Mana Zilnica

11 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Iar noi toți, privind ca într-o oglindă, cu fața descoperită, gloria Domnului, suntem transformați în același chip, din glorie spre glorie, întocmai ca de la Duhul Domnului.

2 Corinteni 3.18

Mintea noastră, sau mai degrabă gândirea noastră, este formată de lucrurile cu care avem de-a face zi de zi – în bine sau în rău. Lucrurile pe care le auzim, pe care le vedem sau pe care le gândim influențează atitudinea noastră, chiar dacă nu suntem conștienți de aceasta. Acest lucru este adevărat cu privire la muzica lumească, la filme, la pagini de internet sau la diverse medii de socializare, care adesea, fără să ne dăm seama, ne inoculează felul de gândire al lumii.

Când însă citim Cuvântul lui Dumnezeu și ne preocupăm cu lucrurile care au valoare eternă, gândirea noastră este înnoită și formată într-un fel pozitiv. Putem compara aceasta cu felul în care ne hrănim fizic în fiecare zi. Dumnezeu i-a creat pe oameni ca ființe dependente, care nu pot trăi fără hrană. La fel cum omul nostru din afară are nevoie de mâncare în fiecare zi, tot așa omul dinăuntru are nevoie de hrană spirituală în fiecare zi. Cât de ușor este să uităm acest adevăr atât de simplu! Domnul Isus S-a numit pe Sine Pâinea vieții și i-a îndemnat pe ucenicii Săi să se hrănească cu El (Ioan 6.54-56). Dar ce înseamnă acest lucru pentru noi, în mod practic? Cum putem face așa ceva? A mânca înseamnă a asimila, iar pentru a-L asimila pe Domnul Isus, trebuie să ne preocupăm cu El – de exemplu, trebuie să studiem viața Sa prezentată în cele patru Evanghelii.

Însă nu trebuie să ne limităm la Evanghelii. Epistolele de asemenea ne prezintă multe glorii ale Fiului lui Dumnezeu, la care trebuie să reflectăm. De exemplu, ne putem preocupa cu titlurile care Îi sunt conferite. Ce înseamnă aceste titluri? Care este locul în care El Se află acum? Ce face El acum, în glorie? Când avem astfel Persoana Lui înaintea ochilor noștri, Duhul Sfânt face o lucrare minunată în noi: ne transformă tot mai mult în același chip cu al Domnului Isus!

P. Svetlik

SĂMÂNȚA BUNĂ

[Isus] le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, a adormit, dar Mă duc să-l trezesc“. Ucenicii deci I-au spus: „Doamne, dacă a adormit, se va face bine“ … Atunci Isus le-a spus deschis: „Lazăr a murit. Și mă bucur pentru voi că nu eram acolo, ca să credeți. Să mergem însă la el“. Toma deci, cel numit Geamăn, le-a spus celor împreună-ucenici cu el: „Să mergem și noi să murim cu El“.

Ioan 11.11-16

„Lazăr a adormit“

Domnul Se folosește din nou de o vorbire cu sens figurat, atunci când le spune că Lazăr a adormit și că trebuia trezit. Înțelegerea ucenicilor se limita doar la lucrurile vizibile și naturale. Domnul însă avea planuri mai mărețe decât să împiedice moartea lui Lazăr prin vindecare. Voia să arate că El este Învingător asupra morții. Boala și moartea lui Lazăr au avut loc pe de o parte „pentru gloria lui Dumnezeu, ca să fie glorificat Fiul lui Dumnezeu prin ea“, iar pe de altă parte pentru binele ucenicilor. Credința lor trebuia întărită prin faptul că aveau să fie martori la puterea Domnului Isus de a învia. Chiar și în ziua de azi, Dumnezeu îngăduie încercări în familiile creștine nu doar pentru cei afectați direct, ci și pentru binecuvântarea celorlalți credincioși (Romani 8.28).

Ucenicul Toma era nedumerit. Deși Domnul vorbise despre înviere, el vedea numai moarte. Cu toate acestea, cuvintele lui, „să mergem și noi să murim cu El“, arată că, în ciuda perspectivei sale sumbre, Toma a rămas alipit de Hristos. Din dragoste, el mai degrabă ar fi murit cu Domnul, decât să trăiască fără El. În ce ne privește, deși se poate ca noi să avem mai multă pricepere decât Toma, cu siguranță avem mai puțină dragoste decât el.

