24 Iunie 2025
DOMNUL ESTE APROAPE
Iar înainte de sărbătoarea Paștelui, Isus […] S-a ridicat de la cină și Și-a pus deoparte hainele și, luând un ștergar, S-a încins. Apoi a turnat apă în lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins.
Ioan 13.1,4,5
Spălarea picioarelor (1)
Începând cu capitolul 13 și până când a fost luat prizonier în grădina Ghetsimani, Domnul Isus le-a vorbit ucenicilor pentru a-i pregăti cu privire la plecarea Sa. Fiindcă ei erau triști și tulburați, El i-a asigurat de faptul că urma să plece pentru a le pregăti un loc, după care avea să vină să-i ia la Sine, în casa Tatălui. Le-a poruncit să se iubească unii pe alții așa cum îi iubise El și le-a promis că va trimite Duhul Sfânt, care urma să rămână cu ei și în ei. De asemenea, i-a învățat cum să aducă rod și i-a pregătit în vederea persecuției.
Însă, înainte de toate acestea, Domnul a trebuit să rezolve o problemă serioasă: felul greșit în care ei înțelegeau ce înseamnă adevărata măreție. Ioan și Iacov doriseră să fie distinși, iar ceilalți se supăraseră foarte rău din cauza aceasta, ceea ce arăta că toți aveau aceeași problemă: mândria și dorința de a fi proeminenți. Prin urmare, înainte de discursul Său minunat din capitolele 14–16, Domnul a dorit să-i învețe că adevărata măreție stă în umilință. Cu ceva timp în urmă, ei Îl auziseră zicând: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre“ (Matei 11.29).
Cea mai grea lecție pentru noi este să învățăm ce înseamnă adevărata umilință. Prin urmare, Domnul le-a oferit un exemplu viu în această privință. El S-a dezbrăcat de haina Sa și, ca un slujitor, S-a încins cu un ștergar. Pentru a-i spăla picioarele cuiva este necesar să îngenunchezi; nu poți face acest lucru șezând pe un scaun sau pe un piedestal. Împăratul Solomon a scris: „Mândria merge înaintea pieirii, și un duh îngâmfat înaintea căderii“ (Proverbe 16.18).
A. M. Behnam
SĂMÂNȚA BUNĂ
Iar credința este siguranță cu privire la lucrurile sperate, convingere cu privire la lucrurile care nu se văd.
Evrei 11.1
Ce este demn de încredere?
Probabil că toți ne-am confruntat cu problema credibilității vorbelor sau a declarațiilor. Prin urmare, preferăm să ne formăm propriul etalon, bazat pe fapte vizibile sau tangibile. Și, cum multe persoane sunt înclinate să exagereze, prezentându-se nejustificat într-o lumină favorabilă, este de înțeles că suntem precauți.
Nu putem judeca interlocutorul doar după aparențe. Dacă dorim să evaluăm dacă afirmațiile sale sunt bine intenționate, sincere și exacte sau, dimpotrivă, nerealiste și menite să înșele, experiența ne poate ajuta. Dacă persoana respectivă s-a dovedit anterior de încredere, în mod normal o voi crede. Nu pot să văd dacă cineva ține cu adevărat la mine. Trebuie să o cred sau nu. În timp, încrederea pe care i-o acord cuiva poate fi confirmată sau se poate dovedi ca nefondată.
Versetul biblic de astăzi nu se referă la lumea vizibilă, ci la cea invizibilă. Cu toate acestea, este vorba de o convingere fermă. Gândiți-vă la un colac de salvare aruncat cuiva care se îneacă. Acesta este prins de o barcă de salvare. Dacă este apucat, atunci, și numai atunci, persoana în pericol va simți că este trasă în siguranță. Încrederea sa crește și nu este dezamăgită.
Nu uitați: multe lucruri devin clare doar atunci când ne ocupăm cu ele. Dacă primim Cuvântul lui Dumnezeu, să ne ocupăm cu el și vom fi convinși de adevărul său.
