Mana Zilnica

18 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Spun dar: umblați în Duh și nicidecum nu veți împlini pofta cărnii.

Galateni 5.16

Cum putem cunoaște puterea Duhului pentru biruință în viețile noastre? Prin umblarea prin Duhul, așa cum ne recomandă Galateni 5.16. Din Efeseni 1.13 învățăm că El ne este dăruit în momentul în care credem în evanghelia mântuirii noastre. El ne însemnează ca fiind dintre aceia care-I aparținem lui Dumnezeu. Însă trebuie să și umblăm în El; aceasta înseamnă că El trebuie să fie într-un mod practic sursa și energia vieții și activităților noastre. Umblarea este prima activitate a omului; prin urmare, ea este o expresie figurativă pentru toate activitățile noastre. Gândurile, vorbirea și acțiunile noastre trebuie să fie sub controlul Duhului. Atunci nu vom fi plini de dorințele cărnii, cum se întâmplă când suntem carnali. Aceasta este ceea ce ne spune Galateni 5.17. Duhul lui Dumnezeu oferă o putere superioară puterii cărnii; și vom experimenta această putere, dacă umblăm prin El.

Galateni 6.7-9 ne poate ajuta să înțelegem cum poate fi realizată această umblare, în mod practic. Viața noastră în mod practic funcționează după principiul semănării și al secerării. Aceasta este ca și cum am merge în fiecare zi cu câte un coș pe fiecare umăr. Putem lua din coșul cărnii și semăna pentru carne, sau din coșul Duhului și semăna pentru Duhul; aceasta înseamnă că putem ceda în fața lucrurilor care sunt doar pentru satisfacerea cărnii, semănând astfel sămânța cărnii, sau putem să ne dedicăm lucrurilor Duhului și să semănăm ceea ce este roditor spre gloria Lui.

Aceasta nu este ceva ce Dumnezeu lucrează pentru noi, ci ceea ce lucrăm noi înșine. Pe tot parcursul zilei lucrăm într-una dintre cele două direcții. În ce direcție alegem să lucrăm? Din care coș luăm sămânță pentru a semăna? Refuzul hotărât față de una și cultivarea atentă a celeilalte este secretul succesului. Acesta este felul în care ne putem statornici în umblarea prin Duhul.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

[Petru], văzând vântul puternic, s-a temut; și, începând să se afunde, a strigat, spunând: „Doamne, scapă-mă!“. Și îndată Isus a întins mâna și l-a apucat și i-a spus: „Puțin-credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?“.

Matei 14.30,31

Simon – un om cu puțină credință

Ucenicii traversau Lacul Ghenezaret (numit și Marea Tiberiadei). Cu toate că ei vâsleau din greu, nu înaintau deloc, pentru că vântul le stătea împotrivă. Atunci Isus a venit la ei, în zorii zilei, mergând pe mare. Extenuați, ucenicii au crezut mai întâi că este o fantomă. De frică, au țipat, dar Isus i-a liniștit: „Îndrăzniți; Eu sunt, nu vă temeți!“ (versetul 27). Când Petru a auzit că este Isus, a vrut să se apropie de El: „Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape“ (versetul 28). Isus i-a spus: „Vino!“, iar Petru s-a dat jos din barcă și a mers pe apă pentru a ajunge la Isus.

Abia atunci a observat că vântul era mai amenințător și mai puternic decât atunci când se afla în barcă. Iar gândul că mergea pe apa care nu este stabilă l-a făcut să se panicheze. El a realizat că nu poate rezista puterii naturii și a început să se scufunde. Și a strigat: „Doamne, salvează-mă!“. Isus a fost acolo imediat, l-a apucat de mână și i-a spus: „Puțin-credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?“. Când Petru a văzut vântul și valurile, a pierdut contactul vizual cu Domnul Isus. Nu este cu nimic diferit astăzi. Într-adevăr, oricine merge cu Isus, dar se ocupă cu propriile circumstanțe ale vieții, Îl pierde din vedere pe Isus și va începe să se clatine. Dar oricine cheamă Numele Domnului prin credință va fi salvat – salvat pentru veșnicie și salvat din situațiile dificile ale vieții.

