Mana Zilnica

14 Mai 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și șarpele era mai șiret decât orice animal al câmpului pe care îl făcuse Domnul Dumnezeu. Și el a spus femeii: „Oare așa a spus Dumnezeu?“.

Geneza 3.1

Satan a făcut ca Eva să se îndoiască de cuvintele lui Dumnezeu și, în felul acesta, să se îndoiască de Dumnezeu Însuși, ceea ce a dus la căderea ei. S-a îndoit de cuvintele lui Dumnezeu și de bunătatea Lui. Satan a încercat aceeași strategie cu Domnul, atunci când a folosit Cuvântul lui Dumnezeu pentru a-L determina să Se abată de la calea ascultării și a dependenței (Matei 4.1-10).

Satan face același lucru astăzi, încercând să amăgească prin plăceri de o clipă, prin argumente ale dreptății sociale, ale toleranței sau ale drepturilor individuale. Oamenii sunt învățați să se îndoiască de toate lucrurile și să pună rațiunea omenească mai presus de orice. Învățătura evoluționistă este predată în continuare, deși se știe bine că prezintă mari probleme. Totul are ca scop eliminarea lui Dumnezeu, a suveranității și a autorității Sale și instituirea eului ca centru al tuturor lucrurilor. Dumnezeu însă este Creatorul și Răscumpărătorul. El cunoaște toate lucrurile, îl iubește pe om și dorește ceea ce este cel mai bine pentru el. Binecuvântarea este obținută doar în măsura în care omul I se predă Lui și ascultă de Cuvântul Său. Cunoașterea noastră limitată ne poate face să avem îndoieli, raționamentele omenești pot crea confuzie în inima noastră, iar unele lucruri pot părea a nu fi corecte, însă toate aceste gânduri vin de la vrăjmașul sufletelor noastre. Să nu uităm niciodată cum a procedat el cu Eva!

Există multe lucruri pe care nu le înțelegem, însă trebuie să ne amintim că Dumnezeu este infinit și că noi suntem finiți, așa că nu vom putea niciodată înțelege pe deplin Persoana și căile lui Dumnezeu. Deși există lucruri pe care nu le înțelegem, dacă ne îndoim de Cuvântul Său și încercăm să stabilim noi când trebuie să ascultăm, vom pierde totul. Mai degrabă să primim, să credem și să dăm ascultare Cuvântului Său desăvârșit!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

[Isus] a atins sicriul și cei care-l duceau s-au oprit. Și El a spus: „Tinere, ție îți spun: ridică-te!“.

Luca 7.14

Cortegiul din cetatea Nain

În timp ce Isus Se apropia de poarta cetății Nain, însoțit de ucenicii Săi și de o mare mulțime, un cortegiu funerar tocmai ieșea din cetate. O văduvă își pierduse unicul fiu. O durere de nedescris! Odată cu fiul iubit, femeia își pierduse singurul sprijin pe care l-ar fi putut avea în viitor. Locuitorii din Nain și-au arătat compasiunea, dar lucrul acesta nu a fost de mare ajutor.

Când a văzut Isus aceasta, „I s-a făcut milă de ea“. Acest fapt înseamnă mai mult decât o emoție. Isus a empatizat cu acea femeie îndurerată așa cum nimeni altcineva nu ar fi putut-o face. El nu numai că i-a văzut disperarea și nu numai că i-a simțit măsura durerii și a îngrijorării cu privire la viitor, dar a și suferit alături de ea; inima Lui a fost profund mișcată. Domnul i-a spus femeii îndoliate: „Nu plânge!“. Astfel de cuvinte, bineînțeles, nu interzic plânsul pentru cei care sunt întristați.

Ceea ce spune aici Isus anticipă ce El avea de gând să facă. Înainte să ne ridice durerea, El dorește să Îi simțim compasiunea. El a făcut un pas înainte. Cităm adesea acest pasaj când oamenii bolnavi sau necăjiți vin la Isus pentru ajutorul Său. În fața Lui se afla acum o persoană îndoliată, a cărei situație era, din punct de vedere omenesc, fără speranță, iar El ia inițiativă.

