Mana Zilnica

27 Mai 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Fiul meu, nu disprețui disciplinarea Domnului, nici nu te descuraja când ești mustrat de El! […] Orice disciplinare, pentru acum, nu pare a fi de bucurie, ci de întristare, dar după aceea le dă celor deprinși prin ea rodul dătător de pace al dreptății.

Evrei 12.5,11

Aceste versete arată cât de importantă este disciplinarea lui Dumnezeu pentru copiii Săi. Cuvântul „disciplinare“ face referire la formarea și la educarea copiilor. Disciplinarea lui Dumnezeu nu este o răzbunare mânioasă, ci o dovadă a dragostei și a grijii Lui de Tată. Din acest pasaj învățăm că există trei răspunsuri la disciplinare:

1. Cineva o poate disprețui, nedându-i importanță și presupunând că actul disciplinării a fost rodul unei întâmplări. În felul acesta, el nu beneficiază de disciplinare. Este la fel ca atunci când cineva plătește o sumă mare de bani pe un lucru, dar nu-l folosește. Ce trist!

2. De cealaltă parte, cineva poate ajunge să fie descurajat din pricina disciplinării. În loc să vadă câștigul faptului că Dumnezeu lucrează în viața lui, el începe să se îndoiască de dragostea lui Dumnezeu și își pleacă urechea la sugestiile vrăjmașului. Dumnezeu nu îngăduie să fim disciplinați dincolo de ceea ce putem îndura, fiindcă El întotdeauna ne dă har, dacă ascultăm de glasul Lui. Dacă părinții pământești înțelepți știu cum să-și disciplineze copiii, cu cât mai mult procedează așa Tatăl nostru ceresc! El este „Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri“ (2 Corinteni 1.3).

3. Răspunsul corect la disciplinarea lui Dumnezeu nu este de a o ignora, nici de a fi descurajați, ci de a ne lăsa exersați de ea. Acesta este modul prin care putem beneficia de ea. A fi exersat de ea înseamnă să ne examinăm căile, pentru a vedea unde am greșit și de ce. Înseamnă să ne cercetăm sufletul și să zicem, precum David: „Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile! Și vezi dacă este în mine vreo cale a întristării și condu-mă pe calea eternă!“ (Psalmul 139.23,24). În felul acesta vom experimenta faptul că disciplinarea lui Dumnezeu produce rodul plin de pace al dreptății pentru cei exersați prin ea.

A. M. Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar celui care … crede în Cel care-l îndreptățește pe cel neevlavios, credința i se socotește ca dreptate.

Romani 4.5

Faptele caritabile nu compensează vinovăția

În Biblie, Dumnezeu spune despre rasa umană: „Toți s-au abătut, au ajuns cu toții nefolositori; nu este niciunul care practică bunătatea, nu este nici unul măcar“ (Romani 3.12). Suficient ca El să-i declare pe toți vinovați înaintea Lui! Accept eu că această judecată mi se aplică mie personal? Îmi recunosc eu păcatele și starea de pierzare?

Un alt verset din Cuvântul lui Dumnezeu afirmă: „Omul nu este îndreptățit din faptele legii“ (Galateni 2.16). Faptele bune, făcute pentru a obține favoarea lui Dumnezeu, nu vor compensa vinovăția pentru nimeni. Cred eu acest adevăr? Am renunțat eu la propriile mele eforturi de a-L satisface pe Dumnezeul sfânt prin intermediul unei vieți onorabile și presupuse folositoare?

Pentru că Dumnezeu ne iubește, El ne-a arătat în Biblie cum putem fi salvați. Fiul Său a devenit Om pentru a-Și sacrifica viața pe cruce, ca răscumpărare pentru toți cei care cred în El, pentru a îndrepta lucrurile cu Dumnezeu. Cred eu că moartea Lui anulează datoria vinovăției mele?

Ideea că ne putem câștiga singuri mântuirea îi motivează pe mulți să ducă o viață decentă sau să facă acțiuni caritabile. Greșit! Numai o încredere smerită în Dumnezeu și în Cuvântul Său ne poate conduce la o relație fericită și împlinită cu Mântuitorul.

