Mana Zilnica

29 Mai 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat la gloria Lui eternă în Hristos Isus, după ce veți suferi puțin timp, El Însuși vă va desăvârși, vă va așeza, vă va întări și vă va face neclintiți […] Prin Silvan, fratele credincios vouă, după cum socotesc, am scris pe scurt, îndemnând și mărturisind că adevăratul har al lui Dumnezeu este acesta, în care sunteți.

1 Petru 5.10,12

Vedem că apostolul îi consideră pe acești creștini ca nemaiavând de suferit decât puțin timp. Dumnezeul harului i-a chemat la gloria Lui eternă în Hristos Isus, iar până atunci, Petru nu presupune că împotrivirea față de Satan ar putea însemna altceva decât suferință. Dar până atunci, până la momentul când vor ajunge în glorie, Domnul va face mai multe lucruri cu privire la ei: 1. El Însuși îi va desăvârși. Numai El poate face această lucrare; Dumnezeu îi va face asemenea lui Hristos în orice privință. Potrivit lui Pavel, suntem desăvârșiți în El; potrivit lui Petru, vom atinge desăvârșirea la capătul călătoriei; ea se află înaintea noastră ca o țintă pe care trebuie s-o atingem. 2. El îi va așeza, astfel încât ei vor putea rămâne fermi. 3. El îi va întări. Atunci nu va mai fi vorba de a merge din putere în putere. Puterea va fi completă. 4. El îi va face neclintiți. Ei Îl vor avea în sfârșit pe Acela în care nu poate exista nesiguranță sau schimbare sau clătinare, de niciun fel; El este Stânca veacurilor, pe care acești sărmani pelerini vor fi așezați pentru eternitate.

Pentru apostol, această scrisoare ar putea fi una mai degrabă succintă prin subiectul ei, nu prin dimensiuni: să ascultăm, să mergem potrivit cu umblarea creștină, să facem binele și să suferim mergând pe urmele lui Hristos într-o lume în care nu posedăm nimic; să înaintăm spre cer fără să avem nimic pentru timpul prezent, decât o speranță; să-L urmăm pe Isus, plini de încredere, fără să fi ajuns încă la El!

Silvan ducea această scrisoare și aceste îndemnuri care atestau faptul că harul în care se afla această rămășiță suferindă, sărmană și disprețuită era adevăratul har al lui Dumnezeu! Câtă siguranță puteau transmite cuvintele apostolului către acești martori persecutați! Era important ca ei să nu dea înapoi, deoarece posedau adevăratul har al lui Dumnezeu. În acest har era cuprins întregul gând al Dumnezeului adevărului și al dragostei. Ei nu aveau decât să continue pe acest drum, urmând să atingă harul însuși, în Persoana Mântuitorului!

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și, spunând acestea, pe când priveau ei, a fost înălțat și un nor L-a luat dinaintea ochilor lor. Și, pe când priveau ei țintă spre cer în timp ce El Se ducea, iată, au stat lângă ei și doi bărbați în veșminte albe, care au și spus: „Bărbați galileeni, de ce stați privind la cer? Acest Isus, care a fost înălțat de la voi în cer, așa va veni, în felul în care L-ați văzut mergând spre cer“.

Fapte 1.9-11

Înălțarea Domnului la cer

În cele patruzeci de zile de după învierea Sa, Isus a avut nenumărate întâlniri și conversații cu ucenicii Săi. Acum venise timpul pentru înălțarea Sa. Ucenicii Îl priveau pe Domnul lor iubit, cum era înălțat de un nor. Ca și în alte ocazii, acest nor era unul special, în care Dumnezeu Își ascundea gloria de ochii oamenilor. Cerul care L-a primit pe Isus nu era cerul atmosferic sau universul, ci prezența imediată a lui Dumnezeu (1 Împărați 8.10,11; Matei 17.5).

Ce lucru măreț a fost faptul că Fiul lui Dumnezeu a intrat în Gloria cerului Înainte-mergător al credincioșilor (Evrei 1.13; 2.9; 6.20)!

Fiul lui Dumnezeu a fost înălțat la cer, în casa Tatălui Său, ca Om, și a pregătit acolo un loc pentru credincioși (Ioan 14.2,3).

