9 Septembrie 2024
Dar voi sunteți seminție aleasă, preoție împărătească, națiune sfântă, popor dobândit pentru Sine, ca să vestiți virtuțile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.
1 Petru 2.9
Apostolul pune înaintea celor credincioși ceea ce harul a făcut pentru ei și scopul pentru care Dumnezeu i-a chemat. Mai întâi, harul i-a îmbrăcat cu cele patru însușiri prezentate la începutul primului capitol.
În primul rând, ei erau un neam ales după știința dinainte a lui Dumnezeu (conform cu 1 Petru 1.2). În al doilea rând, ei erau o preoție împărătească, depășind preoția sfântă din versetul 5; o preoție părtașă la împărăție împreună cu Marele Preot care Se afla în fruntea ei. În al treilea rând, ei erau o națiune sfântă, față de care poporul aflat sub lege își pierduse orice drept, pentru totdeauna. Nu le spusese oare Dumnezeu, pe muntele Sinai: „Dacă veți asculta de glasul Meu cu adevărat și veți păzi legământul Meu, veți fi comoara Mea deosebită dintre toate popoarele … Îmi veți fi o împărăție de preoți și o națiune sfântă“? Și nu răspunsese oare poporul: „Tot ce a zis Domnul vom face“ (Exod 19.5-8)? Dar acum, sub regimul harului și al alegerii, ei primeau aceste titluri pe care legea nu putuse niciodată să le dobândească pentru ei. În sfârșit, în al patrulea rând, erau un popor dobândit pentru Sine, ceea ce nu puteau fi sub lege – când fuseseră declarați „Lo-Ammi“ („nu este poporul Meu“) și „Lo-Ruhama“ („cea fără îndurare“) (Osea 1.6,9) – în timp ce, sub har, ni se spune: „Ziceți fraților voștri: «Ammi» și surorilor voastre: «Ruhama»“ (Osea 2.1).
Dar scopul pentru care Dumnezeu îi dobândise era acela ca ei să vestească virtuțile Celui care îi chemase „din întuneric la lumina Sa minunată“. Cât de bine caracterizează aceste cuvinte starea acestui popor în vremea când se afla sub lege! Toate privilegiile care le fuseseră acordate nu făcuseră altceva decât să îngroașe întunericul în care păcatul îi aruncase. Dar acum Dumnezeu îi chemase la lumina Sa minunată; în această minunată lumină, omul era plasat, fără nicio urmă de păcat, în prezența sfântă a unui Dumnezeu care a spus: „Nicidecum nu-Mi voi mai aminti de păcatele lor și de nelegiuirile lor“ (Evrei 8.12).
H. Rossier
Este timpul să-L căutați pe Domnul.
Osea 10.12
Cât este ceasul?
Timpul ne coordonează viața. În fiecare zi întrebăm, și nu doar o dată: Cât este ceasul? Și întrebările se înlănțuie: Când trebuie să ies pe ușă? La ce oră începe întâlnirea? Când termin munca? Mai am timp pentru distracție?
Putem să facem următorul test: ne lăsăm ceasul de mână acasă pentru o zi, ștergem ora de pe telefonul mobil, îndepărtăm ceasul din bucătărie, ascundem ceasornicul deșteptător… Și apoi numărăm de câte ori ne uităm la încheietura mâinii sau la telefonul mobil sau la locul gol de pe perete. Mult prea des privirea ni se îndreaptă spre ceas!
În mod constant ne simțim sub presiune și spunem: „nu am timp astăzi!“, „aș vrea să am mai mult timp pentru familia mea“, „cât de repede zboară timpul!“.
Fiecare ceas ne arată, cât poate el de bine, ora exactă. Dar și mai mult, fiecare ceas ne vorbește și ne amintește că „este timpul să-L căutăm pe Domnul“.
Numai în această viață avem timp să-L căutăm pe Domnul; în veșnicie nu vom mai avea ocazia. De aceea, trebuie să-L căutăm pe Domnul astăzi, căci „acum este ziua mântuirii“. „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile.“
Timpul trece, de aceea să nu-l pierdem! Când timpul harului se va sfârși, va fi pentru totdeauna prea târziu pentru a fi salvat. Astăzi este „timpul să-L căutăm pe Domnul“ (2 Corinteni 6.2; Evrei 3.15)!
