prin temerea de Dumnezeu. „Iată“, spune Iosif, „stăpânul meu […] tot ce are a dat în mâna mea […] cum să fac eu răutatea aceasta mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?“.

În aceasta consta secretul vieții consecvente a lui Iosif față de stăpânul său. El slujea cu credincioșie înaintea oamenilor, fiindcă umbla continuu în prezența lui Dumnezeu; și, umblând în prezența lui Dumnezeu, el a fost susținut în ceasul ispitirii. Ce bine ar fi pentru fiecare dintre noi dacă momentul ispitirii ne-ar găsi umblând atât de aproape de Dumnezeu, încât să putem întreba deodată: „Cum să fac eu răutatea aceasta mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?“. A pune această întrebare este echivalent cu a scăpa de cursa celui rău. Singurul lucru de care trebuie să ne fie frică în mod real este acesta, să nu cumva să ne temem de ceva sau de cineva mai mult decât de Dumnezeu.

Nu este ceva nou ca cei mai buni dintre oameni să fie acuzați în mod fals de cele mai grave crime de către cei care sunt ei înșiși cei mai răi dintre criminali. Drept rezultat, Iosif scapă de femeia rea și își păstrează o conștiință bună. Însă a păstra o conștiință bună poate costa mult. Iosif trebuie să schimbe confortul casei lui Potifar cu asprimea temniței lui Faraon.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul este încet la mânie și bogat în îndurare, iartă nelegiuirea și răzvrătirea și nu-l socotește nevinovat pe cel vinovat.

Numeri 14.18

Atenționări repetate

De mai multe ori se aflase la un pas de moarte. Odată, în timpul unei excursii montane în Alpi, un strat subțire de gheață a cedat și aproape să-și sfârșească viața înecat într-un lac glaciar. Altădată, iahtul său s-a răsturnat în timpul unei furtuni, însă a fost găsit la timp de bărcile de salvare. În jurul vârstei de 45 de ani a fost diagnosticat cu leucemie, însă, datorită îngrijirii medicale exemplare, boala a stagnat. Dumnezeu i-a mai acordat încă cincisprezece ani de viață, până în ziua când, în timpul unui uragan, un copac s-a prăbușit asupra mașinii pe care o conducea și el a murit.

Dar de ce am spus toate acestea? Pentru că acel om, deși era amabil și prietenos cu toată lumea, deși avea vecini creștini, dintre care unul îi vorbea cu regularitate despre credința în Isus Hristos și deși cunoștea bine Biblia, el nu vedea de ce ar avea nevoie de un Mântuitor. Dumnezeu a vrut să îl salveze pe acel om. L-a avertizat cu insistență, de nenumărate ori. Dar acea zi furtunoasă a pus capăt vieții lui pe pământ. Într-o clipă a fost chemat în eternitate, pentru a răspunde în fața lui Dumnezeu.

„Iată, toate acestea le lucrează de două, de trei ori cu omul, ca să-i întoarcă sufletul de la groapă, ca să fie luminat cu lumina celor vii“ (Iov 33.29,30).

„Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, ale îngăduinței și ale îndelungii Lui răbdări și nu înțelegi că bunătatea lui Dumnezeu te conduce la pocăință?“ (Romani 2.4).

Citirea Bibliei: Daniel 4.16-24 · Psalmul 40.10-17

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Imparati 2:1-14

În timp ce înălţarea la cer a lui Enoh este rezumată în Scriptură în numai două versete (Geneza 5.24; Evrei 11.5), Dumnezeu ne permite (atât nouă, cât şi lui Eli­sei) să o urmărim în detaliu pe cea a lui Ilie. Acest eveniment glorios ne reaminteşte de altele două: unul trecut, celălalt încă viitor. Scena tre­cută este ridicarea Domnului la cer. Asemenea lui Ilie, Isus a parcurs drumul poporului Său Israel, ale cărui etape le avem înfăţişate aici: Ghil­gal, Betel, Ie­ri­hon şi, în final, Iordanul. După cum Elisei a refuzat să se despartă de Ilie, tot aşa ucenicii au fost ataşaţi de Domnul Isus. „La cine să ne ducem?“, I-a spus Petru (Ioan 6.68; de citit şi Ioan 11.16). De asemenea, ei vor fi şi mar­torii ridicării Sale la cer (Fapte 1.9). Apoi, conform pro­mi­siunii pe care le-o făcuse, Duhul Sfânt coboară peste ei cu putere, fap­t ce ne vorbeşte de duhul lui Ilie venind să se odih­nească peste Elisei după înălţarea stăpânului său la cer.

Acest capitol ne poartă gândul şi spre o scenă viitoare: Răpirea tuturor celor răscumpăraţi „în nori, … pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh“ (1 Tesa­loniceni 4.17). Asemenea lui Ilie, suntem în călătorie, fiindu-ne cunoscut ce se va întâmpla cu noi. Este aceasta o speranţă care ne bucură inima?

NU FI INVIDIOS! | Fundația S.E.E.R. România

„Să nu pofteşti… vreun… lucru care este al aproapelui tău.” (Exodul 20:17)

Invidia, în esență, Îl acuză pe Dumnezeu că este nedrept, părtinitor, și că nu știe ce este mai bine pentru viețile noastre – pentru că invidiosul își dorește să fie mai presus de oricine și de orice! Rădăcina invidiei ne duce cu gândul la Lucifer, și ea ne roade sănătatea și viața spirituală. Prin urmare, ar trebui să ne angajăm într-o campanie totală împotriva invidiei, atunci când aceasta apare în viața noastră.

Iată câteva moduri de a face acest lucru:

1) Mărturisește și pocăiește-te de intențiile tale necurate și de faptul de a dori altceva decât slava lui Dumnezeu! Apostolul Iacov scria: „Dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.” (Iacov 3:14)

2) Numără-ți binecuvântările! Invidia este înrădăcinată în nemulțumire. În mod frecvent suntem atât de supărați pe norocul altora, încât nu mai vedem/apreciem propriile binecuvântări și avantaje. Cineva a spus: „Invidia este obiceiul de a număra binecuvântările altcuiva în locul propriilor tale binecuvântări!”

3) Ia aminte la ce-ți spune invidia despre ce ar trebui schimbat pentru a-ți împlini destinul! Apoi roagă-te: „Doamne, dă-mi înțelepciunea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba și priceperea de a ști care este diferența dintre ele!”

4) Dacă este posibil, petrece timp cu persoana pe care o invidiezi și află mai multe despre secretele succesului ei. Este posibil să ajungi să-ți dai seama că are o mulțime de probleme, sau cât a costat-o succesul – și asta îți va diminua sau elimina invidia!

5) Atunci când cineva este menționat prin cuvinte de apreciere și admirație, în loc să faci un comentariu negativ despre acea persoană, încearcă să spui cuvinte de laudă.

6) Refuză să vezi succesul altei persoane ca fiind eșecul tău. În loc să crezi că binecuvântările ei au venit pe seama ta, începe să crezi că Dumnezeul care a binecuvântat-o vrea să te binecuvânteze și pe tine! Așadar, străduiește-te să nu fi invidios – pentru că invidia îți îmbolnăvește trupul, și-ți poate ucide sufletul!