Mana Zilnica

5 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Deci nu te rușina de mărturia Domnului nostru, nici de mine, întemnițatul Său, ci suferă răul împreună cu evanghelia, potrivit puterii lui Dumnezeu.

2 Timotei 1.8

Noul Testament pe scurt (16) – 2 Timotei

La fel ca prima Epistolă către Timotei, și cea de-a doua Epistolă către Timotei se ocupă de responsabilitatea individuală cu privire la Adunare. Pavel a scris această epistolă din închisoare. Ea este ultima lui epistolă, și a scris-o știind că în curând avea să fie dat la moarte din pricina mărturiei sale pentru Domnul. În această epistolă, el nu mai vorbește despre „casa lui Dumnezeu“, ci despre „o casă mare“ (capitolul 2.20). Ceea ce fusese odinioară casa lui Dumnezeu, în curăție și în adevăr, se degradase acum prin îngăduirea învățăturilor greșite și a vaselor de necinste. De asemenea, toți cei din Asia îi întorseseră spatele apostolului Pavel, respingându-i învățăturile.

Pavel nu era însă descurajat, ci, dimpotrivă, cu o inimă plină de bucurie, el îl încurajează pe Timotei, pentru a-l întări astfel și pentru a-l face să-și biruiască timiditatea. Lui Timotei nu trebuia să-i fie rușine de mărturia Domnului, ci trebuia să împartă drept cuvântul adevărului (capitolul 2.15) și să se folosească de tot acest adevăr binecuvântat pentru a acționa cu fermitate și cu hotărâre pentru Dumnezeu. Nu trebuia să neglijeze nicio parte a acestui adevăr, fie pentru o lucrare de evanghelist, fie pentru slujirea poporului lui Dumnezeu. Capitolul 2 îl prezintă pe cel credincios în opt aspecte importante ale vieții, fiind un drept excelent pentru oricine dorește cu adevărat să-L slujească pe Domnul astăzi.

Această carte oferă multă încurajare celor cu inima întreagă, în aceste zile de nepăsare și de decădere spirituală. Ea prezintă resursele binecuvântate ale lui Dumnezeu, care a prevăzut împrejurările prezente. În felul acesta, oricare ar fi dezonoarea adusă numelui Său în creștinătate, cel credincios Îl poate onora, aceasta fiind și semnificația numelui lui Timotei: „Cel care Îl onorează pe Dumnezeu“.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Prin credință, Abel I-a adus lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain, prin care a primit mărturie că este drept.

Evrei 11.4

Două categorii de oameni – două religii

La prima vedere, poate părea că Abel și Cain au făcut același lucru. Amândoi I-au adus câte o jertfă lui Dumnezeu. Cain I-a adus din roadele ogorului, din rezultatul muncii lui. Abel a jertfit un animal din turma lui. Dumnezeu a primit jertfa lui Abel, dar nu și pe a lui Cain. Abel a lucrat prin credință. Este evident că el a urmat exemplul dat chiar de Dumnezeu, Cel care îi îmbrăcase pe părinții lui cu pielea unui animal care, murind în locul lor, dădea socoteală pentru vina lor (Geneza 3.21). Cain s-a apropiat însă de Dumnezeu cum a socotit el mai bine, și nu a fost primit.

Doi oameni, un fariseu și un vameș, au mers să se roage la templul din Ierusalim. Fariseul și-a descris, cu vorbe multe și mulțumit de sine, viața pe care o ducea în dreptate și în e-vlavie. Vameșul însă implora atât: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!“ (Luca 18.13). Rugăciunea fariseului nu avea nicio valoare pentru Dumnezeu. Însă Dumnezeu a primit rugăciunea vameșului.

Doi răufăcători au fost răstigniți împreună cu Isus. Amândoi știau că mai aveau doar câteva ore de trăit. Unul dintre ei L-a insultat pe Fiul lui Dumnezeu, celălalt L-a recunoscut ca Domn. Unul a mers la pierzare veșnică, celălalt a primit viața eternă.

Există doar două categorii de oameni. Ei pot părea să aibă multe în comun, dar drumurile lor se despart în moarte. Oricine L-a primit pe Isus ca Mântuitor are parte de bucurie eternă. Toți ceilalți vor fi în iad, despărțiți pentru totdeauna de Dumnezeu.

