14 Septembrie 2024
Ferice de robii aceia pe care, la venirea sa, stăpânul îi va găsi veghind … Fericit este robul acela pe care stăpânul lui, la venirea sa, îl va găsi făcând așa.
Luca 12.37,43
Avem aici două lucruri: „a veghea“ și „a face“. Pe care îl prețuiește Hristos cel mai mult? Fără îndoială, pe primul, dovadă fiind răsplata mai înaltă atașată lui. Ca Hristos să ne slujească în glorie, este ceva mai prețios decât orice poziție pe care El, în bunătatea Sa, ne-ar putea-o da.
De aceea să nu uităm, frați iubiți, că binecuvântatul nostru Domn prețuiește, mai mult ca orice, acea dragoste care vine din inimă și care se exprimă prin veghere, în vederea revenirii Lui. Fără îndoială că este un lucru binecuvântat și important să fim găsiți făcând ceea ce El dorește, oricare ar fi această lucrare, fie să dăm cu mătura, fie să evanghelizăm o națiune întreagă. El nu va lăsa nerăsplătită nicio lucrare, oricât de mică ar fi ea. Nu că El ar prețui slujirea mai puțin, însă El prețuiește vegherea mai mult, iar noi înțelegem lucrul acesta; chiar firea ne învață că așa este.
Să luăm următorul exemplu: capul unei familii urmează să lipsească de acasă o perioadă și le spune slujitorilor să fie mereu gata pentru întoarcerea sa și fiecare să-și împlinească sarcinile trasate. Ei își vor spune: «Stăpânul vine; trebuie să facem toate așa cum le vrea el». Este o gândire bună, însă nu există oare ceva mai adânc și mai înalt decât aceasta? Nu există oare ceva care corespunde inimii celui absent? Cu siguranță că există! Este acea tânjire continuă a soției lui pline de afecțiune, fără de care casa cea mai bine orânduită n-ar fi decât un loc rece și lipsit de bucurie.
La fel stau lucrurile cu preaiubitul nostru Domn, care acum este absent. El prețuiește, mai presus de toate, acea dorință continuă și plină de dragoste a inimilor noastre de a vedea fața Lui. Să cultivăm mai mult acest lucru, preaiubiți frați, și să fim dintre aceia care iubesc arătarea adorabilului nostru Domn și Mântuitor!
C. H. Mackintosh
Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui față de mine?
Psalmul 116.12
Motive de nemulțumire? (2)
Dacă încă ai părinți, iar aceștia sunt căsătoriți și fericiți, atunci faci parte dintre excepții.
Dacă poți strânge mâna cuiva și îi poți da o îmbrățișare sau chiar numai o bătaie scurtă pe umăr, atunci este ceva special! Simpla atingere poate fi un beneficiu pentru alții.
Dacă treci prin viață cu ochii strălucind de bucurie și cu un zâmbet pe față pentru că inima ta este plină de recunoștință, atunci ești o persoană binecuvântată! Mulți dintre cei care ar avea motive să facă aceasta nu o fac.
Dacă te încrezi în Domnul Isus ca Mântuitor al tău, ești unul dintre cei mai binecuvântați oameni din această lume mare.
Dacă ieri te-ai rugat pentru anumite lucruri și astăzi nu încetezi să aduci înaintea Domnului tot ce te apasă, atunci faci parte din acea minoritate fericită, care crede că Domnul ascultă și răspunde la rugăciuni.
Dacă poți citi aceste rânduri, ești mai binecuvântat decât aproape două miliarde de oameni care nici măcar nu știu să scrie și să citească.
Atunci de ce ești adesea nemulțumit, când poți găsi atâtea motive să fii recunoscător?
Citirea Bibliei: 1 Împărați 20.13-30 · Ioan 13.16-30
de Jean Koechlin
Numeri 27:12-23
Domnul stă acum de vorbă cu slujitorul Său, Moise, aflat la sfârşitul carierei sale. Din cauza greşelii comise la apele Meriba, lui Moise nu i se va permite să ducă poporul în ţară. Ceea ce îl îngrijorează mai degrabă pe omul lui Dumnezeu este că Israel ar putea rămâne fără conducător. În loc să se gândească la sine, el mijloceşte încă o dată pentru popor, cerând ca ei să nu ajungă „ca nişte oi care n-au păstor“ (v.17).
Acelaşi gând preocupa şi inima Domnului Isus. Îl vedem în Matei 9.36 încărcat de compasiune pentru mulţimile care-L înconjurau, „pentru că erau necăjite şi risipite ca nişte oi fără păstor“. Totuşi, nu era în mijlocul lor chiar El, Bunul Păstor? … Dar ei nu L-au dorit.
Răspunzând cererii lui Moise, Domnul îl desemnează pe Iosua, „bărbat în care este Duhul“ (v. 18). Din interiorul cortului, acesta a învăţat chiar din tinereţe să-L cunoască pe Domnul (Exod 33.11). A împlinit mai târziu cu credincioşie o misiune de mare încredere: cercetarea ţării. În sfârşit, ca şi Moise, Iosua a fost format timp de patruzeci de ani în şcoala pustiei – lunga şcoală a răbdării. Numai atunci Dumnezeu l-a chemat pentru slujba pe care i-o pregătise: introducerea poporului în Canaan.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
PUTEREA CREDINȚEI ÎN CĂSNICIE | Fundația S.E.E.R. România
„Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?” (Amos 3:3)
Dacă atracția ta față de soțul sau soția ta se bazează doar pe felul în care arată, imaginează-ți cum ar putea arăta peste 25 de ani, sau peste 50. Exercițiile fizice regulate și o dietă bună nu te vor ajuta decât până la un anumit punct, apoi mama natură și tatăl timp încep să-și ia tributul. Adevărul este că înfățișarea vă poate aduce împreună, dar numai angajamentul și o credință comună vă vor ține împreună! Biblia spune: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?” (2 Corinteni 6:14-15) Acest lucru nu înseamnă că voi doi trebuie să aveți opinii identice în orice problemă și să vă practicați credința în moduri similare!… Dar trebuie să aveți aceleași valori și puncte de vedere în ceea ce privește elementele fundamentale ale credinței voastre: cum Îl vedeți pe Dumnezeu, rolul bisericii sau practicile personale. Credința este acea forță de nedescris, acea armă secretă a sufletului care ne permite să perseverăm chiar și când faptele par condamnabile și adevărul insuportabil. Este ceea ce ne face să mergem mai departe atunci când nu suntem siguri că putem continua. Este lumina care ne scoate din întuneric, și harta care ne ghidează drumul. Fără credință, probabil că ne-am opri pe marginea drumului, am renunța și am privi cum trec toți ceilalți pe lângă noi. Dar atunci când ne încredem în Domnul și credem că El ne va ghida, nu există aproape nimic la care să nu putem rezista și prin care să nu putem trece împreună!
Mana Zilnica 