Mana Zilnica

26 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Vă îndemn deci, fraților, prin îndurările lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu.

Romani 12.1

Acum câțiva ani l-am întrebat pe un tânăr, cu prilejul înmormântării tatălui său, dacă Îl cunoaște pe Domnul Isus. El a răspuns că știe că este mântuit. Însă a adăugat: «Nu trebuie să vorbești cu alții întotdeauna despre Domnul Isus sau despre evanghelie. Nu trebuie neapărat să vestești vecinului evanghelia, așa cum face fratele meu». I-am răspuns: «Trebuie să trag concluzia din aceasta că tu ai primit cu plăcere din mâna Domnului mântuirea ta veșnică, însă, în afară de aceasta, nu mai dorești nimic. Vrei să fii legat de Domnul Isus atât timp cât este vorba despre propriul tău interes, dar dacă, din această cauză, vei fi poate batjocorit sau dacă vecinul tău nu ar mai fi așa de prietenos cu tine, nu ți-ar mai conveni». Nu este aceasta deseori starea inimii noastre? Dumnezeu ne aduce aceasta înaintea ochilor noștri. El ne amintește că are anumite drepturi și că El, chiar dacă este nemărginit de îndurător, trebuie să intervină în cârmuirea Sa, dacă aceste drepturi sunt disprețuite.

Pentru înțelegerea omenească, harul acesta este într-adevăr nemărginit, însă harul Său are totuși un anumit hotar, pentru că nici harul și nici dragostea lui Dumnezeu nu vor putea vreodată să stea în opoziție cu sfințenia și cu dreptatea Sa. Cu toate că hotarele harului și ale dragostei lui Dumnezeu întrec mult înțelegerea noastră, ele totuși există. Oricine a cunoscut câtuși de puțin harul și dragostea Sa este mereu copleșit de bogăția lor. Dacă facem voia Sa și trăim în părtășie cu El, obținem cele mai bogate binecuvântări. Nu există binecuvântare mai mare ca atunci când ne găsim în prezența Sa. Așadar, dacă Domnul trebuie să Se preocupe cu noi numai în dragoste și har, atunci este binecuvântare din belșug; practic, noi posedăm cerul pe pământ. O parte esențială a lucrurilor pe care le vom cunoaște în casa Tatălui ar putea fi încă de aici, de pe pământ, partea noastră, dacă ne predăm cu adevărat Lui în totalitate, dacă facem numai ceea ce învățăm din părtășia cu El și dacă privim totul cu ochii Săi și judecăm așa cum judecă El. Dacă nu facem așa, noi înșine avem pagubă din aceasta.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Lucrarea fiecăruia va fi arătată, pentru că ziua o va face cunoscut.

1 Corinteni 3.13

Portretul măgulitor

Turiștii colindau pe străzile Parisului. La un colț de stradă s-au oprit să privească un artist care picta portretul unei femei străine. Artistul și-a încheiat lucrarea, iar clienta a plecat cu pictura. Apoi, o femeie s-a adresat pictorului: „Portretul realizat de tine a ieșit mai frumos decât era, de fapt, persoana“. — „Doamnă“, a răspuns artistul zâmbind, „dacă n-ar fi fost așa, nimeni nu și-ar mai dori portretele. Întotdeauna trebuie să arate puțin mai tineri și mai încântători, pentru că, altfel, oamenii nu le-ar mai vrea. Din acest punct de vedere, le place să se amăgească“.

Lucrul acesta nu se aplică numai în cazul doamnelor. Oamenilor le place să fie flatați, nu doar în privința înfățișării lor, ci și a personalității. Apoi sunt mulțumiți de ei înșiși, imaginându-și că și Dumnezeu ar trebui să fie de acord cu ei. Însă Dumnezeu spune în Cuvântul Său: „Dacă zicem că nu avem păcat, ne amăgim pe noi înșine și adevărul nu este în noi. Dacă zicem că nu am păcătuit, Îl facem mincinos, și Cuvântul Lui nu este în noi“ (1 Ioan 1.8,10).

