Mana Zilnica

15 Mai 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Te rog, nu ne părăsi, pentru că tu știi unde să așezăm tabăra în pustie și tu vei fi ochi pentru noi.

Numeri 10.31

Ne-am mira poate de cuvintele lui Moise, dacă nu am cunoaște câte ceva despre propriile noastre inimi și despre tendința lor de a se sprijini pe om, în locul Dumnezeului celui viu. Ne-am putea întreba: de ce avea nevoie Moise de Hobab, ca ochi pentru ei? Nu era Iahve suficient? Nu cunoștea El pustia? Ar fi îngăduit El ca poporul să se rătăcească? Trâmbițele de argint nu erau mai bune decât ochii lui Hobab? De ce atunci căuta Moise ajutor omenesc? Din nefericire, cu toții cunoaștem motivul. Cu toții am cunoscut, spre pierderea noastră, tendința inimii de a se sprijini pe ceea ce ochii văd. Nu ne place să ocupăm un loc de absolută dependență de Dumnezeu, pentru orice pas al călătoriei, și ne vine greu să ne sprijinim pe un braț nevăzut. Un Hobab pe care să-l putem vedea ne inspiră mai multă încredere decât Dumnezeul viu, pe care nu-L putem vedea. Ne simțim confortabil și suntem satisfăcuți atunci când beneficiem de prezența și de ajutorul omului muritor, însă ezităm, șovăim și ne tragem înapoi atunci când trebuie să înaintăm prin credința simplă în Dumnezeu.

Aceste afirmații pot părea dure, însă întrebarea este: sunt ele adevărate? Există oare vreun creștin care să le citească și să nu le recunoască adevărul? Cu toții suntem înclinați să ne sprijinim pe un braț de carne, iar aceasta în ciuda miilor de exemple cu privire la nechibzuința unui astfel de mod de a proceda. Am fost martori, de nenumărate ori, la zădărnicia încrederii în oameni și totuși continuăm să ne punem încrederea în ei. De cealaltă parte, am fost martori de asemenea la realitatea sprijinirii pe Cuvânt și pe brațul Dumnezeului viu; am experimentat faptul că El niciodată nu ne lasă, că niciodată nu ne dezamăgește, ba, mai mult, că El a făcut întotdeauna cu mult mai mult decât I-am cerut sau chiar am gândit noi; și totuși suntem întotdeauna înclinați să nu ne încredem în El, ci să ne sprijinim pe orice trestie frântă și să ne săpăm fântâni crăpate, care nu țin apa.

Așa stau lucrurile cu noi, însă – binecuvântat să fie Dumnezeu! – harul Său este îmbelșugat față de noi, așa cum a fost și față de Israel, în împrejurarea de care ne ocupăm acum. Dacă Moise a căutat călăuzire din partea lui Hobab, Iahve îl va învăța pe slujitorul Său că El Însuși este atotsuficient pentru a-Și călăuzi poporul.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă.

Ioan 3.16

Eu am părăsit biserica…

Un pastor a vizitat odată un cămin unde erau cazați tinerii mineri. Nici nu apucase bine să se prezinte, că unul dintre ei s-a și ridicat să plece, spunând: „Eu am părăsit biserica“.

Comentariul minerului relevă ceva obișnuit în zilele noastre, poate doar formulat într-un mod diferit: „Am terminat cu biserica și cu preoții“, „Nu voi mai avea nimic de-a face cu Dumnezeul care mi-a luat persoana pe care am iubit-o cel mai mult“.

Pastorul i-a răspuns: „Dar nu asta este ideea! Ce ai făcut tu nu contează pentru mine. Eu știu un lucru, că Isus Hristos a murit pentru tine“. Tânărul s-a întors și a ascultat. „Ideea este că există cineva care te iubește și care a murit pentru tine. Acesta este Isus Hristos! El Însuși a spus: «Eu am venit ca oile să aibă viață, și să o aibă din belșug. Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi» (Ioan 10.10,11).“ O astfel de dragoste este de neimaginat, că Fiul lui Dumnezeu „S-a dat pe Sine Însuși pentru păcatele noastre“ (Galateni 1.4). „Dumnezeu Își arată propria Lui dragoste față de noi prin aceea că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi“ (Romani 5.8).

