5 Octombrie 2024
Domnul Dumnezeu mi-a dat limba unui ucenic, ca să știu cum să ajut cu un cuvânt pe cel obosit. El îmi trezește dimineață după dimineață, îmi trezește urechea, ca să ascult ca un ucenic.
Isaia 50.4
Din punct de vedere profetic, aceste cuvinte vorbesc despre Hristos. Când El trăia pe pământ, nu a avut nevoie să fie învățat, ci a ascultat „ca un ucenic“. În același timp, acestea sunt niște cuvinte foarte practice pentru ucenicii Săi astăzi, adică pentru noi. Ucenicii învață de la Învățătorul lor prin faptul că-L urmează și că-L imită.
Pentru ce motiv a avut Hristos nevoie, ca Om, de „limba unui ucenic“? Pentru a predica și proclama împărăția lui Dumnezeu! Aici însă este menționată o slujire foarte diferită: „Ca să știu cum să ajut cu un cuvânt pe cel obosit“. Aceasta este ceea ce Domnul a făcut adesea – de exemplu, pentru femeia păcătoasă din casa fariseului Simon, pentru propria Sa mamă, pe care a încredințat-o grijii lui Ioan, pentru Maria Magdalena, în dimineața învierii, pentru cei doi ucenici deprimați de pe drumul Emausului. Toți aceștia au fost încurajați de către El.
Nu este nevoie de multe cuvinte pentru a încuraja pe cineva. Prea multe cuvinte pot fi o piedică, pot intimida, descuraja și deprima. Când Domnul nostru Isus i-a vorbit unei persoane, El a folosit surprinzător de puține cuvinte, însă ele au răspuns în mod exact nevoii acelei persoane. Au fost cuvinte de natură să ridice sufletul, astfel că toți au plecat schimbați dinaintea prezenței Sale.
Când suntem triști și dezamăgiți, să privim la Domnul și, de asemenea, să învățăm acest lucru de la El: dacă ne întâlnim cu cineva „obosit“, să-l ridicăm cu un cuvânt potrivit!
F. Ulrich
Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem transformați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.
2 Corinteni 3.18
Oglinda este celălalt
Doi bărbați lucrează împreună pe un șantier. Fața unuia este curată, a celuilalt este murdară. Când se întâlnesc, se uită unul la celălalt. Cel cu fața curată se duce și se spală, gândindu-se că trebuie să fie murdar și el ca celălalt. Cel murdar nu se spală, pentru că se crede la fel de curat ca și colegul său. Ceva mai târziu, când în sfârșit se uită în oglindă, află adevărul.
Avem și noi o oglindă. Nu mă refer la oglinda de sticlă, care fie ne arată stropii de noroi, fie ne scoate la iveală părul cărunt, fie ne expune ridurile, fie confirmă fără grai că hainele nu prea ni se mai potrivesc. Nu, ci mă refer la Biblie! Ea este comparată cu o oglindă. Ea reflectă comportamentul, cuvintele și gândurile noastre. Iar ceea ce zărim în ea nu este nici pe departe măgulitor, pentru că toți ne vedem în această oglindă cu o „față murdară“. Biblia spune: „Nu este niciun om drept, nici unul măcar; nu este niciunul care să aibă pricepere, nu este niciunul care să-L caute pe Dumnezeu … Nu este niciunul care practică bunătatea, nu este nici unul măcar“ (Romani 3.10-18).
Este spre folosul nostru să acceptăm adevărul Bibliei. Avem nevoie de iertarea vinovăției noastre. Iar Dumnezeu ne-o dă atunci când mărturisim înaintea Lui vina noastră și credem că Isus Hristos a plătit prețul pe cruce.
„Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat“ (1 Ioan 1.7). Harul pe care-l cuprinde acest verset nu are limite, iar valoarea lui nu poate fi estimată.
