1 Iulie 2025
DOMNUL ESTE APROAPE
A venit Hanani, unul dintre frații mei, el și niște bărbați din Iuda; și i-am întrebat despre iudeii care scăpaseră, care mai rămăseseră din captivitate, și despre Ierusalim. Și ei mi-au zis: „Cei care au rămas, care au scăpat din captivitate acolo, în provincie, sunt în mare necaz și în rușine; și zidul Ierusalimului este dărâmat și porțile lui sunt arse de foc“.
Neemia 1.2,3
Dacă privim în general la lucrarea Duhului lui Dumnezeu în aceste zile din urmă, putem observa anumite analogii cu perioada lui Ezra și a lui Neemia. În trezirea care a avut loc la începutul secolului al nouăsprezecelea, Dumnezeu S-a folosit de oameni cu mari capacități spirituale și intelectuale, cu caractere puternice, care puteau fi lideri în orice sferă a vieții. Prin intermediul lor, El a readus la lumină marile adevăruri cu privire la Adunare. De asemenea, ei au dat un puternic imbold pentru studierea adevărului profetic, prin intermediul slujirii lor fiind readuse la lumină nădejdea fericită a venirii lui Hristos și gloriile conectate cu ea.
Astăzi, conflictul nu mai este atât de mult legat de expunerea adevărului, ci de zidurile și de porțile prin intermediul cărora adevărul este menținut. Dacă separarea sfântă – a cărei imagine sunt zidurile – și exercitarea purtării de grijă evlavioase, în ce privește disciplina și accesul la privilegiile casei lui Dumnezeu – a căror imagine sunt porțile – nu sunt menținute, atunci adevărul redescoperit va fi în curând pierdut. De asemenea, la fel ca în zilele lui Neemia, încercarea de a reconstrui zidurile și porțile duce la conflict și la împotrivire aprigă, atât dinăuntru, cât și din afară.
Prin urmare, la fel ca atunci, sunt folosite și astăzi o mulțime de argumente împotriva construirii și menținerii zidurilor și a porților. Carnea este întotdeauna gata să invoce cerințele lucrării Domnului, ale libertății slujitorilor, ale ajutorului dat sfinților prin intermediul organizațiilor, ale predicării evangheliei către păcătoși – toate lucruri bune în ele însele – împotrivindu-se zidurilor și porților. De cealaltă parte, să fim atenți că aceeași carne este cu totul capabilă să folosească aceste ziduri și porți pentru scopuri sectare și interese de partidă.
H. Smith
SĂMÂNȚA BUNĂ
Mi-am construit case, mi-am plantat vii. Mi-am făcut grădini și parcuri … Mi-am făcut iazuri de apă.
Eclesiastul 2.4-6
Concluzia Eclesiastului
Doar un om de succes ar fi putut nu numai să planifice, ci și să înfăptuiască toate acestea. Câți oameni doar visează la astfel de posibilități! Unii ar fi gata să cheltuie timp și energie, folosindu-și creativitatea pentru a-și exprima gustul artistic și estetic, atrăgând astfel admirația celorlalți.
Persoana plină de activitate de aici se numește pe sine „predicatorul“. Autobiografia Eclesiastului arată că el este nimeni altul decât Solomon, împăratul Israelului antic (Eclesiastul 1.12). El nu numai că dispunea de mijloace nelimitate, ci dorea ca și concetățenii săi să beneficieze de realizările sale, spre folosul lor. La ce concluzie a ajuns Solomon, regele nespus de bogat? „Totul este deșertăciune“, a fost răspunsul său, „și goană după vânt; și nu am avut niciun folos sub soare“ (Eclesiastul 2.11).
Am crede că totul era foarte bine la el. Căci cum am putea noi să ajungem vreodată să avem ce a avut el? Și totuși Solomon are dreptate: „Totul este deșertăciune“! Dacă gândirea noastră se limitează la lumea vizibilă „de sub soare“, mai devreme sau mai târziu viața noastră va deveni monotonă și goală. Așadar, să acordăm atenție la ceea ce vine după această viață, veșnicia!
