Mana Zilnica

5 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

A ieșit deci cuvântul acesta între frați: „Ucenicul acela nu va muri“. Dar Isus nu i-a spus: „Nu va muri“, ci: „Dacă vreau ca el să rămână până vin, ce-ți pasă ție?“. Acesta este ucenicul care mărturisește despre acestea și care a scris acestea; și știm că mărturia lui este adevărată. Și sunt și multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris unul câte unul, gândesc că nici chiar lumea însăși n-ar cuprinde cărțile scrise. Amin.

Ioan 21.23-25

Domnul i-a spus lui Petru: „Vino după Mine!“. Petru l-a văzut pe Ioan mergând în urma lor și a întrebat: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?“, iar Domnul i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până vin, ce-ți pasă ție? Tu vino după Mine!“. Din nefericire, răspunsul Domnului la întrebarea lui Petru a fost greșit interpretat nu numai de către ucenici, ci și de către ceilalți „frați“, care au auzit de la ei aceste speculații.

Așa ceva se întâmplă și astăzi. Auzim un lucru, nu-l înțelegem, totuși îl transmitem mai departe ca pe un adevăr, provocând astfel multă pagubă și durere. Cât este de important să ne păzim limba, să evităm bârfa și să verificăm atent orice lucru pe care-l spunem, astfel încât să vorbim adevărul către aproapele nostru (Efeseni 4.25).

La sfârșitul Evangheliei sale, Ioan amintește despre multe lucruri pe care Domnul Isus le-a făcut. Ioan a mărturisit despre ceea ce auzise și văzuse. A scris fiind inspirat de Duhul Sfânt. El spune că „lumea întreagă n-ar putea cuprinde cărțile care ar putea fi scrise“ cu privire la lucrurile pe care Domnul le-a făcut. Să remarcăm însă că el precedă această afirmație cu expresia: „socotesc că“. Duhul Sfânt l-a condus să nu scrie presupunerea sa ca pe un fapt real. Măreția Domnului nostru Isus Hristos depășește cele mai îndrăznețe gânduri și cea mai bogată imaginație a noastră.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și altele au căzut pe locurile stâncoase, unde nu aveau mult pământ; și îndată au răsărit, pentru că nu aveau pământ adânc; dar, când a răsărit soarele, au fost arse și, pentru că nu aveau rădăcină, s-au uscat.

Matei 13.5,6

Pământul bun și pământul sterp (3)

Al doilea tip de sol era stâncos. Un mic strat de pământ acoperea locul pietros, iar sămânța, căzând aici, răsare de îndată, însă nu poate prinde rădăcini adânci, iar când soarele începe să strălucească, ea este arsă și se usucă. Încă o dată vedem cum a fost semănată sămânță bună. Aceasta a adus însă bucurie de scurtă durată, după care totul a redevenit gol și sterp.

În cazul acesta, persoana este atinsă de Cuvântul lui Dumnezeu. Ea poate fi de acord cu faptul că este păcătoasă și se poate bucura de faptul că Dumnezeu vrea să ierte și să binecuvânteze. De asemenea, comuniunea cu ceilalți credincioși îi poate aduce bucurie. Ea „îndată primește cu bucurie“ (versetul 20). Totuși, sămânța nu prinde rădăcini. Nu a avut loc o schimbare adevărată. Persoana nu s-a întors la Dumnezeu, nu este născută din nou și nu are o relație cu Hristos. Iar în exterior se poate ca aceste lucruri nici să nu fie evidente. Însă vor ieși de îndată la lumină atunci când vin necazurile.

Adevărații credincioși se roagă lui Dumnezeu pentru ocrotire și ajutor. Dar, acolo unde Cuvântul lui Dumnezeu nu a prins rădăcini, totul e aruncat de îndată „peste bord“ (versetele 20 și 21). Chiar și în ziua de azi, oamenii pot reacționa cu entuziasm atunci când aud Cuvântul. Însă nu oare tristețea și durerea ar trebui să fie prima reacție stârnită de Cuvântul lui Dumnezeu care ne descoperă vina? Numai atunci când acea persoană vine la Hristos recunoscându-și sincer vina și primind iertare, ea va avea parte de bucurie îndelungată.