Citirea Bibliei: 2 Împărați 8.1-15 · Ioan 19.17-24
de Jean Koechlin
Deuteronom 4:14-28
În mijlocul naţiunilor care-l înconjurau, Israel trebuia să se deosebească prin înţelepciunea şi prin priceperea (sau inteligenţa) sa (4.6) − înţelepciune şi pricepere care constau în a-L cunoaşte pe singurul Dumnezeu adevărat, în a-L asculta şi a-I fi supus. Aceste naţiuni vecine cu Israel se închinau la idoli. Şi, ca o consecinţă, „inima lor fără pricepere a fost întunecată: susţinând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni şi au schimbat gloria nepieritorului Dumnezeu în asemănarea imaginii omului pieritor şi a păsărilor şi a patrupedelor şi a reptilelor“ (Romani 1.21-23). În zilele noastre, rareori întâlnim această formă grosolană de idolatrie altundeva decât în ţările păgâne. Totuşi Noul Testament dă acest nume (idolatrie) şi altor păcate: de exemplu lăcomiei, şi ne previne în mod solemn că nici un idolatru nu va moşteni Împărăţia lui Dumnezeu (Efeseni 5.5; 1 Corinteni 6.9, 10).
Prevenindu-l pe Israel, Dumnezeu nu-i ascunde ceea ce se va întâmpla: poporul va fi corupt şi va sluji zeilor păgâni. Niciodată Cuvântul lui Dumnezeu nu ne dă iluzii cu privire la disponibilităţile inimii noastre fireşti.
Moise menţionează copilaşii: „fii şi fii ai fiilor“(v. 25). Unul dintre aceştia, numit Ionatan, va deveni, în timpul judecătorilor, tocmai preot al unui chip cioplit (Judecători 18.30).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
RUGĂCIUNEA NE DUCE ÎN PREZENȚA LUI DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România
„Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri.” (Coloseni 4:2)
Cuvântul „veghetor” ne duce cu gândul la practica din perioada Vechiului Testament, când santinelele stăteau pe zidul orașului și vegheau. Paznicii erau primii care vedeau atacurile forțelor armate sau ale negustorilor ambulanți. Aveau un punct de observație optim. Ei vedeau ceea ce nimeni altcineva nu vedea… și putea vedea atacatorii mai devreme decât îi vedeau ceilalți. Este exact ceea ce se întâmplă atunci când ne rugăm. Vedem ceea ce nimeni altcineva nu vede și vedem lucrul acesta mai repede decât îl văd alții. De ce? Pentru că rugăciunea ne oferă o vedere de tipul „ochiul lui Dumnezeu”; ea ne dezvoltă conștiința și ne dă un al șaselea simț care ne permite să percepem realitățile spirituale.
În cartea lor clasică „Geeks and Geezers”, cei doi mentori din domeniul afacerilor Warren Bennis și Robert Thomas fac o observație interesantă cu privire la un numitor comun al liderilor de succes din toate domeniile: Bennis și Thomas îi numesc „observatori de primă clasă.” Ei spun: „A fi un observator de primă clasă îți permite să recunoști talentul, să identifici oportunitățile și să eviți capcanele. Liderii care reușesc mereu sunt genii în a înțelege contextul. Aceasta este una dintre acele caracteristici, care este dificil de descompus în părțile sale componente. Dar capacitatea de a cântări o sumedenie de factori, unii foarte subtili, cât și modul în care grupuri foarte diferite de persoane vor interpreta un gest, este una dintre trăsăturile de bază ale unui adevărat lider.”
Așadar, rugăciunea ne transformă în observatori de primă clasă. Ea ne ajută să vedem ceea ce Dumnezeu vrea să observăm. Cu cât ne rugăm mai mult, cu atât mai mult vom observa. Cu cât ne rugăm mai puțin, cu atât mai puțin vom observa. Iar rețeta biblică pentru succes, în orice domeniu al vieții, este și Cuvântul de sus pentru tine azi: „Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri.”
Mana Zilnica 