Mana Zilnica

20 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Preaiubiților, vă îndemn, ca străini și călători, să vă feriți de poftele carnale ca de unele care se războiesc împotriva sufletului.

1 Petru 2.11

Lumina minunată (2)

În 1 Petru 2.11, apostolul Petru îndreaptă „lumina minunată“ a lui Dumnezeu (versetele 9 și 10) asupra vieții de zi cu zi a preoților sfinți și împărătești cărora le scrie, adresându-se lor ca „străini și călători“. Aceștia, bineînțeles, erau străini în diaspora, așa cum ne arată primul verset al epistolei, dar nu despre aceasta este vorba aici. Orice creștin este străin și călător, iar acest lucru nu trebuie să ne surprindă, fiindcă, prin chiar faptul că am fost aduși într-o relație atât de apropiată și de privilegiată cu Dumnezeu, trebuie să existe o ruptură totală de lume. Lumea este cu totul antagonistă lui Dumnezeu, de aceea nu putem fi cu lumea și cu Dumnezeu în același timp. Partea noastră este relația și comuniunea cu Dumnezeu, de aceea suntem străini și călători pe pământ. Lumea a început cu Cain, care a fost „un fugar și un rătăcitor“ (Geneza 4.12).

Un fugar este un om care a fugit de acasă. Un rătăcitor este un om care n-are nicio casă. Un străin este un om care nu este acasă la el. Iar un călător este un om care călătorește către casa lui.

Prezența lui Dumnezeu este adevăratul cămin al sufletelor noastre, astfel că noi suntem despărțiți de sistemul lumii, pentru a fi străini în el, deși suntem lăsați în el pentru un timp, ca să manifestăm virtuțile lui Dumnezeu. Totuși, noi nu rătăcim fără un scop, căci suntem călători, iar acest lucru înseamnă că avem o țintă către care înaintăm.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții eterne.

Ioan 6.68

„Unde pot găsi adevărul?“

O studentă se întreba care este sensul vieții. A cercetat scrierile filosofice și religioase antice: Socrate, Aristotel, Platon și Toma de Aquino. Nu a găsit niciun răspuns care să o mulțumească. A atras-o biografia părintelui Augustin, dar nici aceasta nu i-a fost de mare ajutor.

În cele din urmă și-a îndreptat atenția spre ocultism. Însă, atunci când un medium (persoană care poate comunica cu spiritele și poate fi intermediar între acestea și o altă persoană) i-a spus că ar fi trăit cu o mie de ani în urmă ca fiică a unui zeu grec, a renunțat dezamăgită și la aceasta. Nimeni nu avea răspunsul la întrebarea ei arzătoare, „Unde pot găsi adevărul?“.

Într-o zi, studenta a găsit o Biblie și a început s-o citească. În sfârșit a aflat răspunsul pe care îl căutase atâta timp. A citit despre oameni care și-au pus aceleași întrebări care o măcinaseră și pe ea și a văzut de asemenea răspunsurile pe care le-au primit ei de la Dumnezeu. Apoi a început să se roage Domnului Isus. Mai târziu, ea a relatat: „A devenit atât de limpede faptul că adevărul poate fi găsit doar în Biblie – pentru că Domnul Însuși este Adevărul, Viața și Calea spre cer (Ioan 14.6). Am învățat că este de ajuns să cred în Hristos, ca să devin cu adevărat liberă. Acum sunt plină de bucurie“.

„Lumea prin înțelepciune nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, dar Dumnezeu a binevoit, prin nebunia predicării, să-i mântuiască pe cei care cred“ (1 Corinteni 1.21). „Cuvântul S-a făcut carne și a locuit printre noi … plin de har și de adevăr. Harul și adevărul au venit prin Isus Hristos“ (Ioan 1.14,17).

Citirea Billie: Geneza 47.13-26 · Psalmul 34.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 18:1-16

Domnul, care trei ani mai devreme îi spusese lui Ilie: Du-te, „ascunde-te“ (17.3), acum îi porunceşte: „Du-te, arată-te lui Ahab“ (18.1). Şi profetul este la fel de gata să asculte şi în acest caz, ca şi în celălalt – un exemplu pentru noi, care poate am tinde, conform firii noastre, să ne ară­tăm sau să ne ascundem când Dumnezeu ne cere tocmai contrariul!

Ce făcea Ahab în timpul teribilei secete? Îl ve­dem preocupându-se mai mult de caii şi de catârii lui decât de starea de mizerie a poporului său. Oba­dia, mai-marele casei lui, care se teme mult de Domnul, nu are curajul să se despartă de stă­pânul străin de evlavie. Ar fi trebuit să renun­ţe la avantajul pământesc, chiar dacă, probabil, şi-ar fi ris­cat viaţa. Asemenea lui Obadia, mulţi creş­ti­ni nu sunt gata să se despartă de lume ca să pla­că Domnului, deoarece o asemenea opţiune i-ar costa foarte mult!

Obadia se umple de teamă când i se cere să-l anunţe pe Ahab că l-a întâlnit pe Ilie. În mod con­ştient, se mândreşte cu ce a făcut pentru cei o sută de profeţi; dar, când este vorba să împlineas­că serviciul simplu pe care Ilie i l-a solicitat, săr­manului Obadia îi lipseşte ceea ce la văduva umilă din Sarepta străluceşte: încrederea simplă în Cuvântul lui Dumnezeu.

NIMIC NU-L SURPRINDE PE DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii…” (Efeseni 1:4)

Nimic despre tine nu-L va surprinde pe Dumnezeu. El știa ce primește atunci când te-a ales! De fapt, Dumnezeu ne-a ales pentru Sine ca fiind ai Săi. Tu nu ai apărut din neant, într-o zi, iar Dumnezeu nu a decis să te tolereze pur și simplu, și nu-Și dă „ochii peste cap”, atunci când ai o problemă… În schimb, El îți va aminti mereu cât de departe ai ajuns, cât de bine te descurci, cât de prețios ești în ochii Lui, și cât de mult te iubește!… Dumnezeu îți cunoștea dinainte slăbiciunile, toate defectele pe care le aveai și fiecare moment când vei da greș – și totuși El a spus: „Te vreau!”

Din Efeseni 1:5 aflăm că Dumnezeu te-a „înfiat” ca să fii al Său. El este Tatăl tău, iar tu ești familia Lui. Da, El te va mustra atunci când este nevoie, dar nu te va abandona niciodată. Și cu El de partea ta, lucrurile sunt menite să meargă bine până la capăt.

Așadar, noi putem rosti plini de încredere (Efeseni 1:3-6): „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru, Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale, spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui.”

Se cuvine să spunem „Amin”!