La sfârșitul cărții sale, predicatorul are următorul mesaj pentru noi, am putea spune lovitura de grație a observațiilor sale: „Temeți-vă de Dumnezeu și păziți poruncile Lui“ (Eclesiastul 12.13). Orice altceva este mulțumire de sine. Aceasta înseamnă că tot ceea ce merită este să căutăm să aflăm voia lui Dumnezeu – pentru acum și pentru veșnicie!
Citirea Bibliei: Daniel 2.31-49 · Psalmul 38.12-22
de Jean Koechlin
1 Imparati 22:19-40
Cei patru sute de profeţi au anunţat într-un singur glas ceea ce dorea împăratul. Ce riscă ei? Dacă Ahab câştigă războiul, prezicerea lor se va confirma. Iar dacă nu se va mai întoarce, nici nu le va mai putea face vreun reproş. Alături de aceşti profeţi mincinoşi, un singur profet al Domnului, credinciosul Mica, face cunoscut adevărul cu curaj şi trebuie să sufere pentru el. Asemeni capitolului 18, şi acesta ne pune în gardă cu privire la un pericol: cel de a judeca dacă un lucru este bun sau rău după numărul celor care-l practică. Oamenii de astăzi, asemenea lui Ahab, îşi vor strânge o mulţime de învăţători după poftele lor (2 Timotei 4.3). Nu le place să audă vorbindu-se în special despre o judecată eternă, de aceea găsesc, pentru liniştea lor, învăţători care le promit că, în final, totul va fi bine. Dar, mai devreme sau mai târziu, Dumnezeu îi va face de ruşine pe toţi mincinoşii. Cuvântul Lui este adevărul (Ioan 17.17).
Pe Iosafat, lipsa curajului aproape că-l costă viaţa. L-a urmat pe Ahab, de teama să nu-l supere. Dar acesta din urmă, cu laşitate, a căutat să deturneze atenţia adversarilor şi a eforturilor lor înspre Iosafat. Însă şiretlicul său nu L-a înşelat pe Domnul, care avea ochii îndreptaţi asupra unuia dintre împăraţi pentru a-l scăpa, iar asupra celuilalt, pentru a-Şi împlini judecata necruţătoare (vezi Psalmul 7.12-13).
CUM SĂ-ȚI REFACI CĂSNICIA (3)
„Și ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri…” (Matei 6:12)
Traducerea Cornilescu a Bibliei folosește termenul „greșelile”, dar alte traduceri spun să iertăm „fărădelegile” altora. A greși înseamnă a merge unde nu trebuie și a face ce nu trebuie.
Infidelitatea, necinstea și alte lucruri greșite sunt printre „fărădelegile” pe care le putem experimenta. Fără capacitatea de a practica iertarea, chiar și pentru lucrurile mărunte, este greu să oferim sau să primim harul iertării.
A ierta înseamnă a recunoaște că cel de lângă noi nu este perfect, și nici noi nu suntem…
A nu ierta este ca și cum tu ai bea otravă și te-ai aștepta să moară cealaltă persoană! Iertarea nu numai că îl scapă pe (de exemplu) partenerul tău de furia și durerea ta, dar te eliberează și pe tine din strânsoarea lor.
Este imposibil să rămâi căsătorit fără să înveți să practici iertarea. Dar avem nevoie de iertare nu doar în căsnicie, ci și pentru o relație reală cu Dumnezeu, deoarece Dumnezeu este în noi și în uniunea noastră.
Dacă bariera dintre tine și soțul sau soția ta pare cât un munte, atunci roagă-te, crezând că slujești unui Dumnezeu care mută munții! Domnul Isus a spus: „Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: ‘Ridică-te şi aruncă-te în mare’ şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea. Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greşelile voastre.” (Marcu 11:23-26).
Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!
Mana Zilnica 