Citirea Bibliei: Obadia 1-11 · Proverbe 25.19-28

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 20:5-23

Când Saul vine la Naiot, David fuge. Totuşi David păstrează încă speranţa că-şi va putea relua locul la curte; de aceea se întoarce pentru a se consulta cu prietenul său, Ionatan. „Prietenul iubeşte oricând şi un frate se naşte pentru strâmtorare” (Proverbe 17.17).

Fiind prieteni încă din zilele fericite, David şi Ionatan vor experimenta cât de scumpă şi mângâietoare este afecţiunea lor reciprocă la momentul când soseşte încercarea.

Cu atât mai mult se întâmplă aşa în relaţia noastră cu supremul Prieten. Cum I-am putea noi cunoaşte afecţiunea desăvârşită, dacă n-am avut niciodată nevoie de ea? (Evrei 4.15, 16).

Aparent, David nu este mai mult decât un sărman proscris (scos în afara legii), pentru care promisiunile divine ale împărăţiei par să fi fost anulate. Dar credinţa lui Ionatan continuă să vadă în el pe cel care va domni fără nici un dubiu, pe cel ai cărui vrăjmaşi vor fi nimiciţi, inclusiv propriul tată (pe care, dintr-un respect lăudabil, evită să-l numească). Este de remarcat certitudinea cu care Ionatan vorbeşte despre viitor.

Tot astfel, cei răscumpăraţi de Domnul Isus recunosc, prin credinţă, gloria Lui minunată şi cunosc că Mântuitorul lor, astăzi urât şi respins de lume şi de prinţul ei, va apărea în curând ca Împărat al gloriei, avându-i pe toţi vrăjmaşii Săi aşternut al picioarelor Sale.

DE CE NE ÎMPOTRIVIM SCHIMBĂRII? (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Ridică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească Faţa Ta şi vom fi scăpaţi!” (Psalmul 80:3)

Când exploratorul Cristofor Columb s-a întors în Spania, a fost considerat un erou național și i s-a atribuit meritul de-a fi descoperit noi ținuturi. Dar crezi că oamenii și-au schimbat părerea despre faptul că pământul era plat? Nicidecum – ei au continuat să creadă că pământul este plat! Abia după ce generația respectivă a trecut în neființă și următoarea i-a luat locul, oamenii și-au dat seama că pământul este rotund, exact așa cum a susținut Columb. Iată cât de mult le ia oamenilor să se răzgândească: cel puțin o generație!

Dar să nu-i judecăm prea tare, pentru că și noi ne opunem la fel de tare schimbărilor. Dr. John Maxwell scria: „Timp de mulți ani, am crezut că liderilor le place schimbarea, dar celorlalți nu. În calitate de lider vizionar, am simțit întotdeauna că îi atrag în viitor pe adepții reticenți. Până când, în cele din urmă mi-am dat seama că liderilor nu le place schimbarea, mai mult chiar decât celor care-i urmează… cu excepția cazului în care, desigur, este ideea lor!”

Să fim sinceri: schimbarea este dificilă pentru toată lumea. Scriitorul american Mark Twain a spus: „Singura persoană căreia îi place schimbarea este copilul ud!” Cu adevărat, schimbarea este unul dintre cele mai mari obstacole cu care te vei confrunta vreodată. Oare de ce? La urma urmei, dezvoltarea nu cere schimbare?

Și nu la fel și creșterea? Nu putem merge înainte și să rămânem în același loc… Așadar, în următoarele câteva zile, vom vorbi despre motivele pentru care ne opunem atât de mult schimbării. Recunoscându-și natura încăpățânată și teama de schimbare, psalmiștii s-au rugat în patru ocazii diferite: „Ridică-ne, Dumnezeule!” Așadar, dacă ai nevoie de schimbare în viața ta, roagă-te: „Doamne, trebuie să mă schimb… dar mi-e frică să mă schimb!… așa că fă să fiu dispus să mă schimb!”

Cred că aceasta este o rugăciune la care Dumnezeu va răspunde – așa că începe s-o rostești chiar de astăzi!