Cei care afirmă aceasta au o părere bună despre ei înșiși, dar se amăgesc singuri și vor suporta consecințele grave ale acestui lucru. Este cu mult mai înțelept să ia seama la realitate și să facă ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu în această privință: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate“ (1 Ioan 1.9).

Citirea Bibliei: Geneza 50.15-26 · Psalmul 37.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 20:13-30

Ben-Hadad n-a ţinut cont de Domnul. În timp ce bea cu cei treizeci şi doi de împăraţi care-l ajutau, planul divin este pus în aplicare.

Ne putem întreba de ce Domnul vine în ajutorul imoralului Ahab, când acesta nici măcar nu-L cheamă. Dar nu este tocmai vocea dulce şi şoptită a harului cea căreia Dum­ne­zeu vrea să-i încerce din nou virtuţile? Scăpându-l pe Ahab şi pe poporul lui, Îşi propune să le arate că El este încă Dumnezeul lui Israel, cu toate că ei nu-L caută. Sirienilor le va demonstra că nu este nici Dum­ne­zeul munţilor, nici al câmpiilor, ci „Domnul ce­ru­lui şi al pământului“ (Fapte 17.24). Să remar­căm încă două detalii importante în v. 27: Înainte să meargă la luptă, copiii lui Israel sunt aprovizionaţi. Să nu ne ima­ginăm că ne putem confrunta cu adversarii noştri fără ca mai întâi să ne fi făcut provizii zilnice de pe pagini­le Cu­vântului. Apoi mica armată a lui Is­rael trebuie să expe­rimenteze că este fără putere, jalnică în ochii vrăj­maşilor ei, „ca două tur­me mici de capre“ înaintea mul­ţimii care umple ţara. Dumnezeu acţionează întotdeauna în aşa fel încât scăparea pe care o dă El să-I fie atribuită şi să-L glo­rifice. Puterea Lui se desăvârşeşte în slăb­iciu­ne        (2 Co­rin­teni 12.9).

CONTROLEAZĂ-ȚI GÂNDURILE! | Fundația S.E.E.R. România

„Orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Corinteni 10:5)

Mintea ta este câmpul de luptă unde se decide victoria sau înfrângerea. Acesta este motivul pentru care apostolul Pavel a sunat mobilizarea: „orice gând îl facem rob ascultării de Hristos”. Ai de ales: ori îți conduci gândurile, ori gândurile te vor conduce pe tine. Ori îți faci gândurile să fie roabe, ori gândurile te vor înrobi.

De unde vin gândurile? De pretutindeni.

Dacă petreci timp de calitate cu Dumnezeu în fiecare zi în rugăciune și în Scripturi, gândurile tale vor fi călăuzite de Dumnezeu. Dacă nu, gândurile tale vor fi ghidate de lumea din jurul tău.

Nu trebuie să accepți fiecare gând care îți vine în minte! În schimb, trebuie să evaluezi fiecare gând în raport cu standardul Scripturii, care ne îndeamnă la ascultare de Hristos.

Iată un exemplu practic: dacă cineva îți rănește sentimentele, ia o decizie (chiar atunci și acolo) că nu vei fi supărat pe el zile în șir. De ce? Pentru că acest lucru nu face decât să-i ofere Satanei ocazia de a planta semințe de amărăciune (vezi 2 Corinteni 2:11). În schimb, poți respinge gândirea negativă și poți refuza s-o lași să-ți secătuiască pacea și bucuria.

Același lucru este valabil și atunci când ești ispitit. Cel mai bun mod de a învinge un gând greșit este să-l înlocuiești cu unul corect. Pe măsură ce-ți reînnoiești mintea cu Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi, gândirea ta se va schimba și va începe să se alinieze la Sfânta Scriptură. Apoi, zi după zi, se vor stabili și consolida granițe dumnezeiești în jurul gândurilor tale. Aceste limite nu numai că te vor ține departe de înșelăciune și înfrângere, dar te vor ajuta să trăiești o viață mai plăcută și mai evlavioasă.

Așa că, fă-ți gândurile „roabe ascultării de Hristos.”