Mana Zilnica

12 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeul care a spus: „Lumină să strălucească din întuneric“, El a strălucit în inimile noastre, pentru a da lumina cunoștinței gloriei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos.

2 Corinteni 4.6

Noul Testament pe scurt (8) – 2 Corinteni

Epistola a doua către Corinteni nu se ocupă de rânduiala necesară în adunare, ci de slujirea legată de adunare – de manifestarea practică a slujirii, prin Duhul Sfânt, cu privire la adunare. Pavel este el însuși un exemplu cu privire la această activitate caracterizată de lepădarea de sine, fiind acela care cheltuia și care se cheltuia pe sine de dragul sfinților lui Dumnezeu. Suferințele lui, cauzate de devotamentul față de lucrarea lui Hristos, de persecuțiile din partea lumii, de atacurile nemiloase din partea fraților falși, de resentimentele chiar și din partea sfinților cărora le dorea binecuvântare, tulburările adânci de suflet, durerile, necazurile, afecțiunea și compasiunea sa – toate sunt prezentate în această epistolă mișcătoare.

Însă resursele lui Pavel erau toate în Dumnezeul a Cărui lumină strălucise în inima lui, manifestând gloria minunată a Ființei Sale pe fața lui Isus Hristos. Deși aflată într-un vas de lut, această comoară trebuie manifestată în slujire către toți cei care au urechi de auzit. Această lucrare a gloriei lui Hristos era atât de binecuvântată, încât el era purtat pe aripile harului infinit prin toate încercările de pe cale. În consecință, Pavel era plin de curaj, știind că „necazul nostru ușor de o clipă lucrează pentru noi, mai presus de orice măsură, o greutate eternă de glorie“ (capitolul 4.17).

Minunată este deci încurajarea conținută în această carte, încurajare de a continua să slujim celor din jurul nostru, în ciuda oricărui efort al lui Satan de a ne descuraja și de a ne slăbi mâinile.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mulți dintre cei dintâi vor fi cei din urmă și mulți dintre cei din urmă vor fi cei dintâi.

Matei 19.30

Merit un loc în cer, nu-i așa?

Îl văd și acum pe acel om care stătea înaintea mea și îmi punea următoarea întrebare: „În Biblie scrie că cei dintâi vor fi cei din urmă și cei din urmă vor fi cei dintâi. Eu, în viața mea, i-am pus întotdeauna pe alții înaintea mea, atât la școală, cât și la locul de muncă, și nu am încercat să înaintez pe socoteala altora. Cu siguranță, merit un loc în cer, nu-i așa?“.

Sunt, desigur, mulți care gândesc în același fel. Trebuie să știm însă că Biblia ne atenționează împotriva încrederii în noi înșine și în abilitățile noastre. Nu este vorba de lucruri exterioare evidente, ci de atitudinea interioară. Parabola pe care a spus-o Domnul Isus cu privire la cei doi oameni care au mers la templu ilustrează acest lucru. Vameșul, care stătea departe și se bătea în piept, zicând: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!“, a fost declarat drept de către Dumnezeu. În contrast cu el, fariseul rostea cuvinte pioase, care arătau cât de mult se încredea în el însuși, precum și faptul să se considera drept, în loc să-I dea lui Dumnezeu onoarea cuvenită (Luca 18.9-14).

„Ți-ai pus încrederea în Isus Hristos?“ Nu contează că ai auzit de El, ci important este să-ți pui încrederea în El. „Când cei dintre națiuni au auzit aceasta, s-au bucurat și au crezut“ (Fapte 13.48). De asemenea, nu este vorba că ai fost crescut într-o familie creștină sau într-una atee. Este decisiv să ai viață nouă din Dumnezeu – „Adevărat vă spun, dacă cineva nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu“ (Ioan 3.3). Primim viață eternă doar prin credința în Fiul divin.

Citirea Bibliei: Amos 5.1-13 · Proverbe 23.26-35

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 17.31-40

David se prezintă înaintea lui Saul şi îi face cunoscută intenţia sa. „Nu eşti în stare” este primul răspuns al lui Saul. Impresionat totuşi de hotărârea şi de credinţa fermă a tânărului, se declară gata să-l ajute, astfel că îi împrumută lui David armura sa. Însă acesta, împiedicat, paralizat în mişcările sale, nu se poate folosi de ea. Nu, ci armele lui vor fi instrumentele umile ale păstorului. Fără vreo valoare în ochii oamenilor, ele vor arăta puterea Domnului mai clar decât ar face-o armura.

Armura lui Saul vorbeşte despre întregul suport şi despre măsurile de precauţie pe care le foloseşte înţelepciunea omenească, însă pe care credinţa le vede numai ca pe un impediment!

Format de Dumnezeu în secret pentru serviciul pentru care era destinat (asemenea multora dintre slujitorii Domnului şi a lui Isus Însuşi la Nazaret), David se înfăţişează acum în public, gata de luptă. Şi, pentru a demonstra puterea Domnului, el relatează o experienţă din această „şcoală a deşertului”. Ucisese un leu şi un urs, fără să-l fi văzut cineva, pentru a scăpa câte o oaie din gura lor. Aceasta ne face să ne gândim la un alt Păstor, dându-Şi viaţa pentru oile Sale ca să le scape de crudul vrăjmaş (Ioan 10.11; 17.12 şi 18.8, 9). Ce preţ de nespus are chiar şi un singur miel pentru inima acestui bun Păstor!

IMPORTANȚA FAPTELOR BUNE | Fundația S.E.E.R. România

„Să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.” (1 Ioan 3:18)

Cuvântul „iubire” este un substantiv, dar el ne trimite și la verbul „a iubi” (un cuvânt care arată acțiunea). Dragostea nu este demonstrată doar prin ceea ce spui, ci și prin ceea ce faci. Într-o așezare evreiască din vechea Rusie, trăia un rabin despre care se spunea că (în fiecare vineri dimineața) nu era de văzut/găsit, timp de câteva ore. Adepții săi susțineau că, în acel răstimp, el se ducea în cer și vorbea cu Dumnezeu.

Un străin s-a mutat în orășel și – fiind sceptic când a auzit lucrul acesta – s-a hotărât să verifice cum stau lucrurile; s-a ascuns și l-a urmărit… Rabinul s-a trezit dimineața, și-a spus rugăciunile, apoi s-a îmbrăcat în haine de țăran. A luat un topor și a plecat în pădure să taie lemne de foc, pe care le-a dus mai apoi la o colibă de la marginea satului, unde locuiau o bătrână și fiul ei bolnav. Le-a lăsat destul lemn pentru o săptămână, apoi s-a strecurat înapoi în casă.

După ce a observat comportamentul rabinului, noul venit i-a devenit ucenic. Iar atunci când îi auzea pe săteni spunând: „E vineri dimineața, rabinul nostru urcă la ceruri…”, el adăuga liniștit: „Dacă nu chiar mai sus!” Frumos exemplu, nu-i așa?

Dar și tu poți fi unul! Nu, nu-ți câștigi mântuirea făcând fapte bune, dar dacă ești cu adevărat mântuit, acțiunile și atitudinile tale vor dovedi că ești cu adevărat un beneficiar al mântuirii.

Apostolul Pavel i-a scris aceste două versete lui Tit: „dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune în toate privinţele” (Tit 2:7); și „vreau să spui apăsat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie cei dintâi în fapte bune” (Tit 3:8). Acesta este și Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!