„Viața pe care o trăiesc acum … o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine“ (Galateni 2.20).

Citirea Bibliei: Geneza 26.1-17 · Psalmul 10.12-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 1:22-37

La En-Roguel, celebrarea este în plină desfă­şurare. Invitaţii sunt strânşi în jurul lui Adonia. Şiretul Ioab se găseşte acolo, la fel şi Abiatar, cel care a uitat cuvântul de har al lui David („Rămâi cu mine…“ – 1 Samuel 22.23). Ceilalţi fii ai împăra­tului, din oportunism sau din slăbiciune de caracter, s-au alăturat cauzei fratelui lor. Excepţie face unul singur: Solo­mon, care nu fusese invitat. Şi nu fără motiv! Oare nu este el ales de Dumnezeu ca să-i suc­ceadă lui David? Ce-ar fi făcut Solomon la această sărbătoare? Dar întregul plan, abil urzit, va fi zădărnicit de câteva suflete credincioase care sunt în pas cu voia lui Dumnezeu. Îndată ce situaţia i se aduce la cunoştinţă, David acţio­nează: Solomon va urca acum pe tronul său. Şi toate poruncile date converg spre acest efect.

În zilele noastre, în toate domeniile, omul se pune pe sine în faţă, căutând propria glorie. Un singur gând nu-l preo­cupă niciodată: cunoaşterea voii lui Dum­nezeu. Şi, de fapt, această voie divină este să-i ofere lumii pe Împăratul care i-a fost destinat: pe Isus Hristos. Astăzi, Împăratul acesta este încă respins şi dispreţuit aici; El nu primeşte invitaţie la celebrările lumii care stârnesc bucuria ei. Şi nici aceia care se tem de Dumnezeu nu-şi găsesc vreun loc.

CÂND ÎȚI ALEGI UN MENTOR (1)

„Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept…” (Proverbele 9:9)

Cu cât avansezi mai mult în căutarea potențialului tău, cu atât mai mult teritoriu va trebui să străbați. Acesta este momentul în care poți beneficia de experiența altora – așa cum spune proverbul chinezesc: „Pentru a cunoaște drumul care te așteaptă, întreabă-i pe cei care s-au întors”. În alegerea unui mentor, caută două lucruri:

1) O persoană care posedă înțelepciune. Înțelegerea, experiența și înțelepciunea mentorilor ne ajută să rezolvăm probleme pe care singuri le-am rezolva cu greu, dacă… Oamenii înțelepți folosesc adesea doar câteva cuvinte pentru a ne ajuta să învățăm și să ne dezvoltăm. Ei ne deschid ochii către lumi pe care altfel nu le-am putea vedea. Ei ne ajută să navigăm în situații dificile. Ei ne permit să vedem oportunități pe care altfel le-am rata. Ei ne fac mai înțelepți decât anii și experiența noastră! Apoi, caută

2) O persoană care oferă prietenie și sprijin. Domnul le transmite celor care-L urmează: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5). Primul lucru pe care oamenii vor să îl afle de la un mentor este acesta: „Îți pasă de mine?” Motivul din spatele acestei întrebări este evident. Cine vrea să fie îndrumat de o persoană care nu este interesată de el? Oamenii egoiști te vor ajuta doar în măsura în care acest lucru le promovează propria agendă. Mentorii buni oferă prietenie și sprijin, lucrând dezinteresat pentru a te ajuta să-ți atingi potențialul.

Cunoștințele fără sprijin sunt sterile. Sfaturile fără prietenie sunt reci.

Candoarea fără grijă este dură. Dar atunci când ești ajutat de o persoană căreia îi pasă de tine, acest lucru te mulțumește din punct de vedere emoțional.

Dezvoltarea vine atât din minte, cât și din inimă. Și numai persoanele grijulii sunt bucuroase să-și împărtășească și mintea, și inima – cu tine!