Mana Zilnica

28 Mai 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.

Matei 11.28,29

În Vechiul Testament găsim câțiva oameni care au zis „veniți la mine“, ca o invitație. Iosif le-a zis fraților săi: „Luați pe tatăl vostru și familiile voastre și veniți la mine; și vă voi da ce este mai bun în țara Egiptului și veți mânca grăsimea țării“ (Geneza 45.18). Iosif, care fusese lepădat de frații săi, îi invită acum să vină la el, pentru a se bucura de cea mai bună parte a țării Egiptului. Ce har!

În ziua în care a fost făcut vițelul de aur, când Moise a coborât de pe muntele Sinai, el a făcut următoare invitație: „Cine este pentru Domnul să vină la mine“ (Exod 32.26). Acela a fost un moment pentru luarea unei decizii, iar toți cei care se temeau de Domnul s-au strâns la Moise.

În Noul Testament citim de cel puțin două ori că Domnul Isus a făcut invitația ca oamenii să vină la El, Cel care este mai mare decât Iosif și care dorește să-i binecuvânteze pe cei ai Săi. De asemenea, El este mai mare decât Moise, și în jurul Lui trebuie să se strângă toți cei ai Săi.

În Matei 11, Domnul nostru adresează invitația de a veni la El tuturor celor trudiți și împovărați. În El poate fi găsită odihnă pentru suflet. Ești trudit? Mergi la El! Apoi El are încă un îndemn pentru toți cei care au venit la El: ei trebuie să ia jugul Său asupra lor. Aceasta implică supunere și ascultare. El, bineînțeles, a manifestat aceste două lucruri în mod perfect în viața Sa.

Și noi trebuie să le învățăm și să le manifestăm în viețile noastre. Dacă ne confruntăm cu dezamăgiri, trebuie să învățăm să ne supunem voii Lui bune, plăcute și desăvârșite. Dacă suntem tentați să o apucăm pe un drum în afara voii Lui, să ne aducem aminte că Hristos nu S-a abătut nicio clipă de la calea ascultării. Să învățăm să ascultăm și noi așa cum a ascultat El!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu-i decât un pas între mine și moarte.

1 Samuel 20.3

Doar două minute!

Două minute l-au împiedicat să se îmbarce în avion. Două minute care au decis între viață și moarte. Avionul Boeing trebuia să zboare din Etiopia în Kenya. Erau 157 de pasageri la bord. Antonis Mavropoulos nu a fost acceptat, deși își rezervase locul la clasa business. Ajunsese prea târziu, iar personalul a fost de neînduplecat. Era peste măsură de furios. Trei ore mai târziu, în următorul zbor către Nairobi, agenții de securitate i-au spus să nu mai protesteze, ci mai degrabă să Îi mulțumească lui Dumnezeu, căci avionul pe care îl ratase se prăbușise la șase minute după decolare. Niciun supraviețuitor. Era singurul de pe lista de pasageri în viață. Nu cumva am trecut și noi prin astfel de situații limită, în care am fost protejați, ca și cum viața ne-ar fi fost dată din nou? În cazul lui Antonis a fost o chestiune de două minute; în cazul nostru poate că a fost vorba de un singur pas. Dumnezeu ne-a dat har, mie și ție, și timp să Îl găsim și să ne întoarcem la El. Timp și pentru a-I mulțumi că ne-a păstrat cu milă, cu bunătate, cu credincioșie, fără de care am fi fost pierduți.

„E bine așa“, obișnuia să spună un om evlavios. Când să plece într-o afacere urgentă, a alunecat și și-a rupt piciorul, iar vaporul a plecat fără el. Prietenii îl compătimeau. „E bine așa“, le răspundea el. „Cu piciorul frânt și călătoria amânată?“ — „Eu nu știu, dar Dumnezeu știe.“ Prietenii l-au anunțat peste câteva zile că vaporul s-a scufundat într-o furtună năpraznică. „Ce face Dumnezeu este bine făcut.“

„O, de L-ar lăuda pe Domnul pentru lucrările Lui minunate!“ (Psalmul 107.8).