Decizia cu privire la locul în care ne vom petrece veșnicia poate fi luată doar atât timp cât trăim. Vai de ei! pentru că au mers pe calea lui Cain … (Iuda 11).

Citirea Bibliei: Geneza 40.1-23 · Psalmul 25.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 10:14-29

Priveliştea marelui împărat Solomon, îmbră­cat în veşminte preţioase şi măreţe, aşezat pe tronul său confec­ţionat din fildeş acoperit cu aur, trebuie să fi constituit un spectacol grandios. Şi totuşi Domnul Isus, invi­tându-ne să privim cu atenţie la crinii de pe câmp, afirmă c㠄Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia“ (Matei 6.29). Putem fi si­guri că cele mai frumoase realizări ale omului nu o vor ajunge nicio­dată pe cea mai modestă din­tre cele ale Creatorului.

Psalmul 72, compus „pentru Solomon“, descrie aceas­tă domnie a dreptăţii (v. 1-4), a păcii (v. 7), a puterii     (v. 8-11), a îndurării (v. 12-14), a prosperităţii (v. 16) şi a binecuvântării (v. 17). „Împăraţii din Seba şi Saba vor prezenta tribut … şi i se va da din aurul Sebei“ (v. 10, 15).

Şi în capitolul nostru, 10, se dau multe detalii pentru ilustrarea prosperităţii, a înţe­lepciunii şi a puterii acestui fiu al lui David dom­nind cu dreptate la Ierusalim. Înţelegem că aici este, de asemenea, imaginea Unuia „mai mare decât Solomon“. Centru al gloriei şi sursă a bine­cuvântării pentru toate naţiunile, această domnie stră­lucitoare nu constituie decât o reflecta­re pală a viitoarei dominaţii universale a Domnu­lui nostru Isus Hristos. Însă ai Săi nu aşteaptă acest viitor glorios pentru a recunoaşte drepturile, întrucât ele sunt, incontestabil, în inima lor.

ONOREAZĂ-L PE DUMNEZEU ÎN TOT CEEA CE FACI!

„Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi…” (Psalmul 1:1)

Când Moise i-a cerut lui Faraon să elibereze poporul lui Dumnezeu, suveranul egiptean i-a oferit… compromisuri: în primul rând, a fost de acord să-i lase să plece… dar să nu se îndepărteze prea mult! În al doilea rând, s-a oferit să lase să plece doar bărbații, și să-și lase soțiile și copiii în Egipt. În al treilea rând, a acceptat să-i lase să plece dar cu mâinile goale – să-și lase afacerile și agoniseala în Egipt!

Și de fiecare dată, Moise a spus nu! Să știi că Satan îți va face oferte și ție… Așa că pune distanță între tine și lume. Refuză să-i dai voie să-ți ia copiii. Refuză să trăiești după practicile egoiste de afaceri (adesea lipsite de etică) ale lumii! Tu ești chemat să-i iubești și să-i ajuți pe cei din jurul tău, fără să devii însă ca ei!

Unul dintre marile daruri pe care Dumnezeu ni le-a oferit este darul liberului arbitru: putem alege! Dacă vrei să te bucuri de binecuvântările lui Dumnezeu, trebuie să alegi cu discernământ stilul de viață care să fie aliniat la voia Lui și să fie în concordanță cu valorile Cuvântului Său. Ai grijă, nu face alegeri bazate pe valorile în continuă erodare ale sistemelor lumii din jurul tău. Modalitatea de a reuși în viață este să te bazezi pe principiile Bibliei.

Iată două versete la care trebuie să meditezi și de care trebuie să ții cont: „Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte şi El nu lasă să fie urmată de niciun necaz.” (Proverbele 10:22); „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33)

Așadar, roagă-te astăzi: „Doamne, nu vreau să trăiesc după standardele lumii. Doresc să te pun pe Tine pe primul loc în viața mea, pentru că știu că întotdeauna căile Tale sunt cele mai bune. Amin!” Așa că, onorează-L pe Dumnezeu în tot ceea ce faci!