Mana Zilnica

11 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Sfârșitul tuturor lucrurilor s-a apropiat: deci fiți cumpătați și treji pentru rugăciuni; dar având întâi de toate dragoste fierbinte între voi, pentru că dragostea acoperă o mulțime de păcate; fiți primitori de oaspeți unii față de alții, fără murmur.

1 Petru 4.7-9

Ce atitudine trebuie să aibă creștinii în fața iminenței acestui eveniment? Să fie cumpătați și să evite orice întinare cu lucrurile lumești. Toate aceste lucruri urmează să se strice, iar dacă nimic nu va rămâne din ele – așa cum declară apostolul în a doua sa epistolă – nici măcar cele mai plăcute, mai nobile și aparent mai atractive lucruri, merită oare să mai facem din ele obiectul preocupărilor noastre? Somnul spiritual – rod al preocupării cu lucrurile din lume – ne expune cel mai mult pericolului de a fi înșelați de aceste lucruri. De aceea trebuie să veghem.

Dar cum trebuie folosită vegherea noastră? Pentru rugăciune. Ceea ce rugăciunea ne aduce în mod constant înaintea ochilor nu sunt numai nevoile noastre, ci înainte de toate este Dumnezeu Însuși, Persoana Domnului Isus, preaiubitul nostru Mântuitor. Rugăciunea este deci un mijloc de a scăpa de atracțiile lumii.

Dar există un remediu preventiv și mai important: practicarea dragostei. „Având întâi de toate dragoste fierbinte între voi.“ Dragostea între frați! Minunată poziție! Pe de o parte, o viață de intimitate cu Dumnezeu, iar pe de altă parte, practicarea dragostei. Dar de ce este necesară cea de-a doua? Pentru că dragostea ne păzește; dragostea acoperă sumedenia de păcate ale fraților noștri, așa cum, din partea lor, ea le acoperă pe ale noastre. Nu este aceasta tocmai ce a făcut dragostea lui Hristos pentru noi?

În viața practică, dragostea se manifestă în multe feluri, dintre care amintim ospitalitatea reciprocă și absența cârtirii pentru deranjul și cheltuiala ocazionate de primirea de oaspeți. Să remarcăm că, la sfârșitul Epistolei către Evrei, regăsim o abordare în detaliu a acestor aspecte ale vieții practice (Evrei 13.2 etc.).

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Te rog, despre cine spune profetul aceasta? Despre sine, sau despre un altul?“ Și Filip, deschizând gura și începând de la Scriptura aceasta, i-a vestit evanghelia lui Isus.

Fapte 8.34,35

Filip și etiopianul

Mulți se întreabă de ce credincioșii vorbesc deseori despre persoane și evenimente din Vechiul Testament și apoi spun că acelea fac referire la Isus. Și ce au comun numeroasele reglementări pentru slujirea lui Dumnezeu din legea lui Moise cu Hristos și credința creștinilor din zilele noastre?

Conversația evanghelistului Filip cu înaltul funcționar etiopian din versetul de astăzi este un exemplu care ne ajută să răspundem la asemenea întrebări. Acel om important venise la Ierusalim pentru a se închina acolo. El ajunsese să cunoască suficient de multe despre Dumnezeu, pentru a înțelege că, în lumea zeilor păgâni, nu putea găsi pacea sufletului. Dumnezeu a aranjat ca el să obțină un sul al cărții lui Isaia, pentru că niciun alt profet nu a vestit venirea Mântuitorului și lucrarea Lui de răscumpărare mai pe larg și mai clar decât Isaia. Pe drumul de întoarcere spre țara lui, funcționarul de la curte citea versetul 32: „El a fost dus ca o oaie la înjunghiere; și, fără glas, ca un miel înaintea celui care-l tunde, așa nu Și-a deschis gura“ (versetul 32). Urmează întrebarea cheie: aceste cuvinte nu se puteau referi la Isaia, ci cu siguranță trebuia să se aplice la „un altul“, dar la cine oare? Filip i-a venit în ajutor, arătându-i că acel alt Om era Isus. Și predicarea care a pornit de la acest verset a fost atât de eficientă, încât etiopianul a găsit credința, în prezența lui Filip.