Citirea Bibliei: Geneza 33.1-20 · Psalmul 19.8-14

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 8:1-11

Fiindu-I gata Casa, Dumnezeu Se pregăteşte să Se instaleze în ea. Solomon strânge la el pe căpeteniile poporului. Preoţii aduc chivotul legă­mântului în Locul Preasfânt.

Preţios chivot! Simbol al lui Hris­tos, chivotul cu­nos­cuse truda poporului şi-l susţinuse în conflictele sale. Pentru el coborâse în râul morţii. Acum intră în locul lui de odihnă. Dar există ceva care va aminti întotdea­una de calea deşertului. Drugii ră­mân la ve­dere. Cu toate că de aici înainte nu urma să mai fie folosiţi, drugii n-au fost scoşi din inelele lor.

În mijlocul splendorilor cerului, Îl vom con­templa pe Domnul Isus în frumuseţea Sa. Dar ceea ce va mişca profund inimile noastre vor fi sem­nele ne­pieritoare ale suferinţelor Lui de la cruce, pe care le vom vedea asupra Sa. Ase­menea drugilor chivotului, ele vor rămâne în gloria cerului ca o mărturie a dragostei Lui divine. Şi ce minu­nate sunt pici­oarele Mân­tuitorului: ele s-au trudit pe dru­mu­rile acestei lumi pentru a ne căuta (Isaia 52.7), înainte să fi fost străpunse la cruce, unde S-a lăsat ţintuit ca să ne salveze! Pe a­ces­te picioare sfinte, omagiul Mariei fusese deja turnat în preafericita casă din Betania, care se um­pluse de mirosul parfumului. Ce savoare anticipată a Ca­sei Ta­tălui, pe care gloria o va umple pentru totdeauna!

ASUMĂ-ȚI RISCUL CREDINȚEI (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea.” (Matei 11:12)

Apostolul Petru este criticat adesea, și nu mereu pe drept…

Da, este ucenicul care s-a lepădat de Hristos de trei ori, dar este singurul care L-a urmat îndeaproape și după ce a fost prins. Da, este ucenicul care i-a tăiat urechea lui Malhu, robul marelui preot, când mulțimea a venit să-L aresteze pe Domnul Isus, dar este singurul care I-a luat apărarea Domnului Isus. Da, este ucenicul care a strigat înspăimântat când se scufunda în Marea Galileii, dar este singurul ucenic care a mers pe apă.

Este așa de ușor să critici oamenii când stai pe un scaun confortabil într-un loc aparent sigur! Practic, există două tipuri de oameni: creatorii și criticii… cei care ies din barcă și merg pe apă, și cei care stau în barcă și îi critică pe cei care merg pe apă. Când totul va fi spus și făcut, cele mai mari regrete ale noastre vor fi riscurile pe care Dumnezeu le-a făcut posibile, dar pe care noi nu ni le-am asumat.

Scriitorul german Johann Wolfgang von Goethe a spus: „Iadul începe în momentul în care Dumnezeu va pune sub ochii tăi tot ce-ai fi putut face, ce-ar fi trebuit să faci, și ai fi vrut să faci, dar pe care nu le-ai făcut!”

Domnul Isus a spus: „Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea.” Ce crezi că te îndeamnă Dumnezeu să faci? Ce te îndeamnă în mod persistent Duhul Sfânt să faci? Ce mai stai? Fă! A nu-ți asuma un risc bazat pe credință este ca și cum ai rătăci definitiv o piesă din puzzle-ul vieții tale – lasă un gol dezamăgitor.

Când vom ajunge la sfârșitul vieții noastre, cele mai mari regrete ale noastre vor fi acele piese lipsă. Așadar, asumă-ți astăzi un risc – bazat pe credință!