15 Septembrie 2024
Cine este vrednic să deschidă cartea și să-i rupă pecețile?
Apocalipsa 5.2
În Apocalipsa 5 vedem gloriile Domnului Isus legate de răscumpărarea împlinită de El. Prin urmare, El este prezentat ca Mielul înjunghiat, aflat în mijlocul tronului. Auzim strigătul: „Cine este vrednic să deschidă cartea?“. În mâna lui Dumnezeu este o carte, care conține scopurile și planurile lui Dumnezeu cu privire la pământ. De aceea auzim această provocare: „Cine este vrednic?“. Ioan spune: „Am plâns mult“. Știa că el însuși nu era vrednic și aștepta să apară cineva care era cu adevărat vrednic. Avea să se înfățișeze vreun Iosif, vreun Moise, vreun Samuel sau vreun Ilie? Nu, căci niciun patriarh, preot sau profet nu era vrednic de așa ceva. Nici Petru, nici Pavel, nici Ioan însuși; de aceea a „plâns mult“. Ce s-a întâmplat apoi? Leul din seminția lui Iuda a biruit. Ioan se întoarce ca să-L vadă pe acest Leu și spune: „Iată, în mijlocul scaunului de domnie … stătea un Miel, care părea înjunghiat“. Îl vedem deci pe Isus, Mântuitorul!
Și ce vede cerul, atunci când Isus întinde mâna pentru a lua cartea? Vede semnele cuielor, care vorbesc despre moartea Sa pe cruce. Prin urmare, tot cerul se pleacă și cântă: „Vrednic ești să iei cartea și să-i deschizi pecețile, pentru că ai fost înjunghiat și ai răscumpărat pentru Dumnezeu, prin sângele Tău“.
Nimeni, în afară de Domnul Isus, nu este vrednic să reveleze tot gândul lui Dumnezeu, nici să împlinească scopurile Lui. Prin urmare, Domnul ia cartea. Ești sigur că vei fi cu El atunci când va lua cartea și-i va rupe pecețile? Dacă nu, atunci încotro te îndrepți? Ori ești un credincios menit gloriei, ori un păcătos menit iadului. Poate că vei spune că o astfel de gândire este foarte tranșantă. Da, este, însă este felul cum Dumnezeu gândește în această privință. Un credincios menit gloriei! Ce binecuvântare! Ce expresie minunată – un om menit pentru glorie, prin harul lui Dumnezeu!
W. T. P. Wolston
N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne facă să-L dorim. El era disprețuit și părăsit de oameni.
Isaia 53.2,3
Au privit la înfățișare
Când israeliții cereau un împărat, ei și-au pus ochii pe un om „ales și frumos“ care „îi întrecea pe toți în înălțime de la umăr în sus“. Dar acest Saul a fost neascultător și nu a putut să salveze poporul, iar curând Dumnezeu avea să-l lepede ca împărat (1 Samuel 9.2; 15.23).
Când Dumnezeu a vrut să li-l dea pe David, om după inima Sa, a trebuit să-l prevină explicit pe profetul Samuel: „Nu te uita la înfățișarea și la înălțimea staturii lui“; dacă Dumnezeu nu l-ar fi avertizat, s-ar fi repetat aceeași greșeală (1 Samuel 16.7).
Când Dumnezeu L-a trimis pe Domnul Isus, pe propriul Său Fiu, cei mai mulți au fost orbi la frumusețea Sa morală, deoarece se așteptau la un Mesia conform propriilor idei. Da, El „a venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit“. Doar o rămășiță a putut spune: „Și noi am privit slava Lui, slavă ca a unicului Fiu din partea Tatălui“ (Ioan 1.11,14). Această rămășiță era formată din cei cărora Duhul Sfânt le deschisese ochii inimii pentru a-L vedea așa cum Îl vede Dumnezeu. Dar nici măcar ei nu au avut puterea să rămână cu El la sfârșitul călătoriei Sale pe pământ: „Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit“ (Matei 26.56). – Ce mult L-a afectat pe Domnul această atitudine a ucenicilor Săi!
