Mana Zilnica

15 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că totul este de la Tine și din mâna Ta primim ce Îți aducem.

1 Cronici 29.14

Cine Îi dă ceva lui Dumnezeu primește el însuși, precum odinioară împărăteasa din Seba. Ea i-a dăruit lui Solomon mirodenii care niciodată nu existaseră în cantități așa de mari în Ierusalim, însă împăratul Solomon i-a dat tot ceea ce a dorit ea și, în afară de aceasta, i-a dat după posibilitățile lui. Cu toate că ea i-a dat așa de multe, ea s-a întors mult mai bogată decât se dusese. Dumnezeu nu a primit nimic de la vreun om, fără să-i fi dat înapoi însutit. Poate că nu i-a dat imediat, însă i-a dat cel puțin însutit sau, mai bine zis, înmiit, căci măsura Sa este nelimitată. Dumnezeu dă după posibilitățile Sale – și cine poate măsura bogăția Sa?

Aș vrea să amintesc ce mi-a povestit fratele Johannes Meminga despre părinții săi. Tatăl său era un muncitor simplu în Jengum, East Friesland. Sâmbăta seara venea acasă cu salariul și se așeza la masă cu soția sa. Mai întâi era pusă deoparte o anumită sumă pentru Domnul. Apoi reflectau asupra a ceea ce trebuiau să cumpere în săptămâna care urma și împărțeau în mod corespunzător banii rămași. După aceea verificau încă o dată fiecare sumă de bani pentru ei, dacă nu cumva se mai putea trage ceva care să fie adăugat la suma pentru Domnul. Așa făceau ei în fiecare săptămână. Erau conștienți că erau administratori ai Domnului și că aveau voie să folosească pentru ei înșiși numai ceea ce Domnul le dădea în acest scop.

Am întrebuințat eu oare, în slujba Sa, darurile spirituale pe care El mi le-a dat, sau le-am întrebuințat doar pentru mine însumi? Am întrebuințat în slujba Sa cunoștința și înțelegerea gândurilor lui Dumnezeu pe care mi le-a dat Dumnezeu Duhul Sfânt? Am recunoscut oare că acestea vin de la El și că le pot întrebuința numai ca administrator al Său? Sau le-am întrebuințat pentru mine însumi, ca să posed ceva, ca, poate, în felul acesta, să strălucesc sau să devin bogat? Prin „bogat“ înțeleg, desigur, „bogat în ochii oamenilor“, ca și cum eu aș fi ceva sau aș poseda ceva – nu „bogat în Domnul Isus“, care, de fapt, ar fi scopul pentru care El îmi dă ceva. Dumnezeu dorește ca fiecare dintre noi să se așeze în lumina Sa, pentru a se cerceta dacă I-a dat întotdeauna Tatălui ceea ce era al Său și dacă I-a adus întotdeauna Domnului Isus ceea ce era al Său.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Se ruga ca, dacă este posibil, să treacă de la El ceasul acela. Și spunea: „Ava, Tată, la Tine toate sunt posibile; depărtează paharul acesta de la Mine; dar nu ce vreau Eu, ci ceea ce vrei Tu fie“.

Marcu 14.35,36

„Depărtează paharul acesta“

Versetele de azi ne aduc înainte ultimele ore ale Domnului Isus de dinainte de cruce. Nu ne putem imagina ce a însemnat pentru El acea moarte care se apropia… Urma să aibă parte de durere fizică cruntă, pentru că soarta Lui urma să fie o moarte chinuitoare pe cruce.

Însă nu din acest motiv S-a rugat Isus ca ceasul acela să treacă de la El, ci adevăratul motiv era că El urma să fie „făcut păcat“. El urma să sufere judecata lui Dumnezeu pentru cei păcătoși, deși ei ar fi meritat-o. Acesta era lucrul ce tulbura sufletul Celui fără păcat. El a strigat „cu strigăt puternic și lacrimi“ (Evrei 5.7). „Ava, Tată, la Tine toate sunt posibile; depărtează paharul acesta de la Mine.“

Toate lucrurile sunt într-adevăr posibile la Dumnezeu. Dar aici nu era vorba de aceasta. Nici Isus nu Își folosea propria putere în această chestiune. Așa că El a adăugat: „Tatăl Meu, dacă nu se poate să treacă acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta“ (Matei 26.42). Nu era nicio altă cale, pentru că era vorba de vina noastră înaintea lui Dumnezeu. Nu era niciun alt mod pentru ca omenirea să fie adusă într-o relație cu Dumnezeu.