Citirea Bibliei: Geneza 32.23-32 · Psalmul 19.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 7:38-51

Hiram este o imagine a Duhului Sfânt, „Lucrătorul divin” ocupat să pregătească toate lucrurile aici jos ~ şi în special inima celor credincioşi ~ în vederea gloriei lui Dumnezeu. Marea, un imens lighean cu diametrul de aproape cinci metri, trebuia să servească pentru spălarea preoţilor, în timp ce un număr de zece lighene, odihninduse pe cele zece piedestale ale lor, erau folosite pentru spălarea a „ceea ce pregăteau pentru arderea-de-tot” (2 Cronici 4.6).

Începând cu v. 48 avem o listă de obiecte din aur confecţionate de Solomon. Însă el, aducând ulterior lucrurile pe care le dedicase tatăl său, David (v. 51), ne face să ne gândim la Domnul Isus, Fiul, având la dispoziţie ceea ce-I aparţine Tatălui. „Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate în mâna Lui” (Ioan 3.35; 17.10). Să remarcăm în acelaşi timp cum, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat cu cortul (Exod 35.21-29), nu există aici nici o afirmaţie cu privire la ceea ce a dat poporul. Şi înţelegem motivul: În cer nu poate intranimic din ceea ce vine de la om. Acolo totul este divin, totul este lucrarea exclusivă şi desăvârşită a Tatălui, a Fiului, a Sfântului Duh. Cele trei Persoane, care S-au angajat împreună în prima creaţie, Se ocupă tot împreună de gloria care va veni şi de noua creaţie.

CU DOMNUL ISUS ÎN FURTUNĂ (2)

„El… a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat şi s-a făcut o linişte mare.” (Marcu 4:39)

Un autor creștin descria odată cum pot arăta unele dintre furtunile vieții: „Te întorci de la serviciu, intri în bucătărie și găsești un bilet pe care scrie: „Te-am părăsit! Adio!” O lovitură de trăznet!

Te duci la doctor pentru un control de rutină, iar rezultatele analizelor arată că ai cancer.

Vântul urlă! Te culci liniștit, doar pentru a fi întrerupt de un telefon la trei dimineața din care afli că tatăl tău a murit subit în urma unui atac de cord.

Nava ta aproape că se răstoarnă! Singurul lucru previzibil despre furtunile vieții este imprevizibilitatea lor. Ele apar când te aștepți mai puțin la ele!”

Domnul Isus le spusese ucenicilor Săi: „Să trecem pe partea cealaltă…” (Marcu 4:35) Ei ar fi trebuit să-și dea seama că, dacă El Se urcase la bordul corabiei, aceasta devenise de nescufundat! Din cuvintele Sale reieșea implicit promisiunea că vor trece dincolo și vor sosi în siguranță. Dar există o diferență între a auzi o promisiune și a o crede. Prea adesea, nu reușim să credem că Domnul Isus va împlini ce-a promis!

Același autor din care am citat mai devreme a mai spus: „Când trecem prin furtună, ar trebui să ne reamintim că soarele poate înceta să mai strălucească, vântul poate șuiera puternic și valurile pot fi cât casa… dar Domnul Isus nu va înceta niciodată să-și țină promisiunile!

Domnul Isus vrea ca tu să-ți amintești că nu trebuie să te temi, când El este aproape. El vrea să fie căpitanul navei vieții tale. Poate că nu ești întotdeauna conștient de prezența Domnului Isus, dar El este totuși acolo. Pentru acei ucenici, cel mai sigur loc din lume atunci era chiar acolo, în acea barcă. Să nu uităm nici noi, nicio clipă, că siguranța nu înseamnă absența problemelor. Siguranța este prezența Domnului Isus!”

Așadar, Domnul îți spune azi: nu te teme de furtună câtă vreme El e cu tine, și tu ești cu El!

Iată care este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!