2 Martie 2025
DOMNUL ESTE APROAPE
Să-l aducă la fiii lui Aaron, preoții. Și el să ia din el un pumn al său plin din floarea făinii lui, și din untdelemnul lui, cu toată tămâia lui.
Levitic 2.2
Toată tămâia (1)
Despre tămâie se spune că toată trebuia arsă pe altar. De ce? Fiindcă tămâia simbolizează mireasma umanității lui Hristos, care a fost savurată în exclusivitate de către Dumnezeu Însuși. În Hristos, ca Om pe acest pământ, a existat ceva ce doar Dumnezeu a putut aprecia așa cum se cuvine. Orice gând, orice privire, orice cuvânt, orice pas, orice faptă a „Omului Hristos Isus“, toate acestea au înălțat o mireasmă care s-a înălțat direct către Dumnezeu și care a încântat pe deplin inima Lui. Absolut nimic din perfecțiunea și din valoarea lui Hristos nu s-a pierdut vreodată. Da, pentru inima rece a lumii și chiar pentru cea a ucenicilor Săi lipsiți de spiritualitate, mult a fost pierdut, însă nu și pentru Dumnezeu. Întreaga perfecțiune a Domnului s-a înălțat către Dumnezeu, potrivit cu adevărata ei valoare.
Acest lucru constituie un motiv de bucurie și de mângâiere pentru inima spirituală. Când ne gândim la cât de puțin a fost apreciat Domnul Isus în această lume, la cât de puțin L-au înțeles și prețuit ucenicii Lui, la cât de puțin au fost percepute trăsăturile umanității Lui perfecte, ce mângâiere este să ne gândim că El a fost în mod perfect înțeles și apreciat de Dumnezeul și Tatăl Său! Norul de tămâie s-a ridicat încontinuu către cer din Persoana singurului om perfect care a umblat vreodată pe fața acestui pământ.
Nicio fărâmă de tămâie nu se pierdea, fiindcă nicio fărâmă din ea nu era încredințată în mâinile preoților. Toată se înălța către Dumnezeu. Lumea a disprețuit și a urât, iar ucenicii n-au înțeles și n-au apreciat așa cum se cuvine. Înseamnă aceasta că vreo rază din gloria morală a lui Hristos a fost pierdută? Nicidecum, ci toată perfecțiunea Lui a fost pe deplin apreciată de Acela care singur o putea prețui la adevărata ei valoare!
C. H. Mackintosh
SĂMÂNȚA BUNĂ
S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum, dacă-L vrea pe El! Pentru că a spus: „Sunt Fiu al lui Dumnezeu“.
Matei 27.43
Insulta cea mai grea
Ultima insultă adusă Mântuitorului pe cruce trebuie să-L fi rănit cu siguranță „cel mai crunt“. Preoții de seamă, împreună cu cărturarii și cu bătrânii, puneau la îndoială faptul că El a venit de la Dumnezeu, Tatăl Său, pentru a împlini lucrarea care I-a adus suferințele prin care trecea atunci și care fuseseră anticipate în profețiile din Vechiul Testament. Conducătorii poporului ar fi trebuit să știe mai mult. Lucrarea de la cruce avea legătură cu nevoia noastră, cu rezolvarea problemei păcatelor noastre, nu cu vreo greșeală a lui Hristos, de care trebuia să Se ocupe Dumnezeu. Nu se punea problema ca Dumnezeu să-L scape pe Fiul Său (ceea ce ar fi putut face), ci să elibereze omenirea de sub puterea și robia lui Satan.
Nu a fost vorba nici de afecțiunea sau de relația divină dintre Tatăl și Fiul. Acestea au fost adeverite atunci când Dumnezeu a spus: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Eu Îmi găsesc plăcerea“ (2 Petru 1.17). Hristos a „îndurat crucea“ pentru a ispăși greșelile noastre. Această ispășire necesita moartea unei victime nevinovate. Dacă El ar fi fost scăpat de cruce, nu ar fi existat mântuire pentru omenire. Evreii care L-au respins pe Mesia au refuzat mântuirea pe care Dumnezeu le-a oferit-o în dragostea și în harul Său.
Drag cititor, nu te număra printre cei care au renunțat la această șansă unică!
Citirea Bibliei: Estera 6.1-14 · Proverbe 20.11-20
de Jean Koechlin
1 Samuel 14.1-10
În capitolul 13 am văzut ce poate carnea să facă sau, mai degrabă, ceea ce nu poate să facă: să aştepte momentul dorit de Dumnezeu. Prin contrast, capitolul de astăzi ne arată ceea ce este în stare credinţa să realizeze. Resursele umane sunt toate de partea lui Saul. Oficial, puterea în Israel se află acolo, sub rodiul din Ghibea. Dar credinţa, o credinţă personală, se găseşte la Ionatan şi la însoţitorul lui. Pentru ei, ajutorul este în Dumnezeu, pe care-L cunosc ca Salvator (v. 6).
Această situaţie constituie o dublă imagine care ne duce cu gândul la creştinătatea de astăzi. Marile ierarhii, care se numesc pe ele însele creştine, pretind că singure deţin autoritatea spirituală şi se consideră mediatori esenţiali între Dumnezeu şi sufletele oamenilor.
Însă Dumnezeu îi cunoaşte pe cei care sunt ai Lui şi le dă totodată ajutorul Lui, cunoaşterea voii Lui şi bucuria prezenţei Lui: toate acestea fără a fi necesare acele organizaţii controlate de oameni. Din punct de vedere omenesc, expediţia lui Ionatan era o îndrăzneală prostească. Filistenii ocupau în forţă locurile strategice. Ionatan contează pe Dumnezeu, aşteptând ca El să-i ofere un semn pentru a porni.
Ce contrast apare între el şi tatăl său! Ce exemplu frumos este pentru noi Ionatan!
CUM POȚI SĂ AI PACE (2) | Fundația S.E.E.R. România
„Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea…” (Ioan 14:27)
Domnul Isus a spus că pacea Sa este un dar. Asta înseamnă că nu trebuie să muncești pentru ea și că nu o poți câștiga. Nu te poți pregăti pentru ea și nu te poți „strădui foarte mult” s-o obții. Nu, este un dar pe care trebuie să-l accepți prin credință.
Domnul Isus a mai spus că pacea Sa este unică față de orice oferă lumea. În ultimii 3 500 de ani, lumea a fost lipsită de război doar 286 de ani – adică cca 8 %. Deci, pacea acestei lumi nu durează. Dar Domnul Isus le-a promis ucenicilor săi: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” (vers. 27). El a rostit aceste cuvinte chiar înainte de a merge la cruce.
Așadar, pacea lui Dumnezeu nu este condiționată de circumstanțe, ci este „interioară”. Ai auzit vreodată pe cineva spunând: „Trebuie să evadez din cotidian”? Acest lucru este cunoscut uneori sub numele de „cură geografică”: crezi că dacă pleci din locul în care te afli și te duci în altă parte, te vei liniști, vei găsi pace… Dar nu funcționează, pentru că oriunde te duci, ești și tu cu tine!
Ai fost vreodată atât de obosit încât corpul tău s-a prăbușit în pat, dar mintea ta nu s-a oprit? Dar să știți că e posibil să găsiți pacea! Cum? Domnul Isus ne dă soluția: „V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33 )
Deci, unde poți găsi pacea? Ați auzit: Domnul Isus a spus: „În mine!” Așa că, vino la El, stai în prezența Lui – El îți promite pacea!
Mana Zilnica 