Mana Zilnica

19 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar voi sunteți seminție aleasă, preoție împărătească, națiune sfântă, popor dobândit pentru Sine, ca să vestiți virtuțile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.

1 Petru 2.9

Lumina minunată (1)

Totul era întuneric pentru noi, fie că am fost chemați din iudaism sau din păgânism, fie chiar din creștinătatea coruptă. Acum suntem însă într-o lumină minunată. Suntem poporul lui Dumnezeu, după ce am căpătat îndurare.

Lumina minunată! O considerăm noi așa? Lumea se adâncește tot mai mult în întuneric și în necredință. Oamenii de știință și filosofii scot strigăte de triumf cu privire la cercetările și la descoperirile lor. Totuși ei nu fac altceva decât să se agațe de umbre înșelătoare, în timp ce știința lor îi învăluie în întuneric. Descoperirile lor îi fac capabili să inventeze o mulțime de lucruri interesante, însă nicio rază de lumină nu strălucește în ei cu privire la lucrurile de dincolo de mormânt. Noi suntem însă așezați în lumina lui Dumnezeu, pe deplin arătată în Hristos, în lumina harului Său, a planurilor și a gloriei Sale. Studiem noi aceste lucruri, astfel încât să devenim tot mai luminați și, în consecință, tot mai luminoși?

În nopțile cu lumină plină putem beneficia de lumina soarelui reflectată de lună. Ce minunată trebuie să fie lumina soarelui, care poate face ca un corp ceresc întunecat să strălucească atât de puternic! Lumea este încă în întuneric, fiindcă I-a întors spatele lui Dumnezeu. Însă noi suntem în lumina adevărului și a harului Său, în lumina cunoștinței Lui Însuși. Ce minunat că această lumină poate fi văzută în faptul că ea îi face pe niște oameni întunecați și neatractivi, precum noi înșine, să strălucească și să manifeste virtuțile Lui minunate!

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Falși învățători, … tăgăduindu-L pe Stăpânul care i-a cumpărat, aducând asupra lor o grabnică pieire.

2 Petru 2.1

Hristos – Domnul și Stăpânul

Cuvântul grecesc pentru „Stăpânul“ („despotes“) semnifică autoritate și drepturi supreme prin stăpânire, cum aveau, de exemplu, stăpânii asupra robilor. Versetul de astăzi se referă la drepturile asupra întregii omeniri, pe care Domnul Isus le-a obținut prin moartea Sa pe cruce: El i-a „cumpărat“. Înțelesul verbului grecesc pentru „a cumpăra“, întâlnit aici, diferă de „a răscumpăra“. Astfel, „a cumpăra“ înseamnă „a plăti prețul“, pe când „a răscumpăra“ presupune și eliberarea din condiția anterioară (Marcu 10.45). „Hristos S-a dat pe Sine Însuși preț de răscumpărare pentru toți“ (1 Timotei 2.6).

Într-adevăr, toți pot fi răscumpărați prin jertfa Lui, însă numai cei care Îl primesc ca Salvator al lor vor fi, de fapt, răscumpărați. Prin moartea Lui pe cruce, Hristos „a cumpărat“ întreaga lume, astfel că fiecare om poate alege să Îl primească pe Hristos ca Mântuitor personal. Dar nu toți fac această alegere! De aceea nimeni nu I se poate împotrivi lui Hristos ca Domn și Stăpân, pentru că Domnul Isus „a cumpărat“ dreptul acesta prin moartea Lui; și, mai târziu, El va pune în aplicare acest drept. Va sosi ziua când toți vor trebui să I se închine lui Hristos și să-I recunoască poziția de Domn. Aceia care Îl resping pe Fiul lui Dumnezeu ca Salvator trebuie să se teamă de acea zi, pentru că niciunul nu va mai putea să ignore faptul că El este Domnul, Stăpânul și Judecătorul întregii omeniri. Acest lucru este cu atât mai aspru în cazul celor care îi fac pe oameni să se rătăcească, prin învățături false, care nu sunt după Scriptură.

