Mana Zilnica

12 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul era cu Iosif; și el era un om care prospera; și era în casa stăpânului său, egipteanul. Și stăpânul său a văzut că Domnul era cu el și că Domnul făcea să prospere în mâna lui tot ce făcea el.

Geneza 39.2,3

Întotdeauna omul supus va fi un om prosper. Omul natural spune că robia și prosperitatea formează o combinație imposibilă, dar, dacă ne supunem căilor Lui, prezența Domnului transformă zilele de împotrivire în zile de prosperitate. Toată lumea va admite că Iosif a fost un om prosper în zilele înălțării lui, dar credința vede și Dumnezeu declară că el a fost un om prosper în zilele umilirii lui.

La timpul potrivit, el va fi înălțat ca domnitor prosper al Egiptului, dar mai întâi trebuie să trăiască prosper ca rob al unui egiptean. Prosperitatea în poziția de întemnițat trebuia să preceadă prosperității obținute la palat. Încercările și întristările, pierderile și necazurile, drumurile aspre și văile întunecate, toate vor deveni ocazii ale celei mai mari prosperități sufletești, dacă ne amintim că Dumnezeu are un scop stabilit pentru noi în glorie și că, între timp, toate căile Sale cu noi sunt în vederea scopului pe care El îl are cu privire la noi. În lumina scopului Său vom putea să ne supunem căilor Sale și, supunându-ne, vom descoperi că Domnul este cu noi, iar dacă Domnul este cu noi, vom obține prosperitatea care este deasupra oricărui lucru care poate fi obținut – prosperitatea sufletului. „Preaiubitule“, spune bătrânul apostol, „doresc ca în toate lucrurile să-ți meargă bine și să fii sănătos, după cum sufletului tău îi merge bine“ (3 Ioan 2).

Mai mult, fiind un om prosper, Iosif a devenit un martor pentru Domnul în casa robiei, fiindcă citim: „Stăpânul său a văzut că Domnul era cu el“. Iar mărturia pe care o dădea era mai degrabă mărturia vieții lui, decât mărturia buzelor lui.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar știm că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu, pentru cei care sunt chemați potrivit planului Său.

Romani 8.28

Scopul suprem

Tot ce îngăduie Dumnezeu în viața noastră are un scop suprem și etern: să fim asemenea chipului Fiului Său, Isus Hristos. Ca să putem trăi adevărul din versetul de astăzi, trebuie să-l înțelegem bine.

    Știm. Aceasta nu e o dorință, ci o certitudine cu privire la dragostea noastră pentru Dumnezeu.

    Că toate lucrurile. Viața noastră și diversele situații în care ne aflăm nu au loc la întâmplare, pentru că Dumnezeul nostru măreț stăpânește peste toate (1 Cronici 29.12).

    Lucrează împreună. Prin coordonarea minunată a providenței divine, toate lucrurile sunt rânduite în așa fel încât să împlinească planul lui Dumnezeu.

    Spre bine. Multe dintre lucrurile inițiate în lumea noastră civilizată se opun voii lui Dumnezeu, dar El face ca toate circumstanțele din viețile celor credincioși să lucreze spre binele lor. Scopurile lui Dumnezeu depășesc cu mult înțelegerea și așteptările noastre. El Se folosește chiar și de problemele și de suferința noastră, pentru binele nostru.

    Pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu. Dumnezeu iubește pe toată lumea, dar această promisiune se adresează celor care Îl știu ca Tată și care, prin urmare, Îl iubesc.

    Care sunt chemați potrivit planului Său. Dumnezeu îi cheamă pe toți să creadă în dragostea Lui, iar pe cei care au crezut, i-a chemat să fie cu Hristos, Mântuitorul lor, pentru eternitate.

Citirea Bibliei: Geneza 43.1-15 · Psalmul 30.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 13:20-34

Este rândul omului lui Dumnezeu din Iuda să audă un cuvânt de judecată. Lui îi lipsea forţa de caracter, iar rezultatele sunt tragice.

Să te laşi antrenat constituie un pericol mai ales pentru tineri, care prin natura lor sunt uşor influenţabili. Să remarcăm că, pen­tru a-l de­ter­mina pe un creştin să se abată de pe calea as­cul­tării, diavolul nu se foloseşte numai de incitări vulgare! El ştie cum să facă uz de mijloa­ce care par să fie dintre cele mai respectabile, pentru a-l convinge. Toate aparenţele erau în favoarea aces­tui profet înaintat în vârstă, care pre­tindea că pri­mise cuvântul Domnului printr-un înger. Dar pu­tea Dumnezeu să Se contrazică? În ce ne pri­veş­te, fie ca să ne sprijinim numai pe ceea ce El spune în Biblie şi atunci nu ne vom rătăci (Galateni 1.8, 9).

Moartea este pentru acest om al lui Dumnezeu consecinţa greşelii sale. Trupul său nu este mâncat de leu, dovadă evidentă că de Dumnezeu fusese lovit. Iar pentru bătrânul pro­fet, ce pedeapsă! El constituise o piatră de poticnire pentru acela pe care-l numise fratele său (v.30), dar faţă de care nu se purtase deloc ca un frate! Să-i conducem pe alţii la neascultare nu este mai puţin grav decât neascultarea personală, pentru că atunci facem rău atât faţă de Dumnezeu, cât şi faţă de cel care devine subiect al rătăcirii noastre.

LUAREA DECIZIILOR FORMEAZĂ CARACTERUL | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta… şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.” (Geneza 12:1)

Un autor a scris: „Ai vrea să ai genul de copil căruia trebuie să-i spui toată viața: „Poartă aceste haine. Urmează aceste cursuri. Du-te la acea școală. Aplică pentru acest loc de muncă. Căsătorește-te cu acea persoană. Cumpără această casă” și să facă mereu exact ceea ce-i spui tu, indiferent de vârsta pe care o are?!

Probabil că nu! De ce? Pentru că scopul tău principal este ca el să devină o persoană cu un caracter frumos și cu o judecată limpede. Iar modalitatea prin care poate face asta este să ia foarte multe decizii! Firește, asta înseamnă că va lua și o mulțime de decizii greșite, dar asta va fi modalitatea principală prin care va învăța. De foarte multe ori, voința lui Dumnezeu pentru tine va fi „Vreau ca tu să decizi”, deoarece luarea deciziilor este o parte indispensabilă a formării caracterului.

Dumnezeu Se ocupă în primul rând de formarea caracterului, nu de modelarea circumstanțelor!” Avraam nu a spus: „Doamne, unde anume mă duci? Cum merg lucrurile/cum e viața acolo? Cum o fi piața muncii? Dar cea imobiliară? Au facilități medicale și școli bune?!” Biblia spune: „Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-L ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce…” (Evrei 11:8). Avraam a decis să-L urmeze pe Dumnezeu și să se încreadă în El cu privire la absolut orice. Și a ieșit învingător!

Dumnezeu nu promite să ne dea detalii, ci să ne dea înțelepciune. Sfânta Scriptură spune: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.” (Iacov 1:5). De ce procedează Dumnezeu în felul acesta? Pentru că luarea deciziilor formează caracterul!