Isus atinge sicriul, iar cei care-l duceau se opresc. Apoi Salvatorul îi vorbește persoanei decedate: „Tinere, ție îți spun: ridică-te!“. Și mortul a venit la viață! În ce mod impresionant dovedește Domnul Isus că are putere și asupra vieții și asupra morții! În același timp, ce milostiv este El, venindu-ne grabnic în ajutor, atunci când nu se vede nicio soluție!

Citirea Bibliei: Geneza 25.19-34 · Psalmul 10.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Imparati 1:1-21

David este acum înaintat în vârstă. Obosit de o viaţă de suferinţă şi de lupte, continuă să se încreadă în Dumnezeu, aşa cum exprimă rugăciu­nea lui din Ps. 71: „Dumnezeule, Tu m-ai învăţat din tinereţea mea … Şi chiar până la bătrâneţe şi păr cărunt, Dumnezeule, nu mă părăsi“ (v.17, 18; vezi şi v. 9). Dom­nul îi va răspunde şi‑i va acorda ajutorul Său în ulti­ma încercare ce îl aşteaptă.

După Absalom, un altul dintre fiii săi, Adonia, apare pe scenă, conspirând să ia tronul. Sfârşitul trist al fratelui mai mare nu-l învăţase nimic. De altfel, educaţia acestui tânăr lăsa mult de dorit. Tatăl lui nu-l mustrase şi nu-l corectase niciodată. Din fragedă copilărie, Adonia făcuse întotdeauna numai ceea ce dorise. Iată un nou subiect de meditaţie pentru cititorii noştri mai tineri care-i găsesc câteodată pe părinţii lor prea exigenţi! Fie ca ei să ajungă să înţeleagă că a fi astfel „pedepsiţi“, copii fiind, sau tineri – sau tinere – îi poate scuti la anii de ma­tu­ri­tate de pedepse cu mult mai dureroase. Dumnezeu nu Se poar­tă diferit cu fiii Săi (Evrei 12.6). De câte ori în­ţe­lep­ciunea şi dragostea Lui nu ne-au îm­pie­di­cat să ne fa­cem propriul drum: aceasta spre bi­ne­le nostru imediat şi probabil etern!

TRĂIEȘTE ÎN LUMINĂ (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Voi sunteţi lumina lumii…” (Matei 5:14).

Domnul Isus a spus: „Voi sunteți lumina lumii… Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” (Matei 5:14,16). Dacă ești un urmaș al lui Hristos, ar trebui să fii și tu lumină în mijlocul întunericului. Treaba ta este să-L lași pe Domnul Isus să strălucească în tine și prin tine, astfel încât și cei care trăiesc în întuneric să găsească lumina. De aceea, nu este suficient doar să strălucești. Lumina este utilă doar atunci când întâlnește întunericul. Locul în care trebuie să strălucești, să-ți arăți și să-ți împărtășești lumina nu este în biserică, ci în afara bisericii! Domnul Isus ne spune să facem ceea ce a făcut El: să găsim locuri întunecate și să începem să strălucim…

Nu trebuie să le ceri oamenilor să se uite la tine… când aprinzi o lumină într-o cameră întunecată, capetele lor se vor întoarce instinctiv. Dacă ești un sportiv și joci cu și pentru coechipierii tăi, tu ești o lumină în întuneric. Dacă locuiești într-un cartier plin de necredincioși și începi să faci tot felul de fapte mărunte de slujire pentru ceilalți în Numele Domnului Isus, tu ești o lumină în întuneric. Dacă ești un creștin vizibil în biroul tău, și afișezi virtute într-o atmosferă de egoism, tu ești o lumină în întuneric.

Domnul Isus ne-a chemat să găsim oameni în locurile întunecate și să ne îndreptăm spre cei care au nevoie de El. După cum se pare, a scăpa de întuneric este la fel de ușor ca a aprinde lumina. Îți mai amintești cântecelul de la Școala duminicală: „Vreau mica mea lumină, liberă să strălucești…”?! Asta este ce te-a chemat Dumnezeu să faci!