Citirea Bibliei: Geneza 47.1-12 · Psalmul 33.12-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 17:7-24

Ilie nu depindea nici de pârâu, nici de corbi, ci de Cuvântul Celui care-i spusese: „Am poruncit corbilor să te hrănească acolo“ (v. 4). Tot aşa, când pâ­râul seacă, Ilie nu este lăsat fără resurse şi primeşte un nou mesaj: „am poruncit acolo unei femei văduve să te hrăneasc㓠(v. 9; Ps.33.18, 19). Această văduvă se afla la ultima limită a sărăciei, dar ce conta aceasta pentru Ilie, din moment ce Domnul îi spusese: „acolo“! Această femeie a credinţei, pe care Domnul Isus o va cita locui­torilor Nazaretului pentru a-i face să se ruşineze (Luca 4.25, 26), va trece printr-o experienţă extraor­dinară. Când Dumnezeu soli­cită un servi­ciu (aici, cel de a-l hrăni pe profetul Său), dă în acelaşi timp tot ceea ce este necesar pentru îm­plinirea lui. Trebuie numai să fim gata să facem mai întâi, fără îm­po­trivire, ceea ce El ne-a cerut. Toc­mai aceasta ne în­vaţă mica turtă, care constituie do­vada cre­dinţei acestei femei şi „cea dintâi road㓠a unei abundenţe divine pen­tru această casă.

Apoi sărmana văduvă are o nouă experienţă, şi mai ne­o­bişnuită: cea a morţii şi a în­vierii fiului ei. Şi gân­durile ni se înalţă din nou dinspre profet înspre Domnul Isus, în­viindu-i pe cei morţi. Nu avea şi El, într-o zi, să i-l redea pe unicul fiu mamei sale văduve (Luca 7.11-15)?

ÎMPĂRTĂȘEȘTE-ȚI ÎNȚELEPCIUNEA! | Fundația S.E.E.R. România

„Ferice de omul care găseşte înţelepciunea şi de omul care capătă pricepere!” (Proverbele 3:13)

Un vechi proverb plin de înțelepciune spune: „Dă-i unui om un pește și va avea de mâncare o zi. Învață-l să pescuiască și va avea de mâncare toată viața!” Uneori, oamenii au nevoie de mai mult  decât ajutorul tău material – ei au nevoie de înțelepciunea ta. Când îți faci timp să le împărtășești cunoștințele și înțelepciunea pe care le-ai dobândit prin experiențele vieții tale, investești în viitorul lor.

Ce dar! Dar asta înseamnă că nu trebuie să încetezi niciodată să înveți. Noi ne oprim uneori din învățat pentru că devenim mulțumiți. Credem că am crescut suficient sau vrem doar să profităm la maximum de ceea ce avem deja, în materie de competențe și cunoștințe. Acesta este momentul în care începem să ne plafonăm… și apoi să decădem! Ne pierdem curiozitatea, spiritul inovator… Începem să ne gândim să fim eficienți, în loc să deschidem noi drumuri. Reducem costurile, în loc să investim în creștere. Viziunea noastră devine foarte limitată. Și în loc să acționăm pentru a câștiga, ne zbatem să nu pierdem! Tuturor ne place să facem ceea ce știm să facem, dar pentru a fi buni la ceva trebuie să ne menținem îndemânarea. Mai puține abilități duc la mai puțin entuziasm și, în cele din urmă, la nemulțumire.

Dacă ajungem în acest stadiu, începem să ne uităm în urmă, pentru că acolo sunt zilele noastre cele mai bune. Ne gândim la vremurile bune, la zilele de glorie. În acel moment, suntem la doar câțiva pași de uzura morală. Nimeni nu vrea să învețe de la o persoană care „a murit”.

Dacă vrei să dai până când ai dat tot ce ai, trebuie să continui să crești până când nu mai poți crește! Așadar, caută înțelepciunea și priceperea – și va fi ferice de tine!