Mana Zilnica

30 Aprilie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Cuvântul S-a făcut carne și a locuit printre noi (și noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului de la Tatăl), plin de har și de adevăr.

Ioan 1.14

Aici vedem nu ceea ce Cuvântul era, ci ceea ce El a devenit. El era Dumnezeu, iar El a devenit carne și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și nu a fost vorba doar despre o privire trecătoare, ci de o contemplare a gloriei Sale de către cei ce au fost martori; o glorie nu a unui cuceritor pământesc, nici chiar mesianic, ci gloria Singurului de la Tatăl.

Nu este vorba aici de o sabie încinsă la coapsa Sa, nici de judecăți cumplite împlinite în dreptate, ci Îl vedem pe Acela care este Cuvântul, locuind printre oameni, plin de har și de adevăr. El este Cel care era de la început. El era Împăratul, fără îndoială, însă nu este prezentat așa aici, fiindcă El este infinit mai mult decât Împărat – este Dumnezeu Însuși, însă manifestat pe pământ, ca Om locuind printre oameni, plin de har și de adevăr. Doar astfel putea Dumnezeu să fie manifestat, în afară de manifestarea Lui în judecată, care ne-ar fi lăsat fără nicio speranță. Însă, pentru scopuri infinit diferite, El a venit, așa cum pasajul continuă să ne arate, cunoscând și simțind în mod perfect starea căzută a omenirii.

El a locuit (Și-a făcut cortul) printre noi, plin de har și de adevăr – n-a fost doar o vizită scurtă, o teofanie, precum în Vechiul Testament. Astfel că El L-a manifestat aici pe Dumnezeu, care este dragoste. Harul este însă mai mult decât atât – este dragoste manifestată în mijlocul răului, ridicându-se deasupra acestuia, coborându-se mai jos de el și biruindu-l prin bine. Și așa a fost Isus, călătorind pe pământ, plin de har și de adevăr, căci harul introduce adevărul și face ca sufletele să primească adevărul și să-l recunoască. El, și numai El, a fost plin de har și de adevăr. El a venit să facă cunoscut harul și adevărul și astfel să-L facă cunoscut pe Dumnezeu Însuși. Fiindcă, așa cum harul înseamnă acțiunea dragostei divine în mijlocul răului, tot așa adevărul înseamnă revelarea tuturor lucrurilor exact așa cum sunt ele. Adevărul vine de la Dumnezeu Însuși și aduce căile și planurile Sale jos, la oameni, precum și orice gând și simțământ al Lui. În felul acesta, El a locuit printre noi, plin de har și de adevăr.

W. Kelly

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar mi s-a arătat îndurare.

1 Timotei 1.13

Are viața mea vreun sens?

Ce voi face din viața mea? Sau ce am făcut cu viața mea? Când piesa de teatru se va termina și luminile se vor stinge, ce va mai rămâne din scurta reprezentație pe care fiecare dintre noi a fost chemat s-o dea în timpul puținilor ani de viață pe pământ? Numai ceea ce Dumnezeu va fi putut aproba va avea valoare eternă!

Pentru nevoile cinematografiei, o casă poate fi executată pe o colină în doar câteva zile, cu pietre mari, uzate, cărora li s-ar putea da 100 de ani… Dar ia apropiați-vă și atingeți-le: numai plăci subțiri de lemn ușor, tencuit și vopsit, o casă prefăcută pentru nevoile filmărilor. Urmează să se turneze secvențele unui film. Numai scenarii. Să nu fim înșelați de această aparență!

Constatarea scriitorului francez Jean d’Ormesson confirmă că mulți s-au întrebat dacă viața are sens: „Revolta, ambiția, puterea, munca, lenea, banii, cunoașterea, curiozitatea, iubirea, arta, sportul, filosofia, poezia, călătoriile, lăcomia duc ori spre înălțimi, ori spre abisuri; ori spre glorie, ori spre sinucidere; dar, adesea, la absolut nimic“.