Citirea Bibliei: Geneza 49.19-33 · Psalmul 35.19-28
de Jean Koechlin
1 Imparati 19:11-21
Contrar cu ceea ce gândea Ilie, mesajul pe care Dumnezeu dorea ca Israel să-l audă nu era cel de judecată.
Domnul nu Se afla nici în vânt, nici în cutremurul de pământ, nici în foc. Glasul puternic, plin de măreţie … şi de temut din Psalmul 29.3-9 se îmblânzeşte pentru a face loc glasului dulce şi şoptit al harului. Tot aşa, astăzi nu este timpul judecăţii pentru lume, ci al harului care-l iartă pe păcătos. Dumnezeu poate să-i trezească pe oameni prin dovezi ale puterii Lui, dar numai vocea tandră a harului este în stare să atingă inimile. Din nou este necesar, pentru a-l primi, simţul propriei nimicnicii.
Pentru că n-a fost capabil să înţeleagă acest limbaj, Ilie trebuie să fie dat deoparte şi Elisei este chemat în locul lui. În ce-L priveşte, Domnul va şti cum să-l facă pe popor să audă această voce a dragostei.
În final, Dumnezeu îl învaţă pe Ilie încă o lecţie. Acesta urcase pe munte crezând că el singur rămăsese credincios. Şi coboară având învăţat faptul că era numai unul dintre cei şapte mii de oameni pe care Dumnezeu îi păstrase pentru Sine în Israel. Dacă el însuşi nu fusese în stare să-i descopere, Dumnezeu, pe de altă parte, îi cunoştea pe fiecare dintre ei (vezi 2 Timotei 2.19).
TU DEPINZI DE DUMNEZEU (2)
| Fundația S.E.E.R. România
„Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” (Matei 28:20)
Ultimul îndemn pe care Domnul Isus l-a dat ucenicilor Săi înainte de a Se înălța la cer a fost acesta: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile… Eu sunt cu voi în toate zilele!” Când Dumnezeu îți dă o instrucțiune sau o misiune, aceasta va necesita întotdeauna implicarea Sa, puterea Sa, îndrumarea Sa și asigurarea Sa.
Îți va folosi El talentele? Da. Îi va folosi pe alții să te ajute și să te binecuvânteze? Da. Dar El nu va îngădui niciodată să depinzi de cineva mai mult decât de El!
Uitându-ne la momentul în care Domnul Isus a trimis ucenicii să schimbe lumea, putem observa două provocări remarcabile: în primul rând, erau doar unsprezece ucenici. De-a lungul Evangheliilor, numărul doisprezece reamintește cititorilor că ucenicii au fost aleși pentru a fi o reprezentare a celor douăsprezece seminții ale lui Israel, răscumpărate și reînviate. Doisprezece este numărul desăvârșirii, integrității și pregătirii. În acel moment nu erau suficienți ucenici!
Dar nu este vorba doar de faptul că nu erau suficienți ci și de faptul că s-au îndoit. După învierea lui Hristos, Biblia relatează că: „Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, în muntele unde le poruncise Isus să meargă. Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit.” (Matei 28:16-17). Ei aveau deja o deficiență în ce privește cantitatea; iar după Învierea lui Hristos, au avut și una privind calitatea credinței lor!
Concluzie: nu existau destui ucenici, dar chiar și dintre cei care erau unii nu credeau suficient. Totuși, Dumnezeu i-a folosit cu putere. Într-adevăr, acuzația lansată împotriva lor de către dușmani, a fost de fapt unul dintre cele mai mari complimente pentru ucenici: „Oamenii aceştia care au răscolit lumea au venit şi aici!” (Faptele apostolilor 17:6).
Așadar, cheia biruinței nu stă în destoinicia ta, ci în iscusința lui Dumnezeu de a lucra prin tine. De aceea trebuie să depinzi în fiecare zi de Dumnezeu! Fii conștient de asta și azi!
Mana Zilnica 