Dumnezeu avea putere să ia paharul acela de la El, dar, din dragostea Lui față de noi, nu a făcut aceasta. Așa că Domnul Isus a părăsit grădina unde Se rugase, ca să meargă la cruce. El Și-a jertfit viața, ca să ne deschidă nouă calea către Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Geneza 44.18-34 · Psalmul 31.18-24

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 15:9-24

După Abiiam, fiul său Asa îi ia locul pe tronul lui Iuda. Domnia lui este lungă, contrastând cu cele două care au precedat-o!

Asa a făcut „ce era drept în ochii Domnului“ (v. 11). Şi a face ce este drept constă mai întâi în a smulge, a îndepărta, a distruge, a arde. Atitu­dine cu atât mai curajoasă şi mai dificilă, cu cât im­plică împotrivirea faţă de propria-i bunică, Maaca (v. 2), o închinătoare la idoli!

Cunoaştem cuvin­tele Domnului, „Cine iubeşte pe tată sau pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine“ (Matei 10.37). Încă de pe timpul lui Asa, sunt numeroşi tinerii convertiţi care a trebuit şi încă trebuie să adopte o poziţie fermă în propria fa­milie! Cât de privilegiaţi sunt, pe de altă parte, cei ai căror părinţi îi încurajează şi le dau e­xemplu. Să ne gân­dim la acest tânăr împărat ai cărui tată, bunic şi bunică nu i-au oferit decât un trist exemplu!

Ce dureroasă con­sta­tare: sfârşitul domniei lui Asa nu rămâne la înălţimea înce­pu­tului ei! În loc să caute la Domnul ajutor contra lui Baeşa, el îşi găseşte sprijinul în Ben-Hadad. Cartea 2 Cronici (cap. 16) ne permite să ne întoarcem cu de­talii la această domnie şi la învăţămintele pe care le implică pentru noi.

CUM NE RĂSPUNDE DUMNEZEU LA RUGĂCIUNI

„Când Mă va chema, îi voi răspunde…” (Psalmul 91:15)

Astăzi vom vorbi și ne vom uita în Cuvântul lui Dumnezeu ca să vedem ce ne spune El cu privire la diferite situații prin care trecem, sau vom trece, fiecare dintre noi.

Așadar, dacă astăzi treci printr-o boală, Dumnezeu spune: „Eu sunt Domnul, care te vindecă.” (Exodul 15:26), iar El este același, nu S-a schimbat, tu trebuie doar să crezi!

Dacă te confrunți cu o problemă care pare la fel de mare ca un munte, Domnul Isus spune: „Dacă va zice cineva muntelui acestuia: ‘Ridică-te şi aruncă-te în mare’ şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.” (Marcu 11:23-24).

Dacă astăzi ești în necaz, Dumnezeu spune: „Fiindcă Mă iubeşte… de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.” (Psalmul 91:14-15) Vreți să știți cui îi este făcută această promisiune?! Celor care cunosc „Numele lui Dumnezeu”! Deci, dacă ești un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, această promisiune este și pentru tine.

De altfel, iată patru lucruri pe care ți le-a promis Dumnezeu:

în primul rând, să-ți răspundă la rugăciune;

în al doilea rând, să fie cu tine în necazurile tale;

în al treilea rând, să te elibereze;

în al patrulea rând, să te onoreze.

Acestea sunt cele patru etape ale răspunsului la rugăciune.

Indiferent de stadiul în care te afli astăzi, fii încrezător că Dumnezeu te iubește și are grijă de tine (vezi 1 Petru 5:7). Iar dorința Sa de a-ți răspunde la rugăciune nu depinde de performanța ta, ci de performanța lui Hristos în numele tău (vezi Efeseni 1:6).

Așadar pentru că ești „acceptat” în Hristos, poți fi sigur că Dumnezeu îți va răspunde la rugăciuni.