Apostolul Pavel a trebuit să lase deoparte toată educația și zelul său pentru tradițiile iudaice. Dumnezeu a măturat în viața lui toate acestea în mod spectaculos atunci când Isus i S-a arătat pe drumul Damascului (Fapte 9). Pavel credea că era zelos pentru Dumnezeu. A trebuit să recunoască însă faptul că era un păcătos și că avea nevoie de iertare. A găsit-o în Isus Hristos: „Fiul lui Dumnezeu m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine“. Conștient că era un beneficiar al milei Domnului, și-a dedicat viața slujirii lui Isus. A găsit sensul vieții: „Alerg drept spre țintă, pentru premiul chemării de sus a lui Dumnezeu, în Hristos Isus“ (Filipeni 3.14).

Citirea Bibliei: Geneza 18.16-33 · Iuda 17-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Samuel 18:1-18

Bătălia se va angaja între timp. Dar încă o dată ea echivalează cu un război civil. Iar sărma­nul împărat se găseşte într-o situaţie tragică. Oare poate dori victoria când aceasta implică în mod necesar înfrângerea şi, posibil, moartea fiului pe care n-a încetat nici un moment să-l iubească?

„Ce seamănă omul, aceea va şi secera“ (Ga­la­teni 6.7). Ceasul solemnului „secerat“ a sosit pen­tru mizerabilul Absalom. Lui i se aplică afir­maţia înspăimântătoare din Proverbe 30.17: „Ochiul care-şi bate joc de tată şi dispreţuieşte ascul­tarea de mamă va fi scobit de corbii din vale şi va fi mâncat de vulturii tineri“. Frumoasa podoabă capilară, care constituia mândria lui Absalom, devine mijlocul prin care îi va veni distrugerea. Crudul Ioab este instrumentul prin care judecata lui Dumnezeu se aduce la înde­plinire; totuşi, aceasta nu-l scuză deloc. În pofida dispoziţiilor împăratului, nu-i este teamă să comită noul omor cu sânge rece.

Ridicând un stâlp de aducere-aminte spre onoarea proprie, Absalom nu prevăzuse că un alt mo­nument avea să fie ridicat spre ruşinea lui: gră­mada mare de pietre peste groapa unde fusese a­run­­cat trupul său (asemenea lui Acan – Iosua 7.26), o grămadă asupra căreia fiecare avea să-şi arun­ce piatra în semn de dis­preţ şi de condamnare.

CE TE ÎNDEAMNĂ LA POCĂINȚĂ? | Fundația S.E.E.R. România

„Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă?” (Romani 2:4)

Să ne amintim de femeia care a adus un vas de alabastru cu mir valoros și înmiresmat, ca să-L ungă pe Domnul Isus cu el. Biblia spune: „Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.” (Luca 7:39).

Religia creată de om o condamnase pe această femeie din cauza trecutului ei, dar Domnul Isus a curățat-o și i-a iertat păcatele. El i-a spus fariseului: „De aceea îţi spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin.”’ (Luca 7:47).

Bineînțeles că Domnul Isus știa ce făcuse această femeie, dar știa și ce va deveni atunci când harul Lui îi va atinge viața. Cu cât mai mult îți vei da seama că ți s-au iertat multe (de fapt, toate păcatele!), cu atât Îl vei iubi mai mult pe Domnul! Iertarea lui Dumnezeu nu conduce la un stil de viață păcătos; conduce la o viață de glorificare a Domnului Isus.

Pe tine, ce te îndeamnă la pocăință? Bunătatea lui Dumnezeu? Cuvântul „pocăință” înseamnă să te întorci și să faci unele schimbări – în modul cum gândești, cum vorbești, cum viețuiești. Condamnarea nu produce o viață neprihănită, dar cunoașterea harului și bunătății lui Dumnezeu față de noi o face! Simon fariseul a crezut că acceptarea sa de către Domnul Isus se baza pe performanțele sale; prin urmare, el se considera îndreptățit. Dar Domnul Isus l-a pus la punct, spunându-i: „Cui i se iartă puțin, iubește puțin.” Când îți dai seama cât de mult și des te-a iertat Dumnezeu, te îndrăgostești de El și îți dorești să-I fii pe plac în tot ce faci!

Așa să ne ajute Dumnezeu, de-acum încolo!