Ucenicii au continuat să-L privească pe Domnul lor înălțându-Se. Doi îngeri i-au liniștit, asigurându-i că Isus Însuși va veni din nou. Înălțarea Sa a avut loc pe Muntele Măslinilor, unde va apărea din nou pentru a-Și instaura împărăția păcii (Zaharia 14.4).

Citirea Bibliei: Geneza 34.1-31 · Psalmul 20.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 8:12-30

Acum împăratul Solomon vorbeşte. Aşezându-se în rândul urmaşilor lui Aaron, el însuşi înde­pli­neş­te oficiul de preot, pentru că este un simbol al Dom­nului Hristos, Împărat şi Preot. El rememorează trecu­tul: Egiptul, harul arătat lui David, legă­mântul şi promisiunile.

Cu patru sute optzeci de ani înainte, pe malul Mării Roşii, israeliţii intonaseră cântecul elibe­rării: „Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi lăuda … Prin îndurarea Ta, ai condus poporul pe care l-ai răscumpărat; l-ai călăuzit prin puterea Ta spre locuinţa sfinţeniei Tale … Tu îi vei duce şi îi vei sădi pe muntele moştenirii Tale, la locul pe care l-ai făcut locuinţa Ta, Doamne, locaşul sfânt, Doamne, pe care mâinile Tale l-au în­temeiat!“ (Exod 15.2, 13, 17). Au fost necesare aproape cinci secole pentru ca aceste cuvinte să-şi găsească împlinirea. Scurgerea tim­pului nu îndepărtează nimic din realitatea promisiunilor lui Dumne­zeu (compară cu 2 Petru 3. 4). Tot aşa, Solo­mon este fericit să repete: „a împlinit cu mâna Sa cuvântul Său“ (v. 15); „Domnul  a îm­plinit cuvântul Său pe care l-a spus“ (v. 20).

„Tu ai zis: Numele Meu va fi acolo!“ (v. 29). Să ne amintim încă o dată promisiunea Dom­nu­lui Isus: „unde sunt doi sau trei adunaţi în Nu­me­le Meu, acolo Eu sunt în mijlocul lor“ (Matei 18.20).

ASUMĂ-ȚI RISCUL CREDINȚEI (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui [Dumnezeu]!” (Evrei 11:6)

Atunci când iei decizii importante, mai ales când acestea pot afecta viețile altora, Biblia spune că trebuie să faci două lucruri: în primul rând, să calculezi costurile (vezi Luca 14:28). Asta înseamnă că ar trebui să evaluăm, să cercetăm, să căutăm îndrumare și sfat, conform spuselor înțeleptului Solomon: „Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile.” (Proverbele 12:15).

Cât de sigur ar trebui să fii înainte de a merge mai departe cu decizia ta? În cartea sa „Liderul noii generații”, pastorul Andy Stanley scria: „În general, cel mai probabil e că nu vei fi niciodată sigur mai mult de 80%. Așteptarea unei certitudini mai mari te poate face să ratezi ocazii după ocazii!”

Deci, ce aștepți? Garanția că nu vei face greșeli? Că nu vei fi criticat sau că nu te vei simți stânjenit? Dacă da, nu vei ajunge nicăieri! Și, după ce-ai făcut tot ce-ți cer chibzuința și înțelepciunea, trebuie să te încrezi în Dumnezeu – și să-ți asumi un risc bazat pe credință. Dacă n-o faci, vei sfârși prin a trăi cu regrete.

Într-un studiu de cercetare realizat de doi psihologi de la Universitatea Cornell, aceștia au constatat că timpul este un factor major pentru lucrurile pe care le regretăm. De obicei, regretăm acțiunile noastre, pe termen scurt… Pe termen lung, însă, suntem înclinați să regretăm lipsa lor. Studiul a arătat că, într-o săptămână obișnuită, regretele legate de acțiuni sunt ceva mai mari decât regretele legate de inacțiuni – 53% față de 47%. Dar atunci când oamenii se gândesc la viața lor în ansamblu, regretele legate de inacțiune depășesc regretele legate de acțiune, raportul fiind de 84% față de 16%.

Cu alte cuvinte, nu vei regreta erorile pe care le-ai făcut, la fel de mult cum vei regreta ocaziile (pregătite de Dumnezeu) pe care le-ai ratat!

Așadar, încrede-te în Dumnezeu, și asumă-ți riscuri bazat pe credință!