Citirea Bibliei: 1 Împărați 18.17-29 · Ioan 12.9-19
de Jean Koechlin
Numeri 24:1-13
Pentru a-şi rosti cea de-a treia profeţie, Balaam n-a mai mers, „ca în alte dăţi, să-l întâmpine cu descântece“ (v. 1). Om dedat spiritismului (instrumentul obişnuit al demonilor), este constrâns să rostească prezicerea pe care Dumnezeu i-o pune în gură. Şi cu cât mai mult se încăpăţânează Balaam, cu atât mai binecuvântat va fi poporul. Versetul 5 constată nu numai absenţa fărădelegii în Iacov (harul), ci şi admirabila frumuseţe a corturilor lui Israel (gloria). În mijlocul acestor corturi se înălţa cel al Domnului Însuşi, locuinţa gloriei Sale, astfel încât întreaga tabără era făcută părtaşă acestei glorii.
Biserica este încă în pustiu, dar Dumnezeu deja o vede în lumina relaţiei glorioase cu Fiul Său preaiubit. Este Mireasa lui Hristos, îmbrăcată în ochii Săi în toate perfecţiunile Mirelui divin. Dumnezeu ne cheamă să privim Adunarea, şi pe fiecare frate sau soră în mod individual, „de pe vârful stâncilor“ (23.9), cum s-ar spune, în acelaşi fel în care El Însuşi îi priveşte din cer. Vom avea atunci o altă imagine a lor. Vom vedea strălucind frumuseţea veşmintelor îndreptăţirii cu care Domnul i-a îmbrăcat pe ai Săi. Vom observa la ei reflectarea gloriilor lui Isus. Iar dacă sunt unele subiecte de întristare, pe care nu putem să nu le observăm, aceasta va fi încă o ocazie de a admira grandoarea răbdării şi a iertării divine.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ CÂȘTIGI LUPTA CU APATIA! | Fundația S.E.E.R. România
„Să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine…” (2 Timotei 1:6)
Apostolul Pavel i-a spus lui Timotei: „să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele.” Acest verset vrea să spună că, deși ești înzestrat cu daruri, poți deveni apatic dacă nu continui să faci ce trebuie. Iar Biblia ne învață (în epistola către Evrei capitolul 2, versetul 1) „să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele.” Cuvântul „depărtați” nu ne duce cu gândul doar la ceva lent și subtil, ci și la ceva mortal. Să ne uităm la două dintre lucrurile care ne pot răpi pasiunea, entuziasmul, motivația și concentrarea: 1) Lipsa de obiective. Biblia spune: „Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu.” (vezi Proverbele 29:18) Care erau lucrurile care obișnuiau să te entuziasmeze? Ce ți-a distrus interesul pentru ele? Ai o dorință pe care ai putea-o reînvia? Pune-o pe hârtie. Nu lua în seamă costurile sau motivele pentru care crezi că s-ar putea să nu funcționeze. Răsfață-ți mintea cu luxul de a te simți optimist și entuziasmat de ceva, chiar și de un lucru mărunt! 2) Obiective greșite. Urmărești un obiectiv care ți-a fost impus de altcineva? Sau, la fel ca Iona înainte de a fi înghițit de balenă, vâslești împotriva voinței lui Dumnezeu pentru viața ta? Dacă nu ești sigur, întreabă-L pe Dumnezeu și vezi dacă este așa. Chiar te-a îndemnat Dumnezeu să te răsfeți cu acel lucru extravagant care acum te obligă să ai două slujbe? Sau poate că a sosit timpul ca un obiectiv care făcea parte din planul lui Dumnezeu pentru o anumită etapă a vieții tale să se încheie. Să mergi mai departe este uneori dificil, dar, ce bucurie și pace ai când știi că te afli în centrul voinței perfecte a lui Dumnezeu! Așadar, dacă ești apatic astăzi, înflăcărează „darul lui Dumnezeu care este în tine”!
Mana Zilnica 