Mana Zilnica

8 Mai 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Îndurarea, pacea și dragostea să vă fie înmulțite!

Iuda 2

Ce este îndurarea? Acest cuvânt, deși are un înțeles asemănător cu termenul „har“, totuși nu înseamnă același lucru. Harul vorbește mai mult despre sursă, despre caracterul lui Dumnezeu. Îndurarea este în legătură cu nevoile acelora care sunt obiectul îndurării. Harul poate să-mi dea slava, însă îndurarea se poate manifesta prin ajutorul acordat în nevoile mele.

Ca urmare, vedem că în epistolele Noului Testament există urarea „har și pace“ în special când ea este adresată unei adunări sau unei grupări mai mari de persoane. În schimb, „îndurarea“ apare mai ales în epistolele personale (a se vedea epistolele către Timotei și a doua epistolă a lui Ioan). În epistola către Tit, anumite manuscrise importante nu conțin cuvântul „îndurare“, pe când altele îl au. În legătură cu regula de mai sus, consider că ultimele au dreptate în acest punct. Fiecare persoană în parte are nevoie de îndurare în slăbiciunile sale. De aceea, în Evrei 4.16 citim: „Să ne apropiem deci cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare și să găsim har, pentru ajutor la timpul potrivit“. În slăbiciunile noastre, când suntem neîncetat încercați, avem nevoie de ajutor și de susținere. De aceea trebuie să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, ca să obținem îndurare în marea nevoie de susținere; astfel, inima lui Dumnezeu este mișcată să ne acorde ajutor și să Se ocupe de noi în har. Acolo unde găsim în Scriptură amintite în aceeași frază îndurarea și harul, putem observa că îndurarea este amintită prima.

Este foarte interesant să observăm că, în epistola lui Iuda, care nu este adresată unei singure persoane, destinatarilor li se urează îndurarea. Epistola nu se adresează credincioșilor ca Adunare, ci ca persoane individuale. În ultimele scrieri ale Bibliei, Adunarea este văzută ca fiind judecată, aceasta însemnând că Adunarea este văzută ca o creștinătate, ca o mărturisitoare doar cu numele. Dumnezeu o judecă, pentru că stă în opoziție cu gândurile Sale. Dacă judecata lui Dumnezeu stă deasupra Adunării, nu pot să-mi îndrept ochii spre ea pentru a primi sfat, ajutor și ocrotire. Părerea ei nu mai înseamnă nimic pentru mine. De aceea în Apocalipsa, în capitolele 2 și 3, se spune de fiecare dată: „Cine are urechi să audă ceea ce Duhul spune adunărilor“. Nu părerea Adunării, ci glasul Duhului Sfânt este decisiv în timpul decăderii în care trăim.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Vai de cei care … socotesc întunericul drept lumină și lumina drept întuneric.

Isaia 5.20

Întunericul lumină și lumina întuneric

O declarație ciudată, într-adevăr! Cum ar putea cineva să facă întunericul lumină și lumina întuneric? Aici se înțelege, desigur, în sens metaforic. În Biblie, lumina reprezintă ceea ce este bun, adică ceea ce Dumnezeu a comunicat despre Sine și despre voia Sa. Pe de altă parte, întunericul se referă la faptul că orice cunoștință despre Dumnezeu și despre standardele Sale a fost pierdută sau alterată. În zilele profetului Isaia, oamenii înșelători denaturau cuvintele lui Dumnezeu, blocând astfel calea celor dornici să-L caute. Previziunile profetului cu privire la judecată li se aplică unora ca aceștia.

În creștinătate de asemenea există oameni care transformă întunericul în lumină și lumina în întuneric, cu scopul de a împiedica accesul la Dumnezeu. Ei resping învățătura biblică esențială, umbrind lumina pe care Dumnezeu ne-a dat-o. Și o înlocuiesc cu propriile doctrine sinistre, care se abat de la credința biblică. Haideți să-L urmăm și mai hotărât pe acest Isus, Persoana centrală a Bibliei, „Lumina lumii“! El ne-a spus: „Cine Mă urmează pe Mine nicidecum nu va umbla în întuneric, ci va avea Lumina vieții“, și: „Eu sunt Calea … nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine“ (Ioan 8.12; 14.6). Predicarea corectă a adevărului biblic poate fi întotdeauna recunoscută prin faptul că Hristos este prin aceasta onorat. Oricine trăiește în Lumina divină Îl va mărturisi cu bucurie pe Hristos ca Domn și va da mărturie că El este Fiul lui Dumnezeu din veșnicie, Fiul lui Dumnezeu născut ca Om pe pământ, Fiul lui Dumnezeu Moștenitor a toate, prin învierea Sa (Evrei 1.2,8; Luca 1.35; Romani 1.4).

