Mana Zilnica

2 Iunie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, ca să nu mă înalț prin măreția descoperirilor, mi s-a dat un țepuș pentru carne, un sol al lui Satan, ca să mă pălmuiască, încât să nu mă înalț. Pentru aceasta de trei ori L-am rugat pe Domnul să-l depărteze de la mine. Și El mi-a spus: „Harul Meu îți este de ajuns; pentru că puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune“.

2 Corinteni 12.7-9

Domnul l-a încurajat pe apostolul Pavel cu aceste cuvinte: „Harul Meu îți este de ajuns; pentru că puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune“. Nu știm ce a însemnat țepușul pe care el l-a avut; Biblia nu ne spune acest lucru, tocmai pentru ca fiecare dintre noi să putem face o aplicație la cazul și la împrejurările noastre.

Cu toții trecem prin necazuri și prin încercări. Poate este vorba de probleme de sănătate, de pierderea cuiva drag, de trădare din partea unui prieten sau de multe altele despre care poate nimeni nu știe, în afară de noi. Așa cum apostolul I-a cerut Domnului să-i înlăture țepușul, la fel și noi poate că ne-am rugat să fim scăpați de încercare sau să fim scoși din ea. Cu toții ne-am imaginat că ar fi fost cu mult mai bine să nu trecem prin așa ceva, însă trebuie să remarcăm că Domnul ne oferă ceva mult mai bun decât înlăturarea necazului. El ne oferă promisiunea harului care să ne facă să o îndurăm. Un astfel de răspuns poate că nu este cel așteptat sau dorit, însă nu va trece mult până vom recunoaște înțelepciunea lui Dumnezeu în el.

Rugăciunile noastre nu au rămas fără răspuns, însă poate că răspunsul la ele nu a fost potrivit cu gândurile și cu dorințele noastre, ci potrivit cu cele ale Tatălui nostru ceresc. În felul acesta, El ne învață să ne cunoaștem slăbiciunea și să depindem doar de puterea Lui. De asemenea, învățăm că nu vom fi încercați peste puterile noastre (1 Corinteni 10.13) și că Domnul știe cum să-i scape din încercare pe cei evlavioși (2 Petru 2.9).

J. R. MacDuff

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și ce altceva cere Domnul de la tine, decât să faci ce este drept și să iubești bunătatea și să umbli smerit cu Dumnezeul tău?

Mica 6.8

Profesorul și testul sincerității

Pe vremea când eram în liceu, eu și colegii mei obișnuiam să copiem foarte des la teste. Nu voi uita niciodată cuvintele pe care ni le-a spus într-o zi profesorul nostru de matematică, înainte să ne împartă subiectele de examen: „Azi, dragii mei, vă aflați în fața a două teste: primul la geometrie, al doilea de sinceritate. Sper să le treceți pe amândouă. Dacă picați la vreunul dintre ele, aș prefera să fie la geometrie. În carieră veți avea mai multe ocazii să aplicați principiile sincerității decât teoremele geometrice“.

La un moment dat, cu toții trebuie să trecem testul sincerității, într-un fel sau altul. De exemplu, ce facem atunci când casiera de la supermarket ne dă mai mult rest decât ar trebui? „La urma urmei, a fost greșeala ei, nu a noastră.“ Și, când completăm formularele pentru taxe, omitem intenționat ceva? „N-o să observe nimeni asta.“

Profesorul meu avea dreptate. Conduita noastră morală e cu mult mai importantă decât nivelul educației sau al venitului nostru. Un astfel de comportament necesită să fim întâi de toate sinceri înaintea lui Dumnezeu, pe care nu Îl putem înșela, și apoi să ne încheiem socotelile cu El, adică să ne recunoaștem vinovăția în prezența Lui. Datorită lucrării încheiate a Domnului Isus, Dumnezeu poate lua asupra Lui datoria atât de mare pe care o avem față de El.

Citirea Bibliei: Geneza 37.18-36 · Psalmul 22.23-31

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 9:1-9

Lucrarea întreprinsă de Solomon este termina­tă. Versetul 1 subliniază că el a avut plăcere s-o împli­nească. Oare nu ne dă el o lecţie aici? Să facem cu bucu­rie tot ceea ce Domnul ne cere, pen­tru că El este acela care ne-o cere! Acum Domnul răspunde rugăciunii împă­ratului. ŤGloria Lui locuind în această casăť va fi înaltul Său motiv de a-l binecuvânta pe Israel, de a-l asculta, de a-l ierta. În timpul de acum, Dumnezeu leagă pro­pria glorie şi împlinirea rugăciunilor adresate Lui de un singur nume: Cel al lui Isus (Ioan 14.13,14); şi aceasta pentru că Dumnezeu a venit să locu­iască în mijlocul nostru în Persoana lui Isus, nu într-un templu (Ioan 1.14; Coloseni 1.19; 2.9; 1 Tim. 3.16). Nu sunt ochii şi inima Tatălui aţintite me­reu asupra acestui Om desăvârşit? (compară cu v. 3). Deci putem în orice moment să ne adresăm Lui în numele lui Isus, pentru îm­plinirea rugăciunilor noastre. „Vezi, Dum­nezeule! şi priveşte faţa unsului Tău“ (Psalmul 84.9).

Domnul îi pune apoi pe Solomon şi pe popor în faţa responsabilităţilor lor. Prezenţa Lui în mijlocul lor cere din partea lor o strictă se­parare de rău; altfel, acest privilegiu le va fi luat, iar Israel, ca naţiune, va fi împrăştiat.

DOUĂ PRINCIPII ALE RUGĂCIUNII | Fundația S.E.E.R. România

„Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău…” (Matei 6:6)

Când vorbim despre importanța de a avea o viață de rugăciune consecventă, Domnul Isus este cel mai mare exemplu al nostru. Înainte de a potoli furtuna de pe Marea Galileii, înainte de a-i alege pe cei doisprezece ucenici sau de a hrăni mulțimile cu cinci pâini și doi pești, El a petrecut timp „singur la o parte” în rugăciune.

Tu ai fost chemat să calci pe urmele Lui (vezi 1 Petru 2:21)! În esență, căderile sau falimentele noastre sunt de multe ori rezultatul eșecului nostru de a ne ruga. Domnul Isus le-a dat ucenicilor Săi două principii de rugăciune, care vor funcționa și pentru tine.

În primul rând, El a spus: „Tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău…” (Matei 6:6) Cu alte cuvinte, găsește un loc liniștit unde să nu fi distras – la urma urmei, te întâlnești cu Dumnezeu! Pe măsură ce petreci timp acolo, vei ajunge să iubești acel loc și va deveni „locul tău de odihnă” – „la umbra aripilor Sale” (Psalmul 91:1)!

În al doilea rând, Domnul Isus a spus: „Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi.” (Matei 6:7-8) Cuvintele „nu bolborosiți” sună destul de ciudat. Dar iată ce vrea să ne spună Isus prin aceste cuvinte: „Concentrează-te, fii cu Mine! Deschide-ți inima! Fii realist! Sprijină-te pe Cuvântul Meu, și crede că-ți voi da răspunsuri!”

Sfânta Scriptură relatează că biserica s-a rugat toată noaptea ca Petru să fie eliberat din închisoare, iar când Dumnezeu i-a ascultat, ei „au rămas încremeniți”. (Faptele apostolilor 12:16).

Ai putea spune: „N-a fost prea bine…” Dar este bine! De ce? Pentru că, deși credința ta este slabă, poți să te rogi și Dumnezeu te ascultă. Așadar, continuă să te rogi și să te bazezi pe Cuvântul Său!