Citirea Bibliei: Estera 8.15-9.10 · Proverbe 21.11-20

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 14.35-52

Trebuie să veghem asupra cuvintelor noastre şi, în mod special, asupra promisiunilor pe care le putem face. Am văzut ieri consecinţele nefaste ale jurământului necugetat pe care îl pronunţase Saul. În mod inutil el şi-a slăbit armata, a împiedicat-o să finalizeze urmărirea (pentru nimicirea) duşmanului, a determinat poporul să încalce legea cu privire la sânge.

O ultimă consecinţă, care însă nu deschide ochii sărmanului împărat mai mult decât celelalte, este condamnarea singurului om al credinţei ~ viteazul Ionatan. Acesta se află acum în primejdie de moarte, nu din cauza sabiei filistene, ci din cauza poruncii tatălui său! În spatele acestei situaţii putem vedea lucrarea lui Satan însuşi. El încearcă să scape în felul acesta de omul lui Dumnezeu, dar Domnul nu-i permi­te şi, pentru a-l scăpa pe Ionatan, Se foloseşte de popor.

Scena aceasta seamănă cu cea care a urmat înfrângerii suferite înaintea cetăţii Ai (Iosua 7). Dar aici toată vina se află de partea lui Saul, ale cărui nechibzuinţă şi mândrie oarbă sunt la vederea tuturor.

Departe de a conta de acum înainte pe Domnul, care-i dăduse victoria, împăratul continuă să se sprijine pe carne, recrutând oameni puternici şi viteji pentru garda personală, o recrutare mult diferită de cea pe care o va face David mai târziu (22.2).

CUM POȚI SĂ AI PACE (5) | Fundația S.E.E.R. România

„Încrede-te în Domnul…” (Proverbele 3:5)

Sfânta Scriptură spune: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta; recunoaște-L în toate căile tale și El îți va netezi cărările.” (Proverbele 3:5-6). Dumnezeu vrea ca tu să te încrezi în El. Atâta timp cât te lupți să rezolvi lucrurile de unul singur, înseamnă că nu te încrezi în Dumnezeu, și deci nu vei avea pace. Tu trebuie să ai încredere în El cu privire la sănătatea ta, la banii tăi, la relațiile tale și la viitorul tău – adică, în toate lucrurile! Dumnezeu nu greșește niciodată!

Tot ceea ce se întâmplă în viața ta se încadrează în planul Său pentru tine – chiar și problemele, nefericirea și necazurile pe care ți le produci singur. El potrivește totul perfect în planul Său pentru tine (vezi Romani 8:28). Și tot ce așteaptă Dumnezeu de la tine este să ai încredere în El, în loc să încerci să rezolvi tu totul, și să recunoști că El deține controlul! Când faci acest lucru, El promite că „îți va netezi cărările” (Proverbele 3:6).

Atunci când ne propunem să ne conducem propriile vieți, noi urmăm căi arbitrare pline de indecizie: „Ar trebui să fac asta sau cealaltă? Ar trebui să merg aici sau acolo?” Și asta produce stres! Dar de îndată ce te încrezi în Domnul, El îți va netezi cărările și le va face accesibile, nu stresante. Biblia spune: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6-7)

Să observăm împreună și să reținem care este ordinea corectă a lucrurilor: mai întâi rugăciunea, apoi pacea. Deci, dacă nu te rogi, probabil că îți faci tot felul de griji. Iar îngrijorarea este o emoție fără valoare – o risipă! Așa că atunci când presiunea începe să se acumuleze, în loc să intri în panică, roagă-te! Rugăciunea este poate cel mai remarcabil factor de dispersare a stresului! Iată Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine, astăzi!