Citirea Bibliei: Geneza 23.1-20 · Psalmul 6.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 22:20-32

Eliberările pe care Domnul ni le dă (începând cu mântuirea noastră) nu depind de meritele noas­tre, ci numai de harul Său. Pe de altă parte, în ce-L priveşte pe Fiul Său, s-a găsit în El o aseme­nea desăvârşire, încât Dumnezeu nu putea să nu-L scape. Între toţi oamenii, Hristos este Acel Unul care, dacă se poate spune aşa, Şi-a meritat învie­rea. Celor care-L priveau pe Isus pe cruce li se părea că aban­donarea Lui acolo era un semn al de­za­probării din partea lui Dumnezeu. Batjocori­torii „dădeau din cap“: „să-L salveze, pentru că Îşi găseşte plăcerea în El!“ (Psalmul 22.8) sau „să-L salveze, … dacă-L vrea“ (Matei 27. 43). Dum­nezeu a îndepărtat această sfidare, înviindu-L pe Isus din morţi. Şi Fiul, care cunoaşte inima Tată­lui, răspunde de cealaltă parte a morţii: „El M-a salvat, pentru că Şi-a găsit plă­cerea în Mine“ (v. 20).

Urmează motivele minunate pe care Isus I le-a oferit lui Dum­ne­zeu ca să-Şi găsească plăcerea în El: justeţea şi pu­ri­tatea acţiunilor Sale (v.21,25), credincioşia Sa (v.22), ascultarea Sa (v. 23), sfinţenia Sa (v. 24), îndurarea Sa (v.26), dependenţa Sa (v. 29, 30), încre­de­rea Sa (v. 31); pe scurt, perfecţiunea Sa (v. 24). În adevăr, privirea Tată­lui se putea odihni cu o satisfacţie totală asupra „Omului perfect“ (v. 26).

INGREDIENTELE UNUI MIRACOL | Fundația S.E.E.R. România

„S-a făcut o nuntă în Cana din Galileea…” (Ioan 2:1)

Dacă e să analizăm relatarea în care Domnul Isus a transformat apa în vin, această primă minune a Sa dezvăluie modul în care El acționează în viețile noastre:

1) Domnul Isus trebuie invitat, El nu vine neinvitat. Biblia spune că: „S-a făcut o nuntă în Cana din Galileea… Şi la nuntă a fost chemat şi Isus cu ucenicii Lui.” (Ioan 2:1-2). Iar când a apărut problema, această familie nu a trebuit să trimită după Domnul Isus, pentru că El era deja acolo. Nu numai că L-au cunoscut, dar L-au inclus în planurile lor… și astfel, L-au onorat! Dorința inimii apostolului Pavel era „să-L cunosc pe El” (Filipeni 3:10)… De ce? Pentru că atunci când Îl cunoști pe Domnul, poți apela la El cu încredere și poți fi sigur că va fi alături de tine, când ai nevoie de El! Acest cuplu a avut probabil mult timp la dispoziție pentru a se pregăti pentru acest eveniment, însă Domnul Isus nu i-a criticat pentru planificarea deficitară. El le-a venit în ajutor și le-a împlinit nevoile. Și El e gata să facă același lucru și pentru tine; tot ce trebuie să faci este să-L inviți!

2) Tu trebuie să faci ce-ți spune El, chiar și atunci când nu înțelegi. Credința nu are nevoie de explicații. Ea necesită ascultare simplă și încredere în bunătatea lui Dumnezeu. Psalmistul David spune: „Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra!” (Psalmul 37:4-5) 3) Trebuie să înțelegi că Dumnezeu poate păstra ce este mai bun pentru final. În Evanghelia sa, Ioan scrie: „tu ai ţinut vinul cel bun până acum.” (Ioan 2:10).

Ceea ce ți se pare că este o tragedie acum, poate deveni o mărturie a bunătății și credincioșiei lui Dumnezeu, în viitor!

Reține asta, azi!