Mana Zilnica

20 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și n-a făcut multe lucrări de putere acolo, din cauza necredinței lor.

Matei 13.58

Nici nu ne dăm seama cât de mult pierdem din cauza lipsei de încredere simplă în Dumnezeu. Necredința împiedică întotdeauna manifestarea puterii și a bunătății divine. Acest lucru se verifică zilnic în viețile noastre. Dumnezeu nu Se va manifesta dacă necredința ne umple orizontul cu alte lucruri. Orizontul nostru trebuie să fie umplut de Dumnezeu, de la un capăt la altul. „Dar tu, suflete al meu, odihnește-te în pace în Dumnezeu […] Încrede-te în El în toate timpurile“ (Psalmul 62.5,8). Acesta este limbajul credinței: doar Dumnezeu, în toate timpurile! Acesta este temeiul solid și de nezdruncinat al adevăratului devotament, iar sufletul aflat pe acest temei va fi întotdeauna caracterizat de un duh de închinare. Credința se bazează pe Dumnezeu, care Se revelează credinței, iar credința răspunde cu laudă și cu adorare. Nimic nu poate fi mai simplu și mai binecuvântat. Credința se adresează oricând lui Dumnezeu cu aceste cuvinte: „Doamne, Tu m-ai cercetat și mă cunoști“ (Psalmul 139.1).

Nu există în această lume o binecuvântare mai mare decât a avea de-a face cu Dumnezeu în taina sufletului nostru și în toate detaliile vieții noastre personale, zi de zi. Acest lucru oferă o liniște imperturbabilă, o stabilitate care nu poate fi zdruncinată ușor și o sfântă independență de gândirea și de purtarea omenească. Există o atmosferă în această lume, o atmosferă atât de încărcată, de întunecată și de deprimantă, încât nimic altceva n-o poate străpunge, decât credința. Inimile noastre de asemenea sunt pline de necredință și grabnice în a se depărta de Dumnezeul cel viu; prin urmare, avem atâta nevoie să ne fie întărite temeliile încrederii personale, încât devotamentul nostru să fie unul tot mai hotărât.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mulțumire fie adusă lui Dumnezeu pentru darul Său de nespus!

2 Corinteni 9.15

O predică prin care mi-au fost deschiși ochii

Voiam să devin creștin și credeam că știu calea. În primul rând am căutat să nu mai fac rele (și erau multe lucruri greșite în viața mea). Apoi, desigur, trebuia să fac bine, să citesc Biblia, să mă rog mult, să-mi pară rău pentru multe lucruri și să-mi cercetez căile.

Am început într-o duminică. Lucrurile au mers bine. Am avut succes luni și marți, dar miercuri și joi am alunecat. Am căzut în disperare atât de rău, încât vineri și sâmbătă am renunțat la a mai fi creștin.

Duminică am început din nou. Credeam că știu unde am dat greș săptămâna trecută și că trebuie să fiu mai atent. Astfel, am citit Biblia cu mai multă atenție, m-am rugat mai intens și mai mult și uneori am adormit pe genunchi la marginea patului. Nu a mers; pur și simplu nu puteam trăi o viață creștină. Apoi am auzit o predică prin care mi-au fost deschiși ochii. Din ea îmi amintesc o singură frază, care însă m-a lovit din plin: „Tot ce trebuie să faci pentru a fi mântuit este să primești darul lui Dumnezeu și să-I mulțumești pentru el“. Am înțeles ce greșisem. Am crezut că trebuie să-I dau lui Dumnezeu un dar pentru a fi un creștin mântuit, așa că am făcut eforturi pentru aceasta. Dar era exact invers! Darul mântuirii, darul vieții eterne, îl poate da doar Dumnezeu! Și El mi-l dă numai ca pe ceva ce eu trebuie să primesc. În seara aceea m-am întors la Dumnezeu și am primit darul Lui. Și acum Îi mulțumesc Lui, iarăși și iarăși, cu o bucurie tot mai mare.

„Darul lui Dumnezeu este viața eternă în Isus Hristos, Domnul nostru“ (Romani 6.23).

Citirea Bibliei: Ezra 2.1-70 · Proverbe 4.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 11:1-22

Domnul este „un Dumnezeu al iertării, milos şi îndurător” (Neemia 9.17). Încă o dată Îşi va elibera poporul, iar de data aceasta prin mâna lui Iefta. Istoria acestui judecător începe într-un fel asemănător celei a lui Abimelec. Dar, în loc să se revolte, să se răzbune pe fraţii lui, renunţă la ceea ce are de drept şi se retrage în ţara Tob, unde Dumnezeu va şti să-l găsească atunci când va veni timpul.

Iefta, privat de partea sa de moştenire, urmărit de fraţii săi şi exilat într-o ţară străină, de unde revine apoi ca eliberator, Îl prefigurează, sub acest aspect, pe Domnul Isus. Salvatorul poporului trebuie, în mod imperios, să fie şi „cap” al lor şi „căpetenie” peste ei (10.18; 11.8, 9, 11). Este Hristos şi una şi alta pentru voi? După ce a fost respins de poporul Său Israel, care n‑a vrut să-I recunoască drepturile, Hristos este acum absent, înălţat la cerurile din care va reveni cu putere şi ca Învingător (vezi Luca 19.12‑14). În faţa vrăjmaşilor lui Israel, Iefta este plin de curaj. Cum răspunde el la pretenţiile lor, la minciunile lor? Făcând apel la adevărurile de început şi sprijinindu-se pe binecuvântările de altădată. Principiile Cuvântului care i-au călăuzit pe credincioşii din generaţiile trecute trebuie bine cunoscute şi menţinute cu fermitate (2 Tes. 2.15).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRĂIEȘTE „AICI ȘI ACUM”! | Fundația S.E.E.R. România

„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!” (Psalmul 118:24)

Dumnezeu vrea ca fiecare dintre noi să apreciem anotimpul în care ne aflăm, și să trăim aici și acum. Unii oameni trăiesc în viitor: „Voi fi fericit când…” Iar alții trăiesc în trecut: „Ce bine era când…”

Solomon li se adresează acestora: „Nu zice: „Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?” Căci nu din înţelepciune întrebi aşa.” (Eclesiastul 7:10). Revista New Yorker a publicat odată o caricatură în care doi călugări în robe și cu capetele rase stăteau unul lângă altul, cu picioarele încrucișate pe podea. Cel mai tânăr, cu o privire întrebătoare, se afla în fața celui mai în vârstă, care spunea: „Nu se întâmplă nimic în continuare. Asta e tot!” Exact asta înseamnă să trăiești aici și acum: nu așteptăm să se întâmple altceva, nu suntem distrași de nimic din jurul nostru, nu încercăm să evadăm mental către un alt timp. Suntem pe deplin vii, pentru că trăim în acest moment! Poate că Dumnezeu a făcut lucruri mărețe pentru tine în trecut și crezi că El va face lucruri mărețe în viitor, dar prezența Sa, puterea Sa, bunătatea Sa, bunăvoința Sa, binecuvântarea Sa și tot ceea ce este El, pot fi experimentate aici și acum.

Întrebare: „Trăiești ca într-o carapace pentru a nu fi copleșit de problemele cumplite ale vieții? Te protejezi retrăgându-te mai adânc în carapacea ta, dispus și disponibil doar pentru ce este plăcut, previzibil și sigur?” Dacă răspunsul este afirmativ, ia aminte la cuvintele psalmistului și aplică-le în viața ta: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!”

Așadar, trăiește „aici și acum”!