Cum Îl privim noi pe Domnul Isus? Îi dăm cu adevărat Duhului lui Dumnezeu ocazia de a ne arăta frumusețea acestui Domn, astfel încât să-L „dorim“? Îl cinstim noi pe Cel care a fost odată disprețuit? Stăm noi alături de El când alții Îl „părăsesc“?
Citirea Bibliei: 1 Împărați 20.31-43 · Ioan 13.31-38
de Jean Koechlin
Numeri 28:1-10; 29:1-16
În capitolele 28 şi 29, jertfele nu sunt clasificate după semnificaţia lor, ci în funcţie de situaţiile în care trebuia aduse. Să exersăm, iubiţi copii ai lui Dumnezeu, ca să facem din orice împrejurare o ocazie de a aduce mulţumiri (1 Tesaloniceni 5.18).
Capitolul 29 se ocupă cu jertfele din luna a şaptea şi, începând cu v. 12, constatăm din zi în zi o diminuare a numărului taurilor aduşi ca jertfă. Aceasta sugerează perioadele din viaţa noastră în timpul cărora persoana lui Isus, dacă nu suntem atenţi, Îşi poate pierde, puţin câte puţin, valoarea pe care o are pentru sufletele noastre. Capitolul 29 îşi va avea împlinirea profetică în timpul împărăţiei de o mie de ani. Atunci mulţi se vor supune de nevoie autorităţii Domnului Isus Hristos (Psalmul 18.44), astfel că declinul general al aprecierii gloriilor lui Hristos va culmina cu revolta finală a lui Gog şi a lui Magog (Apocalipsa 20.7 …).
Să observăm contrastul dintre locul ocupat de arderea-de-tot (treisprezece tauri, paisprezece miei…) şi cel al jertfei pentru păcat: un singur ţap. Accentul este pus de fapt pe deplina şi necontenita satisfacţie pe care Dumnezeu o găseşte în Hristos: El este jertfa Lui, pâinea Lui, mireasma plăcută Lui (28.2).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
PRIMA PORUNCĂ A LUI DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România
„Umpleți pământul și supuneți-l…” (Geneza 1:28)
Primul lucru pe care Dumnezeu le-a zis lui Adam și Evei să-l facă a fost acesta: „umpleți pământul și supuneți-l”… Adam și Eva au fost izgoniți din Grădina Edenului pentru că nu au ascultat de Dumnezeu, dar El le spusese să „umple pământul, să-l supună și să-l stăpânească”. Oprește-te și gândește-te la asta. Dumnezeu îi invita pe Adam și Eva să exploreze. Tot ce se afla în afara Edenului era un teritoriu necunoscut. Ei puteau să călătorească mii de kilometri în orice direcție și să nu vadă niciodată un peisaj de două ori. Existau mii de hectare de teritoriu virgin de explorat – dar „cu trudă și sudoare…”
Ce putem învăța de-aici? Că Îl putem glorifica pe Dumnezeu explorând, cercetând și învățând tot ceea ce se poate cu privire la Creator și la creația Lui. Un autor explica: „Astronomul care cataloghează stelele, geneticianul care cartografiază genomul uman, cercetătorul care caută remediu pentru boala Parkinson, oceanograful care explorează bariera de corali, ornitologul care studiază și conservă specii rare de păsări, fizicianul care încearcă să prindă o rază de quarc, chimistul care descoperă și fixează structuri moleculare și teologul care caută să-L înțeleagă și să-L facă înțeles pe Dumnezeu au un lucru în comun: toți sunt exploratori. Ei îndeplinesc porunca din Geneza. Iar explorarea lor Îl onorează pe Dumnezeu, dacă este făcută din motivele corecte și are ca rezultat răspunsul corect: să-L cunoască și să I se închine.”
Întotdeauna vor exista oameni de știință care vor ajunge la concluzii ateiste. Dar, în loc să abandonăm știința, am fost chemați să o revendicăm. Dacă Dumnezeu a creat totul, atunci totul poartă amprenta Sa sfântă. Tot adevărul este adevărul lui Dumnezeu. Abraham Kuyper a spus: „Nu există nici măcar un centimetru pătrat din întreaga creație despre care Isus Hristos să nu poată spune: ‘Este al meu! Mie îmi aparține!’”
Așadar, bucură-te că ești coroana creațiunii lui Dumnezeu!
Mana Zilnica 