Mana Zilnica

4 Mai 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că, ori de câte ori mâncați pâinea aceasta și beți paharul, vestiți moartea Domnului, până vine El.

1 Corinteni 11.26

Este bine să ne amintim întotdeauna care este semnificația Cinei Domnului. Frângem pâinea și bem din pahar, și ce înseamnă acest lucru? Înseamnă vestirea morții Domnului, care va continua până când El va veni. Moartea este un lucru cumplit, iar omului nu-i place să se gândească la ea. Moartea este împărăteasa spaimelor, plata păcatului și sfârșitul întregii mândrii a vieții și a cărnii căzute. Cine ar dori să o vestească? Însă această moarte este moartea Domnului, moartea Prințului vieții.

Da, odinioară El a fost aici, iar omul L-a dat la moarte. El va veni din nou și îi va judeca pe cei vii și pe cei morți. Gândurile noastre însă merg pe un alt făgaș. Ele Îl au la începutul lor pe Dumnezeu și Tatăl, care ne-a făcut capabili să ne hrănim cu moartea, să ne găsim hrana în ea și să o purtăm în noi continuu. Gândurile Lui nu sunt gândurile noastre, nici căile Lui, căile noastre.

Omul s-a răzvrătit, iar Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său în mijlocul acestei stări de ruină, pentru ca El să-L glorifice pe Dumnezeu și Tatăl. El a venit de la Tatăl, ca dar al lui Dumnezeu, pentru a-Și da viața. Niciodată n-a strălucit mai minunat și mai prețios excelența Persoanei Sale, ca Fiu al lui Dumnezeu și Fiu al Omului. Ca Fiu al lui Dumnezeu, El a împlinit planurile Tatălui Său, în ciuda împotrivirii morții și a diavolului. Ca Fiu al Omului, El a fost sfânt, fără pată și separat de păcătoși, și Și-a putut manifesta integritatea și valoarea de a fi preț de răscumpărare – fiind ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. Cât de măreață și de binecuvântată a fost moartea Lui!

G. V. Wigram

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru aceasta Mă iubește Tatăl, pentru că Eu Îmi dau viața, ca din nou să o iau. Nimeni nu Mi-o ia, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am putere s-o dau și am putere s-o iau iarăși. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu.

Ioan 10.17,18

Și-a dat viața de bunăvoie

În aceste două versete Domnul Isus le spune de două ori iudeilor că El urma să-Și dea viața. El trebuia să moară pe de o parte pentru a împlini planul lui Dumnezeu de a-i strânge laolaltă pe copiii cei risipiți ai lui Dumnezeu: credincioșii dintre evrei și dintre națiunile păgâne urmau să formeze o singură turmă, având un singur păstor.

Domnul nu Se gândea însă doar la oi, ci, pe de altă parte, El Și-a sacrificat viața pentru a-L glorifica pe Dumnezeu (Efeseni 5.2). Numai Tatăl ceresc poate aprecia deplin valoarea sacrificiului Său. Singur Tatăl poate prețui iubirea, încrederea, lepădarea de Sine și perfecțiunea care sunt evidente în fiecare aspect al morții ispășitoare a lui Isus.

Dându-Și de bunăvoie viața, singurul Fiu I-a dat Tatălui încă un motiv pentru a-L iubi. Nimeni nu Îi putea lua viața Fiului lui Dumnezeu; El Și-a sacrificat-o prin propria Lui putere de a Se jertfi. În devotamentul Lui, El a coborât de bunăvoie în ținutul morții. Dar El avea și puterea de a reveni de acolo la viață, ceea ce a și făcut, pentru a continua să Se îngrijească de oile Lui. Moartea Lui nu a fost nici sfârșit al iubirii Lui, nici încheiere a slujirii Lui față de omenire. Pe pământ, Domnul a trecut prin cele mai mari suferințe; acum, fiind în cer, El mijlocește pentru cei credincioși (Evrei 7.25).

Citirea Bibliei: Geneza 21.1-21 · Psalmul 3.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 19:31-43

Barzi­lai era unul dintre acei oameni devotaţi pe care sfârşitul cap. 17 ni l-a prezentat punându-şi la dispoziţia poporului averea de care dispunea (1 Tim. 6.17, 18). David nu a uitat faptul acesta. Şi Marele Împărat, care va veni în glorie, Îşi va aduce aminte în acelaşi fel de „bine­cu­vân­taţii Tatălui Său“. El le va putea spune în ziua răsplătirilor: „am fost flămând şi Mi-aţi dat să mănânc …“ (Matei 25.34, 35).

Plin de consideraţie, Barzilai nu vrea să devină o povară pentru împărat, dar i-l încre­din­ţează pe fiul său, Chimham. Aceasta este dorinţa cea mai plăcută a părinţilor credincioşi: să-şi vadă copiii ur­mându-L pe Domnul, pentru ca ei să se găsească în atenţia şi sub binecuvântarea Lui. David îi pro­mite lui Barzilai: „îţi voi face tot ce vei dori de la mine!“ (v. 38; de comparat cu Ioan 14.14, unde Domnul le spune alor Săi: „Dacă veţi cere ceva în numele Meu, Eu voi face“).

Acum David traversează încă o dată Iordanul. Se va bucura din nou de Canaan, imagine a cerului, de care fusese privat un timp, din cauza păcatului său.

Pentru copilul lui Dumne­zeu este la fel. Păcatul îl privează de bucuria prezentă a cerului, fiindu-i necesar cu tot dinadinsul să-şi refacă etapele drumului: să trea­că din nou „Iordanul“ (moartea), să se oprească la Ghilgal (judecata de sine însuşi), pentru a putea să recâştige bucuria comuniunii cu Domnul.

INCLUDE-L PE DOMNUL ÎN TOT CE FACI! | Fundația S.E.E.R. România

„Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie şi au mers cale de o zi…” (Luca 2:44)

Evanghelistul Luca scrie: „Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la Praznicul Paştelor. Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului. Apoi, după ce au trecut zilele Praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim.

Părinţii Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta. Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie şi au mers cale de o zi şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor. Dar nu L-au găsit şi s-au întors la Ierusalim să-L caute.

După trei zile, L-au găsit în Templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. Toţi care-L auzeau rămâneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui.” (Luca 2:41-47).

Să ne uităm cu atenție la următorul paragraf din text: „băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta. Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie…” A trecut o zi întreagă de călătorie, până când și-au dat seama că nu era cu ei! Apoi le-a luat trei zile ca să-L găsească!

Există o lecție importantă aici. Este mai ușor să pierzi acel sentiment special al prezenței lui Dumnezeu, decât să-l recuperezi odată ce l-ai pierdut. Este ușor să cutreieri și să-ți vezi de planurile proprii, și să nu-ți dai seama că nu L-ai inclus pe Domnul în ziua ta sau că nu ți-ai făcut timp să-L consulți cu privire la planurile tale. Modalitatea de a menține sentimentul prezenței lui Dumnezeu este să-L implici în mod intențional în tot ceea ce faci.

Domnul Isus a promis: „Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.” (Ioan 14:23). Așa că, azi – include-L pe Domnul Isus în tot ceea ce faci!