De atunci, mulți L-au primit pe Isus ca Mântuitor al lor, citind acest capitol, care este miezul evangheliei din Vechiul Testament, Isaia 53.

Citirea Bibliei: Amos 4.1-13 · Proverbe 23.13-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 17.17-30

Trimis de tatăl său (asemenea lui Iosif odinioară ~ Geneza 37.13) ca să afle ştiri despre fraţii săi, David este aici tipul Aceluia care a părăsit cerul pentru a vizita lumea prin har. Astfel David aude provocarea zilnică, insultele aruncate în faţă israeliţilor de către uriaşul filistean. Consternat, întreabă ce se întâmplă. Eliab îl aude şi-l apostrofează pentru curiozitatea lui. Tot aşa, cei vârstnici din adunări îi pot critica pe fraţii şi pe surorile mai tinere în mod nedrept şi fără consideraţie pentru sentimentele lor.

Deşi fusese prezent la ungerea lui David, Eliab nu-l ia în serios. El ne aminteşte de fraţii lui Isus care nici ei „nu credeau în El” (Ioan 7.5).

Au trecut patruzeci de zile. Patruzeci este, în Scriptură, numărul care corespunde unei perioade complete de încercare. Dar, vai, realitatea lucrurilor trebuie întâmpinată: În faţa filistenilor nu iese nici o persoană! Nimeni care să-l scape pe Israel! Nici Eliab, cu toată statura lui înaltă (16.7) ~ el ar fi putut să se ruşineze de laşitatea sa înaintea lui David ~ nici chiar Saul (acela care era mai înalt decât oricine din poporul său şi învestit ca protector al lor), pentru că Domnul îl abandonase!

Dar, pentru credinţa lui David, Goliat nu este decât un filistean ca ceilalţi, deja învins, deoarece a îndrăznit să insulte oştile Dumnezeului celui viu (Isaia 37.23, 28).

IMPORTANȚA MEDIULUI POTRIVIT | Fundația S.E.E.R. România

„Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept…” (Proverbele 13:20)

Atunci când întâlnești oameni care încearcă să te „încadreze într-un tipar”, gândește-te că probabil încearcă să te alinieze la tiparul lor.

Deci, ce ar trebui să faci?

Iubește-i, dar nu te lăsa influențat prea mult de ceea ce spun ei. De regulă, în loc să stai acolo unde ești tolerat, mai bine du-te acolo unde ești apreciat!

Bonsaiul japonez este un arbore mic, având o înălțime de vreo 18-20 centimetri. Pentru a crea un bonsai, un puiet tânăr este scos din pământ. Apoi, rădăcina pivotantă și o parte dintre lăstarii de hrănire sunt legați. Astfel, creșterea copacului bonsai este încetinită în mod deliberat.

În schimb, arborele sequoia din California atinge dimensiuni impresionante; de exemplu, arborele „General Sherman”, din Parcul Național Sequoia din California, are înălțimea de 84 m și circumferința trunchiului de 30 m. Dacă ar fi tăiat, ar furniza suficientă cherestea pentru a construi cca 30 de case cu câte cinci camere! Și aflați că sequoia își începe viața ca o sămânță mică, nu mai mare decât sămânța de bonsai.

Deci, care este diferența? Arborele de sequoia este lăsat să se hrănească din solul bogat și soarele Californiei. Acum, nici bonsaiul, nici sequoia nu au de ales în ce privește dimensiunile până la care vor ajunge… dar tu ai de ales!

De exemplu, nu poți trece prin viață dând vina pe alții – nici măcar pe părinții tăi! – pentru ce ți-au făcut (sau nu!) în trecut.

Așadar, iată ce opțiuni ai: fie rămâi unde ești și suferi, fie te muți într-un mediu bogat, fertil, hrănitor – unde poți crește.

Este întotdeauna ușor? Nu. Dar dacă crezi ce-a spus Domnul Isus („Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” – Ioan 10:10), vei avea toate motivele și resursele să crești!