4 Iulie 2025
DOMNUL ESTE APROAPE
Cu cât mai mult sângele lui Hristos, care prin Duhul etern S-a oferit pe Sine Însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu, va curăți conștiința voastră de fapte moarte, ca să-I slujiți Dumnezeului celui viu!
Evrei 9.14
Noul Testament pe scurt (19) – Evrei
În Epistola către Evrei nu este menționat autorul ei, însă cel mai probabil acesta este Pavel. Epistola începe prin cuvântul „Dumnezeu“ și demonstrează că revelația din Noul Testament este în deplin acord cu cea din Vechiul Testament, deși se află într-un contrast izbitor cu ea. Profețiile, imaginile și simbolurile sunt prezentate ca avându-și împlinirea acum, când Dumnezeu a vorbit din cer în Persoana Fiului Său, Creatorul și Susținătorul tuturor lucrurilor. Dumnezeirea Lui eternă și umanitatea Lui adevărată sunt declarate cu claritate și cu atenție. El întrece orice revelație parțială a gândului lui Dumnezeu din Vechiul Testament.
Lucrarea măreață a Domnului de răscumpărare este prezentată în valoarea ei eternă pentru Dumnezeu. Domnul este văzut ca intrat în cer, unde a stabilit o moștenire cerească și eternă pentru toți cei răscumpărați, în contrast cu nădejdea pământească a lui Israel. El este Marele-Preot înălțat, care a străbătut cerurile, prin care ne apropiem de Dumnezeu și care Îi susține pe sfinții Săi în toate nevoile lor prezente, manifestând compasiune față de ei.
În felul acesta, cel credincios este privit ca fiind pe pământ, însă ca având o nădejde cerească. El este un călător prin lumea împotrivitoare. Orice religie cu caracter pământesc – chiar și iudaismul, care a fost instituit de Dumnezeu – este privită ca fiind o „tabără“, ostilă gloriei acestei revelații cerești. Cel credincios este deci chemat să iasă la Domnul Isus, afară din tabără (capitolul 13.13).
Epistola către Evrei este prețioasă datorită liniilor clare de demarcație pe care le prezintă în ce privește credința, umblarea și închinarea creștină.
L. M. Grant
SĂMÂNȚA BUNĂ
Având o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.
2 Timotei 3.5
John Quiny Adams
Biografia celui de-al șaselea președinte (1825-1829) al Statelor Unite, John Quiny Adams (1767-1848), consemnată de nepotul său, amintește că, dintre toate influențele care au contribuit la formarea bărbatului matur, lipsa unei evlavii a fost ceea ce l-a tras cel mai mult înspre rău. Mergea la biserică de două ori în fiecare duminică, citea Biblia, se ruga și urmărea întâlnirile religioase, dar făcea totul într-un mod superficial, căci, pentru el și pentru frații și surorile lui, religia nu fusese niciodată ceva autentic. Crescuseră fără teamă evlavioasă în inimile lor și fără să fie conștienți că învățătura creștină trebuia luată în serios.
Această carte a fost scrisă cu mai bine de un secol în urmă, dar ea oglindește cu acuratețe starea din multe case creștine de astăzi din întreaga lume. Doar aparență creștină: mersul la biserică, citirea Bibliei, învățătura, chiar și rugăciunea – toate asistate de părinți. Motivul pentru care rezultatul a fost atât de slab se poate rezuma prin afirmația: „El urmărea întâlnirile religioase în mod superficial“. Ceea ce ar fi trebuit să fie o experiență vie pentru copii s-a dovedit a fi o formă moartă, fără niciun conținut. Ce lipsea? În toată această biografie, Persoana lui Isus Hristos nu a fost menționată niciodată, cu toate că autorul a amintit multe lucruri bune ale președintelui.
Ce diferență mare a fost în cazul tânărului Timotei! Mama lui l-a învățat Sfintele Scripturi, astfel încât el a devenit „înțelept spre mântuire, prin credința care este în Hristos Isus“ (2 Timotei 3.15).
Citirea Bibliei: Daniel 4.1-15 · Psalmul 40.1-9
de Jean Koechlin
2 Imparati 1:11-18
În îndărătnicia lui, Ahazia a trimis o a doua căpetenie peste cincizeci ca să-l aducă pe Ilie. Somaţia lui este mai obraznică: Grăbeşte-te să cobori! Ea primeşte acelaşi răspuns cutremurător.
La Carmel, focul n-a căzut din cer asupra celor care asistau, ci asupra jertfei − imagine a judecăţii divine căzând asupra lui Hristos, în vederea aducerii inimii poporului Său înapoi la Dumnezeu. Dar acum, pe acest alt munte, focul trebuie să coboare ca judecată asupra oamenilor răzvrătiţi.
Isus, Jertfa sfântă, a rămas singur să cunoască intensitatea mâniei divine. La sfârşitul harului, cei care nu vor fi crezut vor trebui ei înşişi să se supună acestei judecăţi neschimbabile, şi aceasta pentru eternitate (Romani 1.18).
Această zi a judecăţii n-a sosit încă. Din acest motiv, când ucenicii Iacov şi Ioan, referindu-se la această scenă, Îi propun Domnului să coboare foc din cer peste un sat al samaritenilor, El trebuie să îi mustre aspru (Luca 9.54,55).
Căpetenia peste a treia ceată de cincizeci este probabil unul dintre cei şapte mii despre care Domnul îi vorbise profetului. El vorbeşte cu respect, cu umilinţă şi cu afecţiune pentru soldaţii săi. Ilie va merge cu el la împărat, dar numai pentru a-şi repeta cuvânt cu cuvânt mesajul iniţial, care se va împlini curând prin moartea lui Ahazia.
TE POȚI SCHIMBA | Fundația S.E.E.R. România
„Puterea Mea (a lui Hristos) în slăbiciune este făcută desăvârșită.” (2 Corinteni 12:9)
Cărțile de dezvoltare personală vin cu pretenția, exagerată desigur, că-ți poți schimba viața (în cinci, șapte sau zece pași simpli); dar e nevoie de mult mai mult de-atât pentru a face schimbări semnificative și durabile în viața ta.
În primul rând, schimbarea vine prin apelarea la o putere mai mare decât a ta – puterea lui Dumnezeu. Apostolul Pavel scria: „Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:12-13).
În al doilea rând, schimbarea vine prin efort constant și susținut. Biblia spune (prin același Pavel): „Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9)
Cheia este să înțelegi că o zi grea nu te face să fii un ratat; nu durează, este doar o zi neplăcută. După ce ai avut una (și cu toții am avut), pur și simplu începi din nou pe drumul cel bun în ziua următoare. Nu renunța! Viața este o succesiune de urcușuri și coborâșuri, opriri și porniri. Mâine este o zi nouă. Ceea ce este necesar acum este să-ți reiei promisiunea de a face schimbări în viața ta și s-o iei de la capăt de unde ai plecat. Dacă este nevoie, caută iertarea lui Dumnezeu, iartă-te și începe din nou să mergi înainte. Concentrează-te pe obiectivul tău, nu pe faptul că ai greșit. Nu te lăsa prins în capcana învinovățirii altora sau a propriei tale persoane. Renunță și mergi mai departe. Înțelege că data viitoare când te vei confrunta cu o situație dificilă – și te vei confrunta! – prin puterea lui Dumnezeu, o vei gestiona mai bine.
Așadar, apelează la puterea lui Dumnezeu pentru a face orice schimbare necesară în viața ta!
Mana Zilnica 