Citirea Bibliei: Geneza 42.27-38 · Psalmul 29.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 13:1-19

În ziua „pe care a inventat-o el din inima lui“ (12.33), Ieroboam celebrează o sărbătoare la Be­tel în cinstea viţelului său de aur. Dar cineva vine şi-i deranjează ceremonia. Este un om al lui Dum­nezeu care soseşte din Iuda cu un mesaj de mare solemnitate. Altarul se despică; împăratul răz­vrătit este lovit, apoi vindecat prin puterea lui Dumnezeu. Harul străluceşte în vindecarea acestui om atât de nelegiuit. Dumnezeu ne binecuvântează potrivit cu ceea ce este El şi niciodată potrivit cu ceea ce suntem noi. Acest har ar fi trebuit să-i vorbească împăratului.

Profetul primise porunca să se întoar­că de îndată ce-şi va fi încheiat misiunea. Să se odihnească, să mănânce şi să bea pe teritoriul acestor seminţii neascultătoare ar fi fost în con­tradicţie cu cuvintele de judecată pe care le pro­nunţase. La fel, nici noi nu putem fi în comuniune cu orga­nizaţii religioase care nu se află în supunere faţă de Scriptură.

Profetul bătrân, ai cărui fii par să fi fost prezenţi la sărbătoarea viţelului de aur, nu-şi avea locul la Betel. Din acest motiv, deşi trăind în cetatea în care avea să se desfăşoare această misiune, el nu fusese împuternicit de Domnul pentru ea. Dar, atrăgându-l în casa lui pe omul lui Dumnezeu din Iuda, bătrânul îşi justifica poziţia falsă şi îşi întărea propria reputaţie. În ce-l privea pe profe­tul din Iuda, dacă s-ar fi grăbit să pă­ră­sească aceste locuri, n‑ar mai fi fost ajuns din urmă! (v. 14).

ANCORE PENTRU SUFLETUL TĂU (3)

„Am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla aşa cum mi s-a spus.” (Faptele apostolilor 27:25)

A treia ancoră care ne dă încredere într-o situație de criză se găsește tot în cuvintele apostolului Pavel: „Am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla aşa cum mi s-a spus.”

Dacă ai fost vreodată trădat de un partener necredincios, probabil ți-ai pierdut încrederea în căsătorie. Dacă ești o victimă a crizei ipotecare, și poate ți-ai pierdut casa, atunci ți-ai pierdut încrederea în industria financiară. Dacă ai votat pentru cineva despre care credeai că este integru, dar ai descoperit că este la mâna unor grupuri de interese, probabil că ți-ai pierdut încrederea în guvern și în toată clasa politică.

Dar să nu-ți pierzi niciodată încrederea în promisiunile lui Dumnezeu! Stai în fața furtunii, a circumstanțelor, a crizelor și cântă cuvintele acestui imn celebru al lui Russell Carter: „Stând pe promisiunile veşnice/ Când primejdia, frica s-apropie / Prin Cuvântul Domnului voi învinge / Stând pe promisiunile Lui / Crezând, crezând, Stau pe promisiunile Domnului meu / Crezând, crezând, Eu stau pe promisiunile Lui!” S-ar putea să-ți pierzi încărcătura, s-ar putea să-ți pierzi corabia, s-ar putea chiar să cazi peste bord – dar vei învinge datorită promisiunilor lui Dumnezeu față de tine.

După cum spunea cineva, pe un ton de glumă, desigur, dar adevărat: „Dumnezeu a spus, eu cred – și cu asta, basta!” Dacă astăzi te afli într-o situație de criză, iată câteva promisiuni biblice pe care te poți baza: „Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost și sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare.” (Deuteronomul 33:27); „Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijină şi îndurarea Ta mă face mare.” (Psalmul 18:35); „Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini.” (Isaia 46:4)

Așadar, rămâi ancorat în promisiunile lui Dumnezeu!