25 Mai 2025
DOMNUL ESTE APROAPE
El era disprețuit și părăsit de oameni, om al durerilor și obișnuit cu suferința și ca unul de care îți ascunzi fața; era disprețuit, și noi nu L-am prețuit.
Isaia 53.3
Nu trebuie să ne surprindă faptul că Fiul preaiubit al lui Dumnezeu a fost disprețuit. În Evanghelii citim despre împlinirea profeției lui Isaia. Găsim scris: „M-au urât fără temei“ (Ioan 15.25; Psalmul 69.4). Cuvântul tradus cu expresia „fără temei“ înseamnă „gratuit“ sau „în dar“. El a iubit în dar și a fost urât în dar. Toți cei implicați în lucrarea de vestire a evangheliei știu ce înseamnă vrăjmășia împotriva lui Hristos, vrăjmășie de care inimile oamenilor sunt pline.
Isaia ne spune că El a fost „părăsit de oameni“. În Evanghelii vedem cum El a fost singur, deși înconjurat de ucenicii Săi și de mulțimi. A fost mereu neînțeles, chiar și de către cei mai apropiați; și nu există o singurătate mai mare decât aceasta. În felul acesta, El a fost „om al durerilor și obișnuit cu suferința“. Ce anume a însemnat aceasta, noi cu greu ne putem închipui. Cel care era Iahve al Oștirilor a fost manifestat în trup și a pătruns în toate suferințele noastre. Cum s-a putut una ca aceasta? Nu putem explica, nici înțelege, însă ne putem închina.
Repulsia pe care oamenii au avut-o față de El este exprimată prin cuvintele: „Ca unul de care îți ascunzi fața“. Un Mesia smerit, care S-a identificat cu cei săraci din turmă și cu necazurile lor, aceasta nu era ceva ce mândria religioasă să accepte, ci a fost un afront la adresa așteptărilor națiunii. Ei L-au disprețuit și nu L-au băgat în seamă, iar crucea romană a fost apogeul acestei atitudini și al suferințelor Lui.
B. Reynolds
SĂMÂNȚA BUNĂ
Isus și ucenicii Săi au plecat în satele din Cezareea lui Filip; și pe drum i-a întrebat pe ucenicii Săi, spunându-le: „Cine zic oamenii că sunt Eu?“.
Marcu 8.27
În Cezareea lui Filip
Pe vremea lui Isus, Cezareea lui Filip era o localitate din Israel dedicată împăratului roman Filip. Numele acestui oraș fastuos le amintea tuturor evreilor că se aflau sub o putere străină. În acest loc, unde stăpânitorul era împăratul roman Filip, i-a întrebat Isus pe ucenici despre părerea oamenilor despre El: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?“. Au realizat oare contemporanii lui Isus că El era Hristosul, Mesia, Cel care a promis să-Și elibereze poporul și să Se așeze pe tronul lui David? Răspunsurile lor arată că nu și-au dat seama, din moment ce evreii din timpul acela Îl puneau pe Isus la același nivel cu ceilalți profeți din istoria lor. Apoi Isus îi întreabă direct pe ucenici: „Dar voi, cine spuneți că sunt Eu?“. Ei nu ar fi știut ce să răspundă, dacă Dumnezeu Tatăl nu i-ar fi dezvăluit acest lucru lui Petru, care atunci a afirmat cu tărie: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu“. În ciuda înfățișării umile a Învățătorului lui, Petru recunoscuse măreția și divinitatea lui Isus.
Cum este perceput Isus astăzi? Pentru mulți, El este un om bun, fondatorul unei religii care a cucerit lumea, inițiatorul unui cod moral. Însă numai credința poate discerne adevărata Lui identitate: Isus este Cel pe care Dumnezeu L-a trimis în această lume pentru a-i împăca pe păcătoși cu El Însuși. Cine este Isus pentru tine? Cerul și iadul sunt noțiuni care nu se discută. De ce amâni să treci de partea lui Isus? Cât timp lași suspendat răspunsul la această întrebare? Cântărești, eziți, amâni… Cât timp?
Citirea Bibliei: Geneza 31.22-55 · Psalmul 18.20-37
de Jean Koechlin
1 Imparati 7:1-12
Solomon a arătat un mare zel în construirea templului. I-au trebuit şapte ani, faţă de patruzeci şi şase de ani, cât i-au fost necesari lui Irod ca să-l reconstruiască (Ioan 2.20).
Acum împăratul se ocupă de propria casă, dar nu în acelaşi ritm alert: aceasta îi ia treisprezece ani. Să învăţăm să facem cel dintâi, să facem bine şi să facem energic ceea ce Domnul ne-a dat să împlinim pentru El, înainte de a ne ocupa cu propriile activităţi.
Arhitect înţelept, Solomon înalţă încă trei construcţii după terminarea templului: propria casă (v. 1); casa din pădurea Libanului, cu porticul ei (v. 2-7); în final, casa pentru soţia lui, fiica lui faraon (v. 8). Fiecare dintre ele ne spune despre câte un aspect particular al relaţiilor lui Dumnezeu cu oamenii. Dacă templul este o imagine a casei Tatălui, locuinţa personală a lui Solomon sugerează mai degrabă casa Fiului, numită şi Biserica sau Adunarea (Evrei 3.6). Casa din pădurea Libanului ne spune despre locul viitor pe care Domnul Hristos, Împăratul gloriei, îl va ocupa în relaţia cu Israelul. Acolo se găseşte scaunul de judecată. În sfârşit, casa fiicei lui Faraon prefigurează poziţia Lui de Împărat peste toate naţiunile lumii.
SĂ AI MEREU MINTEA DESCHISĂ! (2)
„Au primit Cuvântul cu toată râvna și cercetau Scripturile în fiecare zi…” (Faptele Apostolilor 17:11)
Astăzi „vom lua aminte și vom trage învățătură” din relatarea Scripturii despre două cetăți: Tesalonic și Bereea.
1) Cetatea Tesalonic a respins adevărul. Citim (Faptele Apostolilor 17:2-3, 5): „Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi, dovedind şi lămurind că Hristosul trebuia să pătimească şi să învieze din morţi. „Şi acest Isus, pe care vi-L vestesc eu”, zicea el, „este Hristosul.”… Dar iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei nişte oameni fără căpătâi din mulţime, au făcut gloată şi au întărâtat cetatea…”
2) Cetatea Bereea, în schimb, a primit adevărul. Iată relatarea: „Frații au trimis îndată, noaptea pe Pavel şi pe Sila la Bereea. Când au sosit, au intrat în sinagoga iudeilor. Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este aşa. Mulţi dintre ei şi din femeile cu vază ale grecilor şi mulţi bărbaţi au crezut…” (Faptele Apostolilor 17:10-12).
Este dacă vreți nu doar o istorie despre două localități, ci despre două mentalități: una închisă, și cealaltă deschisă.
Mentalitatea închisă spune: „Cred că știu tot ce e de știut despre acest subiect!”, pe când mentalitatea deschisă spune: „Sunt recunoscător pentru ceea ce știu, dar cred că mai am multe de învățat!” Permiteți un avertisment: doar pentru că un vorbitor foarte bun, cu priză la public, cu multe vizualizări pe Internet și foarte cunoscut, spune ceva, asta nu înseamnă că trebuie să accepți totul, fără să pui la îndoială ce zice și fără să-l verifici cu Scriptura. Un vorbitor, fie el pastor sau evanghelist, care caută să-L onoreze pe Dumnezeu, nu se va simți ofensat dacă cercetezi, chestionezi ceea ce spune. Pe când unul care vrea doar să iasă în evidență și să arate ce poate sau știe el, da! Așa că, ai grijă de unde îți iei învățătura!
Ați reținut: locuitori din Bereea „au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este aşa.” Ale cui erau învățăturile pe care le verificau? Ale apostolului Pavel, autorul a jumătate din Noul Testament!
Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este: fii mereu cu mintea deschisă!
Mana Zilnica 