Mana Zilnica

4 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Simon Petru, rob și apostol al lui Isus Hristos, către cei care au primit o credință de același preț, împreună cu noi, prin dreptatea Dumnezeului și Mântuitorului nostru Isus Hristos: Har vouă și pace să vă fie înmulțite în cunoștința lui Dumnezeu și a lui Isus, Domnul nostru.

2 Petru 1.1,2

Ceea ce-l caracterizează în primul rând pe apostolul Petru în această epistolă este titlul său de rob al lui Isus Hristos. Isus Hristos l-a câștigat și Lui Îi aparține la modul propriu; el nu are obligații decât față de Acela care este Stăpânul său; calitatea sa de rob este aceea în care el își exercită slujba de apostol. Acesta este de altfel titlul pe care cu bucurie și-l iau slujitorii Domnului, pe care El îi folosește în lucrarea Sa (Romani 1.1; Filipeni 1.1; Tit 1.1; Iacov 1.1; Iuda 1; Apocalipsa 1.1). Un rob nu aparține altcuiva decât Stăpânului său – singurul care are dreptul să Se folosească de el și să-i poruncească. Conștiența acestei poziții conferă simplitate vieții noastre și ne face să privim cu detașare la miile de lucruri prin care lumea caută să pună stăpânire pe noi.

Putem constata că cele două epistole ale lui Petru, deși scrise la un interval de timp una față de alta, totuși se adresează acelorași persoane (3.1,2). Prima epistolă ne vorbește despre guvernarea lui Dumnezeu față de ai Săi, iar a doua, despre guvernarea lui Dumnezeu față de lume – două teme de interes major pentru creștini.

O altă constatare care se impune din lectura celor două epistole ale lui Petru și, în general, din toate epistolele adresate unor sfinți ieșiți din iudaism, ca, de exemplu, Epistola către Evrei (capitolul 13) și, cel puțin parțial, epistola lui Iacov, este aceasta, că Duhul vrea să scoată în evidență faptul că principiile morale ale purtării noastre față de oameni – indiferent dacă aceștia sunt sau nu sub Lege – rămân invariabile și nu sunt modificate de mediul în care ele sunt enunțate. Relațiile de familie, obligațiile față de autoritățile constituite, îndatoririle față de toți oamenii – din poziții înalte sau smerite – nu sunt nicidecum influențate de diversele epoci sau dispensații în care sunt menționate; în toate timpurile, ele rămân invariabile, așa cum caracterul lui Dumnezeu Însuși, Cel cu care avem de-a face, este invariabil.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar roada Duhului este … bucurie.

Galateni 5.22

Unde se găsește bucuria?

Toată lumea caută și are nevoie de bucurie.

Unii consideră că bucuria lor provine, în mare parte, din înfruptarea cu plăceri și din eliberarea de orice grijă. Însă acestea nu oferă satisfacție permanentă, iar în final duc la deziluzii și la tristețe.

Alții caută plăcere în frumos, în sublimul din creația lui Dumnezeu și din arte. Însă de asemenea acestea sunt trecătoare și nu oferă mângâiere, nici nu ne vor fi de vreun folos atunci când ne vom afla în pragul eternității.

Adevărata bucurie nu depinde de circumstanțele exterioare, ci își arată valoarea ridicându-se deasupra împrejurărilor. Ea vine numai de la Dumnezeu și este dată prin Duhul Sfânt, care locuiește în oricine crede cu adevărat în Hristos. O astfel de bucurie l-a ajutat pe apostolul Pavel să găsească mângâiere în închisoare și putere ca de acolo să îi consoleze pe alții în inimile lor.

Ce moment minunat este acela când cineva crede în Isus și gustă bucuria mântuirii! Aceasta este o bucurie care umple sufletul zi de zi. Cel credincios trebuie doar să se gândească la mântuirea măreață pe care a primit-o prin Isus Hristos și să Îi mulțumească pentru ea.

Totodată, Duhul lui Dumnezeu îi arată celui credincios bucuria care vine prin „comuniunea cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos“. Atunci, bucuria lui este „deplină“ (1 Ioan 1.3,4). Bucuria comuniunii îi unește pe copiii lui Dumnezeu, impulsionându-i și confirmând în ei că au o viață nouă.

„Bucurați-vă întotdeauna în Domnul“ (Filipeni 4.4)!

Citirea Bibliei: Geneza 39.1-23 · Psalmul 24.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 10:1-13

Pe când le vorbea fariseilor, pentru a sublinia necredinţa lor, Domnul le va aminti această scenă: „O împără­teasă din sud … a venit de la mar­ginile pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi, iată, aici este mai mult decât Solomon“ (Matei 12.42). Fiul lui Dumnezeu, Îm­păratul gloriei, Se găseşte prefigurat aici, înaintea ochilor noştri. El ne învaţă că primeşte pe oricine vine la El. Nici gloria, nici bogăţiile marelui împărat nu sunt acelea care-l atrag pe acest nobil vizitator la curtea sa. Împărăteasa din Seba auzise de înţelep­ciunea lui Solo­mon „legată de Numele Domnului“ şi, dorind s-o evaluezeea însăşi, vine să-i împărtăşeasc㠄tot ce era în inima ei“. Să nu ne satisfacă doar să fi auzit despre Domnul Isus. Să mergem la El! El este gata să ne dea tot ceea ce dorim, tot ceea ce-I cerem (v.13; Ioan 15.7).

Ceea ce o impresionează pe împărăteasă la curtea lui Solomon (v. 4, 5) ne face să ne gândim la mărturia dată pentru Domnul de către adunare (casa Lui), la învăţătura Cuvântului (mâncarea mesei Lui), la comportarea alor Săi, care trebuie să fie demnă de El (ţinuta, rânduiala, hainele slujitorilor lui). În toate aceste detalii trebuie să le arătăm persoanelor cu care intrăm în contact Cine este marele Împărat Căruia suntem onoraţi să-I aparţinem.

TRĂIEȘTE PRIN PUTEREA LUI HRISTOS, NU PRIN PUTEREA TA!

„Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13)

Una dintre abordările care te va descuraja cel mai rapid, pe drumul spre veșnicie, este să încerci să-ți trăiești viața creștină prin propriile tale forțe. Este ca și cum ai încerca să te ridici prin propriile tale puteri atunci când ești trântit la pământ – nu se poate!

Dumnezeu a rânduit să fie așa!

Domnul Isus a spus: „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; şi anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte, dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi.” (Ioan 14:15-17)

Poruncile lui Dumnezeu pentru noi nu sunt prea greu de urmat – dacă le împlinim prin puterea lui Hristos care locuiește în noi! Și trebuie să învățăm să ne bazăm zilnic pe această putere. El este în noi și cu noi, în orice moment, pentru ca noi să reușim să facem ceea ce nu putem face, și să facem cu ușurință ceea ce altfel ni s-ar părea greu de făcut fără El.

Apostolul Pavel vorbea despre lupta constantă dintre trupul său și duhul său. Uneori, asta îl ducea la disperare. Apoi, tot el ne oferă cheia unei vieți creștine victorioase și spune: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:13) – adică: sunt pregătit pentru orice și fac față la orice prin El, care îmi insuflă putere interioară; sunt ce și cum/cât trebuie, în suficiența lui Hristos!

Ia exemplul unui bec: el nu poate da lumină de unul singur/prin sine. Dar când este conectat la o sursă de energie, tot ceea ce trebuie să faci este să apeși pe un întrerupător.

Așa că acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi: trăiește prin puterea lui